Sunt liber pentru că ştiu că de unul singur sunt moral responsabil de tot ceea ce fac.

Publicat 24 ianuarie 2021

Sunt liber pentru că ştiu că de unul singur sunt moral responsabil de tot ceea ce fac.

Banii sunt un puternic afrodisiac. Dar florile funcţionează aproape la fel.

Să nu subestimezi niciodată forţa prostiei.

Niciodată nu am învăţat de la cei care sunt de acord cu mine.

Iubirea este o stare în care fericirea altei persoane este esenţială pentru a ta.

Femeile şi pisicile fac întotdeauna doar ce le place. Bărbaţii şi câinii ar trebui să accepte şi să-şi vadă de treaba lor.

Progresul nu se datorează celor care se trezesc devreme. El este realizat de oamenii leneşi, încercând să găsească mai multe căi mai uşoare de a face ceva.

Politeţea e o condiţie sine qua non a civilizaţiei.

Nu vă transformaţi copiii în neputincioşi, făcându-le viaţa uşoară.

O persoană competentă şi încrezătoare în sine nu poate resimţi gelozie faţă de nimeni şi nimic. Gelozia este un simptom al insecurităţii neurotice.

Nimic nu se construieşte conform programării ori bugetului.

Ironia supremă a vieţii este că nimeni nu scapă de ea în viaţă.

Nu te strădui să obţii ultimul cuvânt, s-ar putea oricând să fie chiar aşa…

Felul cum ne comportăm cu pisicile aici, pe pământ, ne determină statutul din ceruri.

Istoria nu a înregistrat niciodată, în nicio perioadă de timp vreo religie bazată pe raţiune. Religia este o cârjă pentru cei care nu sunt suficient de puternici pentru a se avânta în necunoscut fără ajutor.

