Terenurile-proprietăți ale orașului, ajunse pe mâna lui Petrică Țone/Consilierii locali, majoritari, optează pentru înstrăinarea pământului
Laura Suzeanu
Pe un fond de șmecherie rodată în timp, combinată cu păcăleală unse cu vrăjeală, Oltenița pierde terenuri simțitor și câștigă clădiri-ruine sau stadion pentru jocuri distractive de edil. Afaceri imobiliare bine gândite, ce prind coajă pe un fond de lipsă de experiență a unor consilieri locali, secvențe pseudo-emoționante de patriotism local pomădate cu alifii pentru credulitatea unei părți a cetățenilor neștiutori, cărora li se alătură o parte din consilieri naivi sau interesați, fac parte din tabloul actual al unui orășel la mal de Dunăre cu aspect rural.
”În numele cetățenilor”…”pentru cetățenii orașului care ne-au ales”…”am venit aici să servim cetățenii” (sanchi)…”cum să fim împotriva orașului??…” sunt doar câteva din clișeele folosite de personajele animate de niște gânduri…spun ele în spirit civic cu virtuți citadine.
Astfel, Oltenița a intrat în jocul unor afaceri imobiliare, devenind o minge gonflabilă ce se desumflă pe zi ce trece de la atâtea înțepături patriotice-comunisto-fratricide-business corporatiste.
Slăbiciunile umane în contrast cu afaceri cu terenuri
Clubul Navol împreună cu Stadionul Municipal au fost cumpărate în anul 2012 de indienii veniți la Oltenița. Cele două componente au făcut parte dintr-un pachet cu tot cu ceea ce a rămas din fostul șantier de nave. Nu prea puși pe clădit locuri de muncă sau afaceri prospere cum promiseseră la început, acești străini sosiți în oraș, și care, la fel ca toți străinii care au ajuns la concluzia că țara noastră (de ce nu și Oltenița cu terenuri neexploatate) este bună de tranzacționat, au găsit alte metode de a rămâne în Oltenița.
Legat de acest subiect, consilierul Adrian Podocea dorește să se facă o analiză a situației interioare a Clubului Navol de contaminare, acesta propunând întocmirea unui studiu în urma căruia să se realizeze un raport de decontaminare. Clubul Navol a fost inundat cu păcură cu ceva ani în urmă de la cazanul propriu al clădirii, folosit la încălzire. Păcura a fost eliminată la vremea respectivă, însă nimeni nu cunoaște urmările contaminării clădirii cu lichidul vâscos.
De asemenea, instalația electrică este scoasă total din uz, interiorul sălii era distrus în urmă cu 4 ani, de la scaune la scenă. Inundația cu păcură s-a făcut mai târziu, putând considera asta și un blestem în urma celor ce au distrus odată un șantier renumit în țară împreună cu anexele sale.
Consilierul Cristiana Drăgan a propus o dezbatere publică pentru o lună de zile cu o consultare a cetățenilor, cu toate elementele în ordine : avantaje și dezavantaje financiare. Cristiana Drăgan a cerut de asemenea să se stabilească destinația clubului, să se facă o evaluare a renovării totale a acestuia, un cost concret și o vizită a consilierilor în club pentru a vedea cum arată clădirea în prezent.
Fie că legile românești i-au împiedicat pe indieni să construiască o oțelărie la Oltenița cum au promis, fie că o anume neseriozitate sau un trend probabil descendent în privința afacerilor în zona noastră, fie că li s-a deschis un alt apetit pentru alt gen de afaceri sau poate chiar s-au răzgândit să facă afaceri în România, acești tipi experimentați în ale business-ului avantajos au devenit foarte apropiați lui Petrică Țone. La rândul său, acesta, cu ambiții de a pocni peste ochi printr-o răzbunare puerilă pe cei care nu i-au fost pe plac vreodată și pe care i-a înțepat tacticos pe la spate pentru a-i elimina din drumul său, dar și din alte dorințe de a stăpâni cu posesivitate și eventual lăcomie locuri publice pe care să le însușească prin laude, face casă bună cu indienii, care până la urmă nu se știe ce au dorit de fapt să facă cu adevărat la Oltenița. Iată că aceștia au ajuns să intre în posesia unor clădiri și terenuri ce au aparținut Șantierului Naval Oltenița, adus la faliment și escrocat de alți șmecheri de stânga ce au căpușat fostul colos industrial local.
