Ce înseamnă şi care este sensul expresiei “A fi sărac cu duhul/Fericiţi cei săraci cu duhul”?

Expresia “A fi sărac cu duhul” este cunoscută de toată lumea, cei mai mulţi atribuindu-i înţelesul, care, de altfel, apare şi în diverse dicţionare: lipsit de inteligență, de spirit; prost; naiv (DEX). Mai mult, expresia este întrebuinţată, uneori, şi pentru a se spune despre cineva că are probleme psihice.

Originea acestei ziceri se afla în Evanghelia lui Matei (Predica de pe munte): “Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor”.

Exegeţii textului biblic arată că, prin aceste cuvinte, Iisus Hristos se referă la faptul că prima virtute a omului, pentru a intra în împărăţia cerurilor, este aceea de a fi smerit de bună voie, recunoscând că nu poate înfăptui nimic fără harul lui Dumnezeu, acceptând că răsplata deplină va fi in împărăţia cerurilor, in fericirea veşnică.

Ambele explicaţii, pentru “Fericiţi cei săraci cu duhul”, par a fi excesive, situându-se la extreme, de vreme ce “sărac cu duhul” ar însemna fie “prost/naiv”, fie într-atât de smerit încât să accepte că, orice ar face, nu în viaţa aceasta, ci în cea de dincolo îşi va găsi fericirea.

Probabil că o interpretare mai moderată ar fi mai aproape de adevăr, sărac cu duhul fiind omul simplu, neprihănit, cu o anume candoare, care îşi recunoaşte neputinţele, şi care izbuteşte să culeagă unele avantaje prin felul lui de a fi.