Laura Suzeanu

Evenimentele din decembrie 1989 au primit și alt gen de interpretări. De pildă adepții teoriei conspirației au fost cei care, fie voit sau nu, au dărâmat mitul acestei revoluții. Aceștia nu au exclus și posibilitatea revoltei sau chiar a revoluției poporului roman în decembrie 1989, care a plecat de la o scâteie. Nu au acceptat, totuși, decât limitativ, ideea unei conexiuni între conspirație și revoltă, declarând primordialitatea complotului asupra revoltei. Au mers pe ideea de revoltă-revoluție ceea ce nu a fost acceptată în unele cercuri.
Oricum ar fi, ea s-a produs, a avut răsunet inclusiv pe plan internațional, aici s-a lovit însă de sensuri de suflet, dar ne place nouă să credem că orice poate fi dirijat. Indiferent că se poate sau nu dirija ceva, nedreptatea și chinul care au prins prizonieri niște oameni, au răbufnit. Dacă ar fi fost bine, indiferent de manipulare sau, cum se spune, intervenții imperialiste, acest popor nu se lăsa influențat, condus. Manipularea atunci se exercita altfel, era înțeleasă în alt mod. Acum, ea se aplică de mijloacele media sau de internet și e la liber. Important este ca tu să știi ce să alegi.
Fiecare formă de organizare, de conducere a unei societăți, are lacunele ei. Diferența se găsește în felul cum aceste goluri, greșeli, se pot remedia. Comunismul duce la dictatură iar defectele nu se văd ori sunt trecute cu vederea, democrația poate remedia foarte bine o neînțelegere cu ajutorul dezbaterilor publice, prin opinii. La un moment dat aceste opinii se împung în așa hal, că se ajunge la discuții contradictorii care degenerează și iese deseori o revoltă.
Anul Revoluţiei 1989 a însemnat apogeul unui deceniu de centralism şi despotism ceauşist. Nu știam ce hram poartă democrația și am început să o vrem pipăind-o. Alegeri democrate mai înseamnă și disciplină, confruntări, dar pentru cei cu experiență. Noi nu am avut experiența. L-am avut în schimb pe Iliescu care ne-a ocupat tot timpul din 1990 încoace formând neostoit elevi, lăsându-și urmași demni de a continua ideologia social-democrată, care numai democrată nu era, dar comunistă cu siguranță. În special dacă ne gândim la mineriadele înfiorătoare pe care numai un despot le putea declanșa. Și uite așa, un popor fără prea multă experiență în democrație, s-a trezit cu lupul paznic la oi.

Acum, după 27 de ani de bâjbâială, iată că apar și rezultatele după cum ”Semeni vânt, culegi furtună” cu un partid social-democrat ce și-a schimbat numele, ca să fie mereu fată mare, de la FSN la PSD. Dar germenele nu a murit, sămânța nu vrea să dispară, deși, din multele experiețe neplăcute, PSD a avut de suportat niște faulturi și se putea reforma. Nu a făcut-o, a lăsat să se perpetueze oul sau să crească tentaculele până când cineva, atât de sensibil a fost deranjat de atingerea lor, căci ele au devenit un angrenaj monstruos care nu cedează.
Cei care pot cuantifica sunt tinerii, pentru că ei în general vor ceva mai mult. Așa cum și tinerii din 1989 au vrut ceva mai mult. Visele multora s-au spulberat atunci, alții au plecat din țară, nu-i uităm pe cei care au murit nevinovați. Sperăm să nu se mai întâmple. Acum este un alt moment de răscruce, după ce mamutul a prins nu doar rădăcini să nu mai poată fi desprins din adâncurile sondate, dar când vrea el poate să și zboare ca să scape de litera legii. Un mamut cu aripi. Sau un desfigurat decrepit, disperat să acapareze orice, orice se poate, se mânjește nu contează, sapă nu-i nimic, foarfecă situații și mai bine, dar nu renunță. Nu renunță la control.

