Poți trăi acceptând absurdul, dar nu poți trăi în absurd.

Prietenie înseamnă să fii alături de cineva nu când are dreptate, ci când greşește.

Jocul este o sinucidere fără moarte.

Viața nu valorează nimic, dar nimic nu e mai de preț ca viața.

Un om este suma actelor sale : a ceea ce a făcut și a ceea ce ar fi putut face.

Ce este soarta omenească dacă nu o viață de efort pentru a uni pe Om cu Universul?

Prietenul adevărat este acela care te sfătuiește de bine, nu acela care îți laudă nebuniile.

Marele artist stabilește identitatea eternă a omului cu el însuși.

Idealul unui zeu este de a deveni om, știind că își va regăsi puterea, iar visul omului este de a deveni zeu fără a-și pierde personalitatea.

Când decazi, s-ar cuveni să te sinucizi, dar tocmai când decazi începi să iubeşti din nou viaţa.

Lucrurile pe care le numesc josnice nu mă umilesc. Fac parte din firea omului. Le accept la fel cum primesc frigul iarna.

Cultura este suma tuturor formelor de artă, de iubire şi de gândire, care, pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om să fie tot mai puţin înrobit.

Ceea ce exista este istorie.

Este mai uşor să-i consolezi pe alţii decât pe tine.

Cel mai important lucru e să vrei ceea ce poți.

Nu zeii au făcut muzica, ci muzica a făcut zeii.

Andre Malraux

André Malraux, nume schimbat din André Berger s-a născut la 3 noiembrie 1901, la Paris. A fost scriitor, ziarist și om politic francez.

André Malraux este crescut de mama și bunica lui, care avea un mic comerț în Bondy, cartier periferic al Parisului. Malraux se înscrie la Școala de Limbi orientale și frecventează cercurile artistice ale capitalei, abandonează însă studiile la vârsta de 17 ani și lucrează într-o librărie pentru o editură.
În 1923 pleacă în Indochina, la 23 decembrie 1923 este arestat la Phnom Penh, pentru că încercase să fure un basorelief prețios din ruinile unui templu cambodgian din Banteay Srei din ansamblul Angkor. Este condamnat la trei ani închisoare, și, abia în apel, pedeapsa i se reduce la un an “cu suspendare”, așa că se poate reîntoarce în Franța. În 1925 revine la Saigon și înființează ziarul “L’Indochine”, cu o scurtă durată de apariție. Din nou în Franța, scrie diverse eseuri și, în 1930, primul său roman, “La voie royale”, în care relatează evenimentele la care a luat parte în Indochina. În anii 1926-1927 întreprinde călătorii în Laos și în China, unde participă activ la operațiile grupurilor comuniste.

Începând din anul 1933, devine militant anti-fascist, participă la Războiul civil din Spania de partea forțelor republicane, organizând o escadrilă de aviație pe care o va comanda până în 1937. Totuși, după o participare în 1940 la congresul scriitorilor sovietici de la Moscova, începe să se distanțeze de ideile dogmatice ale comunismului. La izbucnirea celui de-Al doilea război mondial se înrolează într-o formație de blindate în lupta împotriva Germaniei hitleriste. În timpul retragerii este rănit și luat prizonier, reușește însă să evadeze din lagărul de la Sens, pentru a intra organizațiile de rezistență contra ocupanților germani, sub numele de “Colonelul Berger”.

Este arestat de autoritățile germane la Grannat, fiind găsit în prezența unui ofițer englez din serviciile de informație, și interogat în închisoarea din Toulouse. Când forțele germane părăsesc în 1944 orașul, Malraux era deja liber. Comandă brigada “Alsacia-Lorena” și participă la eliberarea teritoriului francez. Intervine în 1945 pentru a împiedica Partidul Comunist Francez să preia sub egida lui totalitatea organizațiilor din Rezistență.

Sursa : wikipedia.org