Dumnezeu a creat oamenii ce ar fi trebuit să fie perfecți într-o lume perfectă unde să nu existe răutate și minciună. Doar că, la primul impuls, din lipsă de educație, slăbiciuni și egoism, ori chiar din atracție pentru instinctul primar, unii oamenii și-au dovedit caracterul slab și manipulabil, slăbiciunea față de putere și bani, dorința de a fi altceva și mai ales au dovedit vulnerabilitate în fața a tot ceea ce presupune ”rău” și ”răutate”. Și lupta continuă : între plăceri și respect sau conformism, între perversiune și demnitate, între vulgaritate și finețe, între bogăția materială și bogăția sufletească, între cruzime și bunătate, între minciună și adevăr, etc.
Trăim perioada demitizărilor, relativismului, nihilismului, scepticismului modern, a devalorizării idealurilor.
Răsfoiesc puţin ziarele iar ochii se opresc asupra unei ştiri „Anatoly Akopov, secretar I în cadrul ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti, este diplomatul declarat persona non grata de către autorităţile române.” Arunc aceiaşi ochi pe internet şi citesc “Un fost reprezentant al administraţiei de la Tiraspol a fost declarat persona non grata în Moldova”. Buimacă, îmi spun în gând “Cred că ăştia au greşit termenul…undeva se strecoară o greşeală, fiindcă “persona non grata” se foloseşte numai de către primari de urbe şi apropiaţi ai lor şi atât, numai pentru persoane ce nu merg pe val cu ei gen jurnalişti, sau oricare altă fiinţă ce se deplasează în sensul invers al doctrinei impuse de aleși, într-un spaţiu limitat de gândire și un spațiul limitat geografic, cum ar fi un orăşel de provincie. Iar când spun “limitat” consider că termenul este migrator, are ramificaţii vaste şi către specifice forme de lucru ale unor forme primare de viaţă din acea formă primară de provincie.
“Bă, eşti nebun?” ar spune Firicel lui Celentano sau invers, citind ce am citit și eu, după ce ar fi ascultat ședința pentru eșafodaj – umorul românesc proverbial și molipsitor de ”Las Fierbinți”.
Cărțile de specialitate explică clar persona non grata ca fiind ”diplomat care este expulzat din țara-gazdă ca persoană nedorită (persona non grata) și trimis în țara de origine. În țara-gazda diplomații se bucură de numeroase privilegii, însă ei se supun jurisdicției țării de origine. Dacă săvârșesc infracțiuni, țara care i-a delegat sau țara-gazdă poate cere expulzarea lor.” Oops înseamnă că și dicționarele greșesc, tratatele de specialitate sunt greșit concepute fiindcă nu au fost consultați fie un consilier local din Oltenița, ori un primar meșter în termeni, în gramatică, în drept, mai ales dacă a terminat o facultate privată, un meșter în camuflaje și exhibiții.
Atunci când unul dintre cei care se împiedică a agățat de picior scara valorilor umane, din grabă, după ce a ridicat-o, a așezat-o invers. Și așa minciuna, ipocrizia, răutatea, invidia, dușmănia, avariția, egoismul, rapacitatea au ajuns în vârf iar adevărul, înțelepciunea, dreptatea, bunătatea, smerenia, generozitatea, altruismul, frumusețea sufletească s-au prăbușit la capătul inferior al scării. Cine s-o mai întoarcă cât timp pe o suprafață de loc predomină oameni împiedicați, oameni pe care nu-i interesează ordinea în orașul nostru sau în țară, nu-i interesează ce este bine și ce este rău, nu mai fac distincții și nu se mai obosesc să facă dreptate, cât timp asta presupune eforturi ieșite din comun?
A încerca să spui adevărul și a te lupta într-un mediu unde din ce în ce sunt mai puțini oameni care doresc să trăiască în lumină, a încerca să te faci înțeles prin simțul acut de dreptate care îți clocotește în sânge, reprezintă pentru un grup de persoane cu interese comune sau ce văd altfel realitatea, unui grup de aleși din Oltenița, clasarea acestei persoane ca fiind ceva ce nu corespunde cu normele lor impuse de legile lor dintre ei, legi decretate a fi cele care domină orașul.