Veți observa în înregistrarea de mai jos cum se votează de două ori diferit un proiect de Hotărâre de Consiliu Local în aceeași discuție, unde duce slăbiciunea mai ales morală a unui consilier PNL, cum se sucește în doar câteva minute un alt consilier liberal, Dumitra Ciubotăroșie, care amintește tuturor că acest Club Navol putea fi luat în urmă cu mai bine de 6 ani din timpul mandatului lui Costinel Milescu, dar din cauza faptului că doi consilieri liberali s-au opus, unul dintre aceștia fiind femeie, Ciubotăroșie spune că nu dorește să repete greșeala de atunci.
De asemenea, se observă din înregistrare cum Țone a încercat să acopere vorbele lui Ciubotăroșie legate de faptul că fostul primar Costinel Milescu a dorit ca acest Club să ajungă în patrimoniul local, Petrică Țone fiind dornic de a deveni astfel o legendă în ochii oltenițenilor, el să fie primul care aduce în patrimoniul local o clădire devenită aproape o ruină acum. Într-un fel se prezenta Clubul Navol în urmă cu 6-8 ani, altfel arată acum, mai ales după inundarea cu păcură a clădirii.
Fonduri europene, nexam la Oltenița în ultimii patru ani. În schimb, terenurile dispar pe nesimțite
De ce se mai ridică acea construcție din Parcul Central, pe aceeași destinație de cultură? Cu atât mai mult cu cât în zonă nu există canalizare, nu s-a făcut parcare și s-a ciuntit din parc, legea nepermițînd construcții mari în parcuri. Și totuși…legea nu are loc aici la Oltenița sau este interpretată.
Dacă e mai avantajos să dai terenuri bucată cu bucată pe clădiri și stadioane care cer investiții de miliarde de lei, înseamnă că nu există fler în tranzacții și se merge pe pagubă, iar noi am rămas în urmă cu paritățile în business. Nu vorbim de perspectiva când un teren, chiar de 3 ha, să fie folosit în scopuri agricole, ci că pe orice teren din Oltenița se pot aduce investitori care să creeze industrie și apoi locuri de muncă, ori să se pornească alt gen de proiecte de turism și acvacultură, mai ales că Șoseaua Portului este în legătură cu Portul Oltenița. Dar ca în orice afacere, mai ales imobiliară, sau în orice tun prin care se fac schimburi de acest fel, există cu siguranță niște avantaje ale celor ce le fac.
Țone a amintit de stadionul luat pe 17 ha de teren, dar de fapt stadionul a fost luat pe aproximativ 29 ha de teren pe Șoseaua Portului din Oltenița. Și atunci dacă Țone ascunde niște lucruri și adevărul într-o tranzacție și un schimb, ce pretenții mai avem de la el că ar spune mai departe adevărul în cazul acestui alt schimb?
Iar dacă acest gen de primar nu a accesat niciun fond european timp de un mandat de patru ani, ce ne-ar face să credem că va accesa de acum înainte fonduri europene pentru reabilitarea Clubului Navol? Sau poate că va face în acest mandat ce nu a făcut în celălalt, doar să ne facă în ciudă, nouă, jurnaliștilor ce vedem situația clară a orașului.
Și uite așa au ajuns indienii proprietari pe terenurile din Oltenița. Și uite așa Oltenița se înstrăinează bucată cu bucată. Că vor vinde indienii mai departe terenurile obținute din tranzacțiile minunate ale lui Țone cu cine știe ce sume altora din zonă sau străini de zonă, ori că vor rămâne proprietari tot indienii, nu credem să nu există la final țepe de care să auzim.
Și să dea Dumnezeu să nu fie speță de DNA ori de ANI (cine știe cui aparțin și terenurile date) dar tare ne este teamă că ”ceva este putred în Danemarca”…via Oltenița!!





Lasă un răspuns