Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Pieile roșii l-au amanetat pe Tonnetou – legenda din Oltenutzazona

Poveste indiană cu spirit

Motto: „Nu pot crede ca noi, indienii, suntem inutili, asa cum ni se spune. Altfel, Dumnezeu nu ne-ar mai fi creat.” – Goyathlay

Pe când se înțelegea sensul de Vestul Sălbatic, în partea de sud-est a ținutului comunisto-feudal de pe continentul atlantic european, trăia o rasă pitică de personaj, cu pană de găină, o glumă proastă față de cei cu pene de vultur, vitejii din țările celuilalt continent. Autoritățile aveau să-l numească „cel mai bengos și cocalar indian care a trăit vreodată” și, ani mulți Tonnetou a fost considerat Inamicul Public Numărul Unu în zona de sud, sud-est a țării de pe bătrânul continent al Terrei.  Opus lui Goyathlay, chiar Native Indiandușman de spirit cu acesta, Tonnetou este considerat una dintre cele mai controversate figuri ale așa numitelor Razboaie Indiene ce au ajuns și la Oltenutzazona.
Tonnetou a devenit șef de trib al celor din Oltenutzazona, dar se pare că și al apașilor ce au sosit în zonă Arma Indianapentru a o distruge cu armele lor.
Apasii sosiți în Oltenutzazona purtau deja propriul război cu autoritățile, iar tendințele lor expansioniste urmau unele exemple, cel mai la îndemână exemplu fiind cel de a cuceri teritorii. Așa l-au găsit pe Tonnetou, de departe și la polul opus ca fire și caracter lui Winnetou din legendarele povești cu indienii și apașii. Curajul și cinstea, abnegația și omenia lui Winnetou s-au metamorfozat negativ și au devenit lașitate, hoție, minciună și lipsă de omenie pentru Tonnetou, disperat de viață și putere, mâncat de lăcomie și megalomanie.
Indienii atacă. Pe teritoriul acaparat, ei nu au mai făcut ce au promis când au sosit aici, în schimb acum, prieteni la cataramă cu Tonnetou, care s-a arătat disponibil de a le fi alături în jaful din zonă, ei se liniștesc, știind că vor primi cadou de la șeful de trib niște pământuri, iar ei în schimb să dea șpaga.
Tonnetou și indienii ar putea fi un titlu minunat al unui roman de succes, unde subiectul să fie jaful într-un oraș uitat de lume, devenit sălbatic, cu oameni dezinteresați destui, doar vreo 20% dornici de a fi bine în ținut, în rest circa 20% sunt reduși mintal, 20% alcoolici, 20% tâmpiți sau nesimțiți, alți 20% interesați.
Ar fi fost bine să fie apași, dar nu, sunt apatici, dovadă că Tonnetou și indienii vor cotropi Oltenutzazona.
Tonnetou însuși avea să se remarce prin furia oarba ce îl mâna, de cele mai multe ori, să se arunce în fața unor provocări înarmat doar cu un cuțit. Neatins, în mod miraculos, de vreo lege, acesta va întări credințele indienilor conform cărora, noul lider al Oltenutzazonei, aflat sub protecția lui Luciferus, nu putea fi dat la o parte sau ridicat de forțele de ordine și dus la răcoare unde mai fusese și altădată, din pricina forțelor răului ce-l domină, a vicleniei, a curentului ce-l ține deasupra odată cu valul de putere dorit tot de redușii mintal, alcoolicii și interesații cu nesimțiți din toată țara, din pricina șpăgilor ce le face și pe care o parte le face cadou acolo unde trebuie ca să fie ținut pe locul unde vrea să moară, că el nu renunță în veci la şezlong.
Indienii AtacaTonnetou va purta așadar un război de intimidare și presiune cu cei care nu l-au vrut șef de trib și nici în concubinaj cu indienii. El de bucurie că vinde tot din oraș, însoțit de proștii din consiliul lui ce, fie nu-l cunosc, fie se fac că nu-l cunosc ca să-și roadă oasele aruncate de el, practică împreună zilnic dansul ursului. Eh, dansul ăsta avea să nască numeroase controverse în rândul unora de sus, acolo unde începuse să fie privit, din ce în ce mai mult, ca o amenințare la adresa siguranței statului. Și asta, deși prietenii lui de șmecherii și jocuri de noroc sau fetițe cu fundiție ori petreceri, vedeau în acest ritual o formă pacifistă de manifestare, asemănătoare credințelor cu spirite. De fapt dansul era trezirea la viață a tuturor celor dispăruți de-a lungul timpului.
Adică Oltenutzazona să devină un oraș sărac lipit pământului, vândut pe șpăgi indienilor de Tonnetou, un oraș al nimănui, să devină o ruină citadină, un petic de pământ în marea de terenuri date indienilor…Sioux sau Apași, Navajo sau Comanche, habar nu avem ce sunt. Știm doar că ei, împreună cu fratele lor, Tonnetou, indian înfiat, iar acesta susținut la rândul lui de altă tagmă de derbedei și bandiți, să Prieteni Animalețină frâiele, să jefuiască până la moarte sau epuizare Oltenutzazona.Pipa Pacii
Tonnetou și indienii fumează pipa păcii de bucurie că se fac tranzacții cu pământ extrem de favorabile de ambele părți. Doar neinițiații, șantajații, găgăuții sau gușații, mulți din consiliul lui, habar nu au de manevrele de indian înfiat.
Pentru indieni și Tonnetou, fumul pipei simboliza legătura dintre pământ, cer şi energiile universale. Fiecare are propriul tutun, la care se mai adaugă cactus sfărâmat sau alte substante cu proprietăţi euforice, astfel încât Oltenutzazona să dispară cât mai repede de pe hartă. La întâlnirile de pipa păcii se discută cele mai hoțești decizii de vânzare-cumpărare, de livrare de mărfuri, de acaparare de terenuri, de comisioane.
Circulă un zvon cum că ar fi un soi de Old Shatterhand ce ar vrea să-i scalpeze pe infractori, dar greu se va face dreptate. Într-o lume copleșită de minciună și nedreptăți, scalpul e doar o iluzie. Așa că Tonnetou se va bucura de părul deștept crescut peste capul prost, încă mult timp. Iar frații lui Labă-Tristă-de-Urs, Marele-Nor, Cuțit Lung și Bot-Umflat-de-Iepure mișună pe lângă el că ies lovele.


Singura șansă ca dreptatea să revină în ținut este ca Marele Spirit să-l prefacă pe Tonnetou într-un Lac Broascaheleșteu de broaște, înverzit, murdărit, dar care să sece și iar să sece, până la contopirea cu pământul pe care l-a vândut fără să fie al lui, fără să întrebe pe locuitorii ținutului dacă ei vor asta, mai ales că e pământul lor, fără să-i pese de consecințe, fără să aibă vreun Dumnezeu (sau Mare Spirit).
Atunci când va fi lovit, să își aducă aminte de pământul pe care a călcat și de blestemul Spiritului Pământului…

Sursa foto : Internet
Sursa Video : youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

three × four =

21 − 13 =

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum se scrie corect Mall-ul sau Mallul Potrivit Dicţionarului ortografic, ortoepic …
Corespondenta la redactie