Sub masca creării locurilor de muncă, nu foarte multe căci strică, ci așa vreo 50 cu aproximație, precum și după ce gustul pentru tranzacții cu terenuri s-a dezvoltat într-atât încât să miroasă a bani, primarul Petre (sau Petrică) Țone a schimbat locația de concesiune a unui teren.
Joaca cu terenurile a devenit o pasiune pentru edilul ajutat să mai câștige un mandat. Gândită și discutată încă din mandatul trecut, împărțeala imobiliară a fost făcută. Doar că nu s-a nimerit acolo unde Țone dorea să o facă din cauza unor litigii pe rol ale Primăriei Oltenița cu Romsilva. Oricum erau cozi de întrebări și în acea zonă, cu atât mai mult cu cât este vorba de viața oltenițenilor, de sănătatea lor, dar vorbim și de o zonă de protecție a apelor, încadrată pe sit Natura 2000.
Mânat de aceleași dorințe intrinsece, Țone s-a gândit mai bine să mute treaba undeva la confluența râului Argeș cu fluviul Dunărea, o treabă cotită și rotită, împachetată cu staniol și aproape că oferită cadou cu fundă roșie. S-a bătut palma și s-a decis. Terenul râvnit de arabii cunoscuți nu știm cum de primarul Olteniței, a fost focalizat și marcat. Așadar două firme implicate într-un proiect cu parfum de toxicitate, Better Environment and Eco Sistem SRL și SC Green Oil and Lubes SRL doresc să construiască o fabrică de uleiuri uzate, uleiuri de mașină, a căror toxicitate este binecunoascută ca fiind destul de periculoasă.
Cele două firme ce aparțin de fapt unor pakistanezi, (vezi titul din economica. net cu detalii)  sunt interesate să cumpere teren ieftin sub 10 euro în Portul Oltenița, pentru a construi această fabrică de uleiuri reciclabile(uzate). Pe lângă faptul că această construcție va aduce poluare și nu se știe până la urmă câți angajați vor fi pe lista firmei, afacerile cu terenuri la Oltenița, mai ales pentru firme străine, au devenit deliciul primarului Petrică Țone, cel care lăudându-se cu ce vrea să facă și să dreagă dar nu este lăsat de alții, cel care aruncă lipsa de inspirație a sa și lacunele în administrare pe nereușitele din cauza altora, pe spinarea altora ce-l împiedică eventual în mersul său spre o societatea oltenițeană ”multilateral-dezvoltată”. Afacerile cu terenuri, nu contează cum și ce se va construi pe ele, au devenit ținta actualului primar.
Baricadat cu peste 260 de angajați în Primărie (cam 200 angajați aduși în mandatul său), profitând de naivitatea multora și lipsa lor de fler și intuiție, de multe alte avantaje aduse de partidul de stânga ce l-a promovat și pe care-l reprezintă, dar mai ales de bagheta magică pe care o folosește în fața consilierilor locali, acesta zămislește idei și păreri necontenit, aduce în atenția cetățenilor o problemă vitală, aceea cu ”vai, dar ce putem noi să construim, mai ceva decât chinezii…”, lovește sub centură căci știe că are cu cine: cum să nu votezi de fapt locuri de muncă, când dacă nu ar fi pe câmpii printre ”o fi” sau ”nu o fi” și nu i-ar merge cu oameni străvezii, nu s-ar mai povesti.

Cum se prezintă treaba
Exista o concesiune de 18 ha de la Romsilva. Primarul a schimbat locația concesiunii, aceasta aflându-se pe malul Dunarii. Acum, după o analiză mai atentă a ceea ce mai poate fi dat la Oltenița, primarul Petrică Țone a găsit locația, deși nu a inițiat Hotărârea de schimbare de destinație. Totul s-a mutat în interior, spre oraș, în zona puțurilor forate pentru apa potabilă.
În loc ca toate planurile și eforturile lui Țone, ca primar firește, să se concentreze pe accesarea de fonduri europene pentru diverse proiecte, finalizarea celor începute în mandatele trecute, ori inițierea altora importante pentru oraș, în loc de inițierea unui plan de dezvoltare turistică prin Portul Oltenița, în loc de a găsi metode de dezvoltare a orașului sau de a construi o stație de tratare a apei, Țone se joacă. Acesta se crede la o masă cu cărți: cu semne negre și roșii. Țone se joacă cu viața și urmările a ceea ce presupune o construcție de acest fel. Arabii sau pakistanezii au anunțat în presa de specialitate (economica.net) intenția lor. Investiția este una de 56 de milioane de euro, dar ei vor să obțină un preț bun de teren, evitând astfel să cumpere terenuri private. Primul pas în urma acestor discuții a fost adoptarea unei Hotărâri de Consiliu Local, pentru ca apoi să se dea o Hotărâre de Guvern prin ministerul de  resort.
Din investiția de 56 milioane de euro, 14 milioane de euro sunt prin BERD – organism financiar pe site-ul căruia apar informații legate de acest proiect, proiect ce a avut inițial ca dată limită de începere 5 octombrie 2016. Data a fost schimbată cu 19 octombrie 2016.
Așadar, construcția se va face cu bani europeni, dar cum se obțin terenurile?

Uleiurile uzate reprezintă otrava pentru animale și oameni
Pe lângă faptul că uleiurile reciclabile au grad de toxicitate îngrijorător, fabrica se va construi în apropiere de două surse de apă: una de unde populația Olteniței se alimentează potabil, cealaltă de pe Dunăre, unde se vor deplasa barjele cu aceste uleiuri uzate. Nu punem problema unui cutremur, căci acesta se poate declanșa sau nu, mai devreme sau mai târziu, ci ne gândim la un accident de muncă. Sau de ce nu, la o slabă ecologizare fiindcă în țara noastră orice este posibil cu acordul altor instituții, mai ales când interesul o cere. Ce se va întâmpla cu Oltenița, ce se va întâmpla cu angajații ăia, folosiți acum ca pavăză de afacere? Să punem în calcul și faptul că avem niște vecini bulgari, care oricum sunt peste noi în multe domenii de activitate, s-au dezvoltat mai repede decât românii, iar seriozitatea bulgarului este binecunoscută, seriozitate care pleacă de la o anumită corectitudine.
În anul 1995 a fost elaborată Directiva Uniunii Europene nr. 75/439/EEC privind eliminarea uleiurilor reziduale, care conţinea prevederi şi interdicţii care să asigure protecţia sănătăţii umane şi a mediului înconjurător. Mai mult, legislaţia adoptată în domeniul deşeurilor la nivelul Uniunii Europene stabileşte orientări valabile şi în cazul uleiurilor uzate, care sunt considerate deşeuri speciale (fac obiectivul unor directive speciale), înscriindu-le pe lista Uniunii Europene a deşeurilor periculoase. Ulterior, Convenţia de la Basel cu privire la controlul transportului transfrontieră al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, ratificată până în prezent într-un număr de 118 ţări, printre care şi România, include categoria uleiurilor uzate/reziduale în lista deşeurilor a căror mişcare transfrontieră trebuie controlată.
Ce caută acești pakistanezi la Oltenița?