Robert Heinlein

A fost unul dintre cei mai populari, influenți și controversați autori ai genului. El a stabilit standardul pentru plauzibilitatea științifică și a ajutat la creșterea nivelului literar al genului, fiind unul dintre primii scriitori de science fiction publicat în revistele mainstream (de exemplu, lucrări scrise de el au apărut la sfârșitul anilor ’40 în The Saturday Evening Post). A fost unul dintre cei mai bine vânduți scriitori de science fiction timp de multe decenii și, alături de Isaac Asimov și Arthur C. Clarke, a fost cunoscut ca unul dintre “Cei Trei Mari” din science fiction,
Robert A. Heinlein s-a născut pe 7 iulie 1907 în Butler, Missouri, SUA. Deseori numit “decanul scriitorilor de science fiction”, Heinlein a aparținut unui grup de scriitori care s-a afirmat sub bagheta lui John W. Campbell, Jr. în revista acestuia Astounding Science Fiction – deși Heinlein a infirmat ipoteza conform căreia Campbell i-ar fi influențat în vreun fel stilul scriitoricesc. Heinlein a abordat în mod repetat anumite teme sociale: importanța libertății individuale, obligațiile pe care le au oamenii față de societățile în care trăiesc, influența religiei organizate asupra culturii și formei de guvernământ, precum și tendința societății de a reprima nonconformismul. El a examinat și legătura dintre dragostea fizică și cea emoțională, explorând diferite structuri familiare neortodoxe și speculând pe seama influenței pe care călătoriile spațiale o pot avea asupra obiceiurilor culturii umane. Tehnicile folosite în abordarea acestor teme a dat naștere la opinii divergente asupra genului de puncte de vedere care sunt expuse prin intermediul SF-ului.
Heinlein a câștigat premiul Hugo pentru patru dintre romanele sale; pe lângă asta, la cincizeci de ani de la publicarea lor, trei dintre operele sale au fost recompensate retroactiv cu același premiu, acordat pentru perioada în care distincția nu exista. El a obținut și primul premiu “Grand Master”, oferit de Science Fiction Writers of America pentru întreaga activitate.
Heinlein și-a petrecut copilăria în Kansas, Missouri. Curentul religios, social, conservator, protestant, evanghelic numit Bible Belt i-a influențat clar lucrările de ficțiune, mai ales cele târzii, experiențele sale din copilărie au stabilit atmosfera culturală din Time Enough for Love (Timp suficient pentru iubire) și To Sail Beyond the Sunset (Navigând dincolo de apus) , printre altele. Cu toate acestea el se rupe mai târziu de multe dintre aceste valori, în special cele privind morala în probleme cum ar fi religia și sexualitata, atât în scrierile lui cât și în viața sa personală.
Armata a constituit a doua influență majoră asupra lui Heinlein. De-a lungul întregii sale vieți a crezut cu tărie în loialitate, conducere și alte idealuri asociate armatei. El a absolvit Academia Forțelor Navale ale Statelor Unite din Annapolis în 1929, devenind ofițer al Forțele Navale ale Statelor Unite. Prima însărcinare, datând din 1931, a fost pe portavionul USS “Lexington” (CV-2), unde a lucrat inițial în comunicațiile radio în 1931. Deoarece căpitanul portavionului era Ernest J. King, care a luptat ulterior în Al Doilea Război Mondial, Heinlein a fost deseori intervievat de către istorici în legătură cu acesta în ultimii ani, în special cu privire la serviciul său pe post de căpitan al primului portavion modern al Marinei SUA. Între 1933 și 1934, Heinlein a lucrat la bordul distrugătorului USS “Roper”” (DD-147), urcând în grad până la rangul de locotenent.
În 1934 Heinlein a fost trecut în rezervă din cauza îmbolnăvirii de tuberculoză. După lăsarea la vatră, Heinlein a urmat cursurile de matematică și fizică de la UCLA, dar a renunțat după câteva săptămâni din cauza bolii sau a faptului că dorea să intre în politică. Heinlein a avut câteva slujbe, printre care cele de agent imobiliar și de miner, dar timp de câțiva ani a fost destul de strâmtorat din punct de vedere financiar. El a fost un luptător activ în mișcarea socialistă de stopare a sărăciei din California, inițiată de Upton Sinclair în anii ’30. Heinlein s-a implicat în campania în urma căreia Sinclair a fost nominalizat în 1934 pentru funcția de guvernator al Californiei din partea Partidului Democrat. Heinlein însuși a candidat în California State Assembly în 1938, dar nu a avut succes. În 1954 a scris: “…mulți americani… au susținut sus și tare că McCarthy a creat un ‘regim al groazei’. Sunteți îngroziți? Eu nu sunt și am în spate o activitate politică situată mult mai la stânga poziției senatorului McCarthy.”
