La 50 de zile dupa Învierea Domnului, credincioşii ortodocşi sărbătoresc Rusaliile sau minunea Pogorârii Sf. Duh peste Apostoli, cărora le-a dat putere divină.
Împreună cu Paştele, Pogorârea Duhului Sfânt este cea mai veche sărbătoare creştină, fiind prăznuită încă de pe vremea Apostolilor. Despre ea amintesc Sfântul Irineu (202), Tertulian, Origen, Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (325) ş.a. Până către sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, Cincizecimea era sărbătorită împreună cu Înălţarea Domnului. După aceasta, Înălţarea a fost mutată la 40 de zile de la Paşte, Cincizecimea rămânând numai ca sărbătoare a Pogorârii Sfântului Duh.
În Olteniţa bisericile au fost asaltate de credincioşi, nu atât pentru slujba de Rusalii cât mai ales pentru frunzele de nuc sfinţite ce au fost împărţite şi despre care credincioşii olteniţeni spun că aduc sănătate şi pace în case.
Părintele protopop Marian Necula cu funcţie dublă şi de paroh la Biserica “Sf. Nicolae” centru din Olteniţa, a spus în predica sa de duminică, 8 iunie, că această sărbătoare este cea mai important după Învierea Domnului. Fie că este un punct de vedere personal, fie că a fost pecetluită de marii gînditori ai religiei, predecesori şi făuritori de cărţi religioase iar părintele paroh a citat din istoria religiei, Rusaliile este una din sărbătorile care, la 10 zile după Înălţare respectiv 50 după Înviere, lasă o puternică amprentă din punct de vedere spiritual şi religios asupra credincioşilor ortodocşi.
Cei câţiva credicnioşi olteniţeni prezenţi astăzi la biserică au câteva lucruri clare în minte: este o sărbătoare importantă, frunzele de nuc aduc noroc şi sănătate, Sfântul Duh coboară peste toţi în această zi, Dumnezeu face minuni atunci când omul îi oferă drum liber.
Totuşi, există şi credincioşi pentru care acestea sunt doar vorbe sau citate din ce aud, duşmăniile, atitudinea neostilă a multora, bârfa sau sfidarea constituind stări ce nu pot fi controlate sub nici un impuls spiritual sau bisericesc, intrarea în biserică şi participarea la slujbă constituind un divertisment pentru aceştia sau un ritual de faţadă, un stimulator pentru înfrumuseţarea aparenţelor.
După Liturghia de duminică a urmat slujba de Rusalii, moment în care s-au sfinţit frunzele de nuc, ce au fost împărţite apoi credincioşilor prezenţi în biserici.