Tinerii de acum sunt tinerii de atunci, dar mult mai informați, chiar dacă ei se află într-o așa zisă democrație. Cei de acum nu au ieșit din cușca comunismului, au ieșit din ceva neînțeles de ei, ceva ce cu timpul au priceput: din pâcla prostirii prin acest control avut asupra părinților și bunicilor lor ce se vrea continuat. Dar ei nu vor asta, ei vor să respire aer curat. Au murit tineri în România plătind de fiecare dată alt preț: Revoluția și Colectiv. Acum acești tineri vor să tragă linie. Nu sunt decât ei și mintea lor, nu-i manipulează cineva fiindcă cei de acum au acces la multă informație. De-aia și vor mai multă civilizație. După ce s-au dumirit ei ce se întâmplă într-un Guvern care continuă să conducă defectuos  cu destule hibe, având aceleași metehne vechi, izvorâte din mentalitatea antedecembristă cu continuare postdecembristă, au spus ”Gata”. Nu-i manipulează nimeni, ci modul lor de a privi viața și lucrurile. Tinerii ăștia vor o Românie occidentală, o Românie civilizată, normală, nu dictatură locală cu reprezentați de vârf la Guvern și Parlament.
Așa au ieșit după ce, acest Guvern, înțepenit în racile și bizarerii vechi dureroase, a procedat dezgustător și nefiresc de penibil la a da la liber furtul. Adică orice politician are voie să fure de la 200.000 de lei în sus fără să fie tras la răspundere. Abuzul în serviciu era o altă prevedere într-o ordonanță care studenților le-a mâncat, cum spun ei, o vacanță, venind astfel la proteste pentru a salva o țară de la dezastru. Așa cum atunci bătrânii acelor tineri nu pricepeau, așa nici acum majoritatea bătrânilor acestor tineri nu-i înțeleg. Ei protestează în toată România pentru ca hoția să nu mai fie o virtute de partid politic. Și nu doar ei au protestat ci mulți alți români se află pe Calea Victoriei, de orice vârstă, care nu doresc ca furtul să fie text de lege și o lege votată de ei, a cărei însușire este aceea de a minți poporul, de a se căpătui politicienii legal. De la promulgarea unei Ordonanțe pe furiș în noapte (31 ianuarie -1 februarie a.c.) s-a ajuns la alt fel de demonstrații de forță ale PSD, care a folosit un program populist de campanie, doar pentru a închide ochi și guri, mai apoi pentru a prelua puterea totală.

Tinerii, generația facebook cum i se mai spune, și nu numai, oameni responsabili care nu vor o țară sclavă imposturii, au început protestele în fața Guvernului. A șasea zi de proteste, duminică, 5 febuarie a.c. a fost apogeul demonstrațiilor pașnice, când toată zona din Calea Victoriei a Bucureștiului a fost ocupată de inimi dornice de bine. Acești tineri sunt studenți sau cei mai mulți lucrează în mediul privat, înțelegând de fapt ce presupune o democrație. Au fost și profesori, au fost și elevi, copii, oameni în vârstă care știu unde duce abuzul de putere.
La proteste a fost prezentă duminică seara și o delegație din Oltenița, aici neorganizându-se nimic, orașul fiind recunoscut ca oraș PSD, fieful PSD, moștenire de la Ion Iliescu.

Chiar dacă altora nu le pasă că nu vor sau nu pot, pe Calea Victoriei s-a scandat într-un glas dorința comună: demisia Guvernului Grindeanu, alături de cea a lui Liviu Dragnea și a lui Călin Popescu Tăriceanu, considerați principalii vinovați și actori ai evenimentelor din ultima săptămână.
Atmosfera din zona Victoriei nu poate fi descrisă în cuvinte, creativitatea celor din fața Guvernului ținând mai degrabă de artă decât de altceva. Și atunci cum poți numi acești oameni? Ce poți spunne despre ei? Un lucru este cert: cineva care creează, în primul rând gândește. Cât despre sentimente sau simțiri, ele s-au contopit sub fanionul celei mai adânci credințe: dragostea de țară într-un viitor al lor. Lumina din flacăra dreptății dorite de ei învinge întunericul lăcomiei, al habotniciei puterii: