Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Pastila de gramatică

Ce este un “oiconim”? Câteva curiozităţi oiconimice

Substantivul “oiconim”, cu pluralul “oiconime”, este format din două elemente greceşti, de compunere savantă. În general, elementele de compunere savantă sunt prefixoidele şi sufixoidele, adică false prefixe/false sufixe, cele mai multe provenind din limba greacă sau latină, în limba de origine fiind cuvinte autonome. Prin procedeul compunerii, două sau mai multe cuvinte se unesc şi dau naştere unor noi unităţi lexicale, care îmbogăţesc vocabularul unei limbi.

Sunt şi situaţii când prefixoidele şi sufixoidele nu se ataşează unor cuvinte deja existente, ci se combină între ele, rezultând cuvinte noi, cum ar fi, de pildă: bibliografie (prefixoidul “biblio-”- “carte” şi sufixoidul -”graf” – “a scrie”), cronologie (prefixoidul “crono-” – “timp” şi sufixoidul “-log” – “învăţătură/cuvânt”), fitofag (prefixoidul “fito-” – “plante” şi sufixoidul “-fag” – “mâncător”) etc.

În cazul substantivul “oiconim”, acesta este format din prefixoidul grecesc “oic(o)-”, însemnând “casă, locuinţă, regiune, mediu ambiant”, şi sufixoidul “-onim” (gr. onyma), cu sensul “nume/denumire”.

În uzul limbii, mai cunoscute decât “oiconim” si “oiconimie” sunt: termenii “toponim” (denumire a unui loc) şi, respectiv, “toponimie”, ştiinţa care se ocupă cu cercetarea numelor de locuri. Aşadar, în limbajul curent, cele două cuvinte – “oiconim” şi “toponim” – pot fi considerate ca fiind sinonime.

În limbajul specialiştilor există însă o diferenţă de nuanţă între “oiconim” şi “toponim”, în sensul că “oiconimele” se referă mai ales la acele denumiri de localităţi/locuri care au fost sau pot fi schimbate, printr-un act normativ, în anumite perioade, din motive care nu ţin de voinţa locuitorilor din zonele respective, ci de administraţie sau de contextul politic. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, în timpul regimului comunist, când autorităţile au schimbat sute de denumiri de localităţi şi locuri care, traditonal şi în mod natural, trimiteau la numele proprietarilor sau la numele unor personalităţi care erau considerate ca făcând parte din categoria “burghezi”, “duşmani” ai regimului.
În istoria toponimelor româneşti, ca şi în alte ţări, de altfel, schimbările “oiconimelor” au avut însă şi alte cauze – fie sonoritatea neplăcută sau conotaţiile negative ale unor denumiri (Balamuci, Bădărani, Burtoiu, Găinari, Muţi, Găunoşi, Tâmpeni, Poponeţi, Strâmbeni etc.), fie pentru a marca locul în care s-au născut diverse personalităţi, date istorice importante etc.: George Coşbuc (vechea denumire fiind Hordou/Hordău), Liviu Rebreanu (Prislop)I.C. Brătianu (Zaclău) s.a.m.d.
La modul cel mai general, când se schimbă un “oiconim”, motivele sunt de natură onorifică, istorică, geografică, tematică.

  • Cea mai lungă denumire a unui loc are 163 de caractere şi este numele unui oraş din regiunea Bangkok, in Thailanda – “Krung Thep Mahanakhon Amon Rattanakosin Mahinthara Ayutthaya Mahadilok Phop Noppharat Ratchathani Burirom Udomratchaniwet Mahasathan Amon Piman Awatan Sathit Sakkathattiya Witsanukam Prăsit” şi înseamnă: “Oraşul îngerilor, mare oraş, reşedinţa lui Buddha, oraşul inatacabil al zeului Indra, mare capitală a lumii cizelată din nouă pietre preţioase, oraş fericit, cu imensul Palat Regal precum locuinţa cerească, domnie a zeului reîncarnat, oraş dedicat lui Indra şi construit de Vishnukarn”.
  • Cel mai lung oiconim în caractere latine (65) se referă la o colină din Noua Zeelandă: “Taumateawhakatangihangakoauauoamateauripukakapikimaungahoronukupokaiwhenuakitanatahu” şi înseamnă: “Vârful în care Taumatea, omul cu genunchii mari, care a înghiţit munţi şi a alergat în sus şi în jos pe aceştia, drumeţul cunoscut care cântă din flaut pentru persoana iubită”.
  • Cea mai lungă denumire a unui oraş european (51 de caractere) este in Tara Galilor, Regatul Unit: “Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogo och” – “Biserica Sfânta Maria, din scorbura alunului alb, din apropierea vârtejului şi Biserica Sf. Tysilio, de lângă Peştera Rosie”.
  • Cel mai lung nume de ţară este “Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord”.
  • Cele mai scurte oiconime au 1-2 litere şi, în lume, sunt zeci de astfel de denumiri: mai multe localităţi din Norvegia şi Danemarca se numesc “A”, făcând referire la torenţi, “Y” se numeşte un oraş din provincia Somme, Franţa, dar şi un oraş din Alaska; “Lu”, o comună din Italia, “Se”, un oraş din Ungaria etc.

Sursa

 

 

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum este corect – “costum de haine” sau “costum”? Structura …
Corespondenta la redactie