Rusaliile – sărbătoare veche
Sărbătoarea de Rusalii (din lat. Rosalia) datează încă din primul secol al erei noastre, cel apostolic, când ucenicii Domnului Iisus Hristos au început să răspândească, în lume, credința în El. Până în jurul anului 400, Înălțarea Domnului era una cu Rusaliile, însă s-au despărțit, semnificând evenimente deosebite. Astfel, Rusaliile se serbează, de atunci, în fiecare an, la 10 zile după Înălțare, respectiv 50 de zile după Învierea Domnului.
Rusaliile, Cincizecimea sau evenimentul Pogorârii Sfântului Duh este descris în Cartea „Faptele Apostolilor” (F.A. 2,4). Evenimentul este relatat ca o pogorâre a Duhului din Cer ca un vuiet mare de vânt și Se împarte deasupra capului fiecăruia dintre cei prezenți, în chip de limbi de foc, ceea ce semnifică faptul că acest Duh îi sfințește pe fiecare în parte și pe toți deopotrivă, ca pe niște oameni aflați în comuniune. Sfântul Ioan Gură de Aur și alți exegeți afirmă că toți cei sfințiți la Pogorâre au fost în număr de 120 de frați, care s-au aflat mereu împreună cu Apostolii și cu Hristos, de la Botezul Domnului și până la Înălțare. Deasemenea, Maica Domnului, mama Lui Iisus, a fost prezentă la Pogorârea Sfântului Duh.
Înainte de Înălțare, Iisus le-a spus ucenicilor Săi că le va trimite pe Duhul Sfânt, în locul Lui. Astfel, întreaga operă a Bisericii Apostolice, ce a dăinut până în zilele noastre, prin darul preoției, succesiunea apostolică, este atribuită Duhului Sfânt, care, cum spune Crezul, este parte a Sfintei Treimi, „Domnul de Viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede și împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci”.
În vechime, de Cincizecime se făcea botezul catehumenilor, erau interzise jocurile din circuri, spectacolele păgîne etc. În semn de bucurie, se împodobeau casele cu flori şi ramuri verzi, îndeosebi de nuc sau de tei, aşa cum se face până astăzi. În biserici se aduc şi astăzi frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvântează şi se împart credincioşilor, simbolizând limbile de foc ale puterii Sfîntului Duh, care S-a pogorât peste Apostoli. Potrivit tradiţiei creştine, ierarhii bisericeşti sunt moştenitorii şi transmiţătorii acestui har apostolic din generaţie în generaţie. Se spune că, în ziua Pogorîrii Sfîntului Duh, Petru, cel mai în vârstă dintre Apostoli, a ţinut o cuvântare, în urma căreia s-au convertit la credinţa creştină 3.000 de suflete, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim, nucleul Bisericii de mai târziu. Căpătînd puterea de a vorbi în limbi străine, ucenicii au început să facă cunoscută învăţătura Mântuitorului către neamuri, spre mirarea multor oameni aflaţi în Ierusalim, deoarece ei erau ştiuţi ca fiind evrei simpli, nicidecum preocupaţi de învăţarea limbilor străine.

Grija pentru cei morţi
Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt a fost numită, în româneşte, Rusalii, de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană, consacrată cultului morţilor. Creştinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta de dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generală a morţilor.
Sâmbătă, înainte de Rusalii, după slujba Parastasului, credincioşii împart milostenie pentru iertarea sufletelor celor adormiţi în Domnul. Acum se dau de pomană străchini noi cu mâncare. Aceste vase româneşti din lut (materia potrivită pentru vasele de pomenire) se mai numesc şi “mosoaice”, de la numele colectiv de “moşi”, dat tututor celor adormiţi.
În vasele pentru pomană se pune o băutură curată (apă de izvor, lapte sau vin curat). Se mai pun şi alte mâncăruri, precum fructe, plăcintă, caş, ouă, mămăligă sau ciorbă de pasăre. Nu pot lipsi pâinea (colacul) şi lumânările.
Mânărele coşniţelor şi vasele de pomană se împodobesc frumos, cu flori de trandafir şi fire de busuioc. Când se ajunge la casa celui căruia i se împarte, se aprinde lumânarea, care este înfiptă în colac. În acest moment are loc un schimb, fie el cât de mic. Astfel, cel care primeste pomana, la rândul său, împarte ceva pentru cei adormiţi din neam.
Cei credincioşi nu mănâncă nimic în această zi, până nu termină de împărţit pomana pentru cei adormiţi. Chiar şi cei mai puţin credincioşi spun că nu este bine să mănânci ceva în această zi, fără a da mai întâi ceva de pomană.

Tradiții de Rusalii
În fiecare an, la slujba de Rusalii, credincioșii aduc, în biserică, ramuri de nuc sau de tei, plop sau stejar, semnificând limbile de foc sub forma cărora S-a Pogorât Duhul Sfânt. După sfințire, acestea sunt împărțite între credincioși, care le duc acasă și le așează la tocul ușii de la intrare sau la icoane. Tot de Rusalii, în unele zone ale țării se dansează Jocul Călușarilor. Dansul are, în general, scopul de a apăra oamenii, vitele și recoltele de influențele negative. Spiritele rele se alungă prin ritualuri gălăgioase și pocnituri cu ramuri de tei de Rusalii.
În popor se crede că frunzele şi ramurile de tei feresc gospodăriile de fulgere, de grindină şi de duhurile cele rele. Această credinţă populară poate fi întemeiată pe sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, dacă se are în vedere sfinţirea frunzelor cu aghiazmă, ele devenind astfel purtătoare de har.
În zona Moldovei si a Transilvaniei, Rusaliile sunt sarbatorite timp de trei zile, in Muntenia si Oltenia, sapte zile, in Banat, cate opt zile.