De când încerc să scot adevărul în față, de când spun lucrurilor pe nume, de când arăt unde se greșește, ce ambiții inferioare, insignifiante ca morală umană și mai ales creștină, mână pe unii dintre cei care au pus mâna pe frâiele orașului, de la momentele când în vâltoarea asta provincială periculoasă lupt să nu mă prind în ea, de când arăt semnificația termenilor ”uman”, ”simț civic”, ”onestitate”, ”valoare umană”, ”gândire și mentalitate superioare”, ”principii de valoare”, de la clipele când am început să înot împotriva valului otrăvitor în care sunt prinși în tulburarea lui cei mulți, am devenit ghiulea, piatră de moară, persoană ce deranjează bubele coapte, centrul atenției și totul adunat într-un mănunchi legat cu fundă roșie, ce să-i determine pe mai marii orașului ăsta să devină ei judecători, ei spoliatori de liniște și adevăr, ei executanți, ei legiuitori, ei cei care conduc destine și situații, ei care decid dacă în ședințele lor zgomotoase ai voie sau nu ai voie să fii prezent, deși sunt publice, deși acolo ar trebui să se discute problemele oamenilor din oraș în primul rând și să se rezolve aceste probleme, acolo unde se încalcă orice regulă umană și unde se votează după cum se dictează. Dar pentru că Țone @comp fac legea în Oltenița, și pentru că mulți nu vor să se complice, fie că își văd de afaceri nestingheriți și pentru asta trebuie să se facă vorba vorbii ”frați cu cine-i negru și cornos să treacă puntea”, fie sunt nepăsători, fie lași, fie de acord cu poziția scării de valori actuale, lucrurile nu doar că au scăpat de sub control, dar se cam prăbușește totul. Ca să nu mai vorbim de răutățile ce duc prin degenerare către monstruozități aruncate în public pe la colțuri de stradă sau gândurile ascunse exprimate în diverse conjuncturi urbane, care să împroaște cu noroi doar pentru că eu, atât ca om, cât mai ales ca jurnalist ce îmi respect condeiul, nu sunt pe gustul lor. Niciodată nu am fost pe gustul unui corupt sau al unui escroc ori al unui mincinos, pe gustul vreunui halucinant de hoț. Și asta pentru că, ”Gusturile și culorile nu se discută” sau să mă conformez cu ”non grata” să spun în limba latină ”De gustibus et coloribus, non disputandum.”
Ca să judeci greșit, să condamni o persoană pe care nu o cunoști, a cărei viață privată este străină și în niciun caz la cheremul unor găști, dar din răzbunare puerilă o vrei pusă la zidul infamiei făcând deliciul unei părți din public, avidă de asemenea comestibilități de provincie și mahala, mi se pare de domeniul penibilului, de o nerușinare crasă, o lipsă de educație și de civilizație ascuțite la maxim, o atitudine grobiană. Și cine îți permite ție să judeci? Ca să nu mai spun că cel care atacă ar trebui să se gândescă înainte dacă este atât de curat, ori dacă ar fi curat nu ar arunca cu piatra. Anomalie…
Scopul care se urmărește în general, care este și o țintă națională, este transformarea oamenilor în automate, în mecanisme robotizate ce să devină în timp amnezice, gata să răspundă la stimulii celui care are un scop murdar și dorește să managerieze viețile și destinele altora, transformarea oamenilor care să răspundă la stimuli impuși precum câinele lui Pavlov.
Scriitorul Sebastian Sârbu scrie undeva ”Când criminalul local care întruchipează toate viciile si nelegiuirile sociale, devine un erou social, prin mediatizare, constiinţa valorii se diluează. Valoarea este negată într-o societate eterogenă, exclusivistă si relativistă existând o politică coordonată la anumite nivele, în anumite state de distrugere a tot ceea ce înseamnă valoare si ierarhie de valori. Valorile s-au amestecat cu pseudovalorile într-o societate răsturnată unde s-a proliferat la toate nivelele cultul mediocrităţii, deci scara mediocrităţii dublată de cea a nulităţii” apoi acesta încheie ”Voi ce vreţi să apăraţi valoarea și să daţi valoare lumii, vă spun: Nu distrugeţi corola de minuni a lumii!”
Și dacă tot se apelează la termeni ce se folosesc impropriu, apoi greșit din punct de vedere al pronunției cum ar fi ”persona non grata” (vezi în înregistrare cum se pronunță ”persoana non grata”) am să le sugerez eu personal celor care se cred mai presus decât Dumnezeu, ei care umilesc orice sfânt și orice aureolă sau orice credință și învățătură creștină și a unui sfânt cu dorința lor apoteotică de a se schimonosi moral și uman, câteva expresii în limba latină, poate le folosesc vreodată acestor băieți veseli la ceva, pot deveni subiecte de dezbatere pe la întruniri ori să facă ce vor ei cu aceste sclipitoare vorbe ale mai marilor învățați ai vremii. Pot astfel să exerseze și ei limba latină cândva, cine știe. Am să le și traduc celor care nu au citit și studiat prea mult în viață, fiindcă au fost ocupați cu alt gen de experiențe căpătate în alt gen de școli:

Memento mori. (Nu uita că ești muritor!)
Edere debes ut vivas, non vivere ut edas. (Trebuie să mănânci ca să trăiești, nu să trăiești ca să mănânci)
Errare humanum est sed perseverare diabolicum. (A greși e omenesc, dar a persevera în greșeli este diabolic)
Nosce te ipsum! (Cunoaște-te pe tine însuți!)
Fiat lux! (Să se facă lumină!)
Flagrante delicto. (În flagrant delict)
Homo naturaliter animal sociale. (Omul prin natură este animal social)
Manus manum lavat. (O mână spală pe alta)
Nihil sine deo. (Nimic fără Dumnezeu)
Divide et impera. Varianta Divide ut imperes. (Dezbina si condu)
Quod licet Iovis, non licet bovis. (Ceea ce-i este permis lui Jupiter nu-i este permis și unui bou)
Veritas odium paret. (Adevărul seamănă ură)
Vincit omnia veritas. (Adevărul învinge totul)