Deși nu a fost destituit în urma campaniei – avea o mică pensie de handicap din partea Marinei – Heinlein a trecut la scris pentru a-și putea plăti ipoteca. Prima povestire publicată, “Life-Line”, a apărut în revista Astounding Science-Fiction în 1939. Scrisă inițial pentru a participa la un concurs, a fost vândută revistei pentru o sumă mai mare decât premiul acelui concurs. Heinlein a fost repede recunoscut ca un conducător al noii mișcări desfășurate în direcția unui science fiction “social”, devenind oapsete de onoare la Worldcon-ul din 1941, ținut în Denver. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a ocupat de inginerie aviatică pentru Marina SUA, recrutându-i pe Isaac Asimov și L. Sprague de Camp pentru a lucra la Șantierul naval din Philadelphia, Pennsylvania. Din punct de vedere scriitoricesc, a colaborat cu revista Boys’ Life.
După încetarea războiului, Heinlein și-a re-evaluat cariera. Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki, precum și declanșarea Războiului Rece l-au convins să scrie non-ficțiune pe teme politice și să încerce să pătrundă pe piețe mai bine plătite.
A publicat patru povestiri influente pentru revista The Saturday Evening Post, încoronate în februarie 1947 de “The Green Hills of Earth”, ceea ce a făcut din el primul scriitor de science fiction care a ieșit din “ghetoul pulp”. În 1950, filmul Destination Moon — un film-documentar la care a contribuit cu povestea și scenariul, inventând multe dintre efectele folosite – a câștigat premiul Oscar pentru efecte speciale. Heinlein s-a implicat și într-o serie de romane SF pentru tineret inițiată de editura Charles Scribner’s Sons, colaborare care a durat pe tot parcursul anilor ’50 (în ritmul de o carte pe an).
Romanele SF pentru tineret ale lui Heinlein sunt considerate o parte importantă a operei sale. Scrierile sale au urmat diverse subiecte de-a lungul seriei, dar, în 1959, Infanteria stelară a fost considerată de staff-ul lui Scribner prea controversată pentru prestigiul lor, așa încât au respins-o. Simțindu-se eliberat de constrângerea de a scrie romane pentru tineret, Heinlein a căutat un alt editor și a scris o serie de cărți provocatoare, care au redesenat granițele SF-ului, printre acestea numărându-se cele mai bune opere ale sale, Străin în țară străină (1961) și Luna e o doamnă crudă (1966).
Începând din 1970, Heinlein a avut o serie de probleme de sănătate, întrerupte de perioadele obositoare în care se ocupa de pasiunea sa, pietrăria (în corespondența sa privată s-a referit la această pasiune ca la “ocupația uzuală, preferată, desfășurată între scrierea cărților”).
Deceniul a început cu o peritonită, după care a necesitat mai bine de doi ani de recuperare. De îndată ce s-a simțit suficient de întremat ca să scrie din nou, a început lucrul la Time Enough for Love (1973), care a introdus multe teme regăsite în ficțiunile sale ulterioare.
La mijlocul anilor ’70, Heinlein a scris două articole pentru Britannica Compton Yearbook. El și Ginny au bătut țara în lung și-n lat ajutând la reorganizarea operațiunilor de donare a sângelui în Statele Unite; tot în acea peioadă, a fost pentru a treia oară oaspete de onoare al Worldcon-ului, ținut în anul 1976 în Kansas City, Missouri.
În timpul vacanței petrecute în Tahiti la începutul anului 1978 a suferit un atac ischemic tranzitoriu și, pe durata lunilor următoare, a fost tot mai epuizat, iar sănătatea sa a intrat în declin. S-a stabilit că problema era creată de un blocaj pe carotidă, Heinlein fiind protagonistul unuia dintre primele cazuri cunoscute de bypass carotidian. Tratamentul chirurgical al lui Heinlein i-a redat energia, el scriind cinci romane din 1980 până la moartea sa, care s-a produs pe 8 mai 1988 din cauza emfizemului pulmonar și a unei insuficiențe cardiace. La vremea aceea, punea laolaltă notițele unui alt roman din seria World as Myth și câteva dintre operele sale au fost publicate postum.
Arhiva lui Heinlein este găzduită de departamentul Special Collections al Bibliotecii McHenry din cadrul University of California, Santa Cruz. Colecția include ciorne de manuscrise, corespondență, fotografii și artefacte.
De-a lungul vieții, Heinlein a publicat 32 de romane, 59 de povestiri și 16 antologii.
Opera sa a stat la baza a patru filme (scenariul unuia dintre ele fiind scris chiar de Heinlein), două seriale de televiziune și a unui joc. Heinlein a editat o antologie cuprinzând povestirilor altor autori de science fiction.
Postum au fost publicate trei cărți de non-ficțiune, două poeme, două romane SF (unul dintre ele scris de Spider Robinson pornind de la notițele lui Heinlein și publicat în septembrie 2006) și patru antologii.
Alături de Isaac Asimov și Arthur C. Clarke, Heinlein ieste considerat unul dintre cei trei maeștri din science fiction apăruți în așa numita “Perioadă de aur” a genului, asociați cu John W. Campbell și cu revista sa Astounding. În anii ’50, a fost unul dintre conducătorii mișcării de scoatere a SF-ului de pe piețele prost plătite și mai puțin prestigioase ale “ghetoului pulp”. Majoritatea operelor sale, inclusiv povestirile, se publică în continuare în numeroase limbi, la zeci de ani de la publicarea lor și la câteva decenii după moartea autorului.