Rusaliile, în mitologia populară
În mitologia populară, “Rusaliile” sunt nişte spirite rele (iele, zâne). În traditie se spune ca cei care nu ţin sărbătoarea de RUSALII vor fi pedepsiţi de Iele. Se mai spune despre Rusalii că sunt fiicele lui “Rusalim împărat”, acesta din urmă fiiind o personificare a cetăţii Ierusalim. Ele stau pe pământ vreme de o lună. Nu pot fi văzute de oameni. Pe unde trec ele, apar tot felul de boli şi necazuri. Ele umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh şi caută locuri neumblate. Locurile unde joacă, rămân arse şi neroditoare. Pentru a fi feriţi de ele, oamenii pun în casă pelin şi usturoi. În aceste zile, frunze de pelin se pun în toate băuturile, cu excepţia apei.
Rusaliile sunt mereu însoţite de lăutari, dansează mereu şi întind mese pe iarbă. Petrec şi dansează mirific, însă muritorii nu au voie să le vadă. Dacă sunt zărite de un muritor sau dacă, din greşeala, cineva calcă pe locul pe care au dansat, acesta se îmbolnăveşte foarte grav de o boală numită “luat de Rusalii”. De boala Ielelor se poate scăpa doar prin descântec sau prin intrare în hora Căluşarilor.
Ca să se ferească de duhurile rele, oamenii îşi împodobesc locuinţele cu leuştean, tei, usturoi, dar încearcă şi să îmbuneze spiritele morţilor cu ofrandele specifice. Rusaliile îi pedepsesc şi pe aceia care lucreaza în această zi considerată a dansului lor şi nu o preţuiesc.
În vremuri vechi, bărbaţii care umblau singuri noaptea riscau să fie prinşi de magia nopţii de RUSALII, de Iele. Din această cauză, aceştia purtau la brâu usturoi, frunze de tei sau nuc sau fire de busuioc.
Totodată, în Duminica Rusaliilor nu e bine să te urci în arbori sau în locuri înalte şi nici să călătoreşti departe de casă. Mai mult, în această zi nu este bine să te cerţi, căci eşti luat de Iele.

Căluşarii
“Dansul căluşarilor” este un obicei popular legat tot de Rusalii. Se crede că acest dans ritual poate să vindece relele făcute de Rusalii. Se adună cei mai buni dansatori ai satului şi formează o ceată de 13 căluşari. Timp de o lună, ei se leagă cu jurământ că vor juca “Căluşul”. În acest timp, bolnavii caută să se vindece. Cel bolnav se întinde pe pământ, iar căluşarii încep dansul şi săriturile. La un anumit timp, fiecare căluşar sare peste cel bolnav, iar la sfârşit celui bolnav i se şopteşte la ureche o urare de sănătate.

Care sunt zilele libere
Codul Muncii prevede 12 zile libere acordate cu ocazia sărbătorilor legale, respectiv câte două zile pentru Anul Nou, Paşte, Rusalii şi Crăciun şi câte o zi pentru Ziua Internaţională a Muncii (1 Mai), Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Andrei şi Ziua Naţională a României (1 Decembrie).
Adormirea Maicii Domnului, sărbătorita pe 15 august, va pica într-o zi de vineri, adică un alt weekend prelungit pentru români.
Anul acesta Sfântul Andrei va pica într-o zi de duminică, însă 1 Decembrie va fi sărbătorita luni. Crăciunul va cădea într-o joi, următoarea zi fiind, de asemenea, liberă.