Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Toţi vrem să schimbăm lumea, dar nimeni nu e dispus să înceapă cu sine însuşi.

Toţi vrem să schimbăm lumea, dar nimeni nu e dispus să înceapă cu sine însuşi.

A oferi un pahar cu apă în schimbul unui pahar cu apă nu înseamnă nimic, adevărata măreţie constă în a răspunde răului făcând binele.

Absenţa fricii e prima cerinţă a moralităţii; laşii nu pot fi niciodată morali.

Pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu lăcomia lui.

Ne-au învăţat să credem că tot ceea ce este frumos nu trebuie să fie folositor şi că tot ceea ce este folositor nu poate să fie frumos. Vreau să arăt că tot ceea ce este folositor poate să fie şi frumos.

Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic.

Femeia nu este sexul slab, e cel mai nobil din cele două, prin puterea sa de sacrificiu, de suferinţă în tăcere, de umilinţă, credinţă şi cunoaştere.

Fericirea te face dulce, încercările te fac puternic, regretele te fac uman, eşecurile te fac umil, succesul te face să străluceşti, Dumnezeu te face să continui.

Îmi place Hristosul vostru. Nu-mi plac creştinii voştri. Creştinii voştri sunt atât de diferiţi de Hristosul vostru.

În focul iubirii şi fierul cel mai tare se înmoaie.

Tu niciodată nu poţi şti ce rezultate vor produce acţiunile tale, dar dacă nu faci nimic, nu vor exista rezultate.

Starea de fericire apare atunci când ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci sunt una.

În Lume există oameni atât de înfometaţi, încât nu există altă formă prin care Îl pot găsi pe Dumnezeu decât într-o felie de pâine.

Fii tu însuţi schimbarea pe care o doreşti lumii.

Descoperă viaţa şi apoi povesteşte-o celor care nu o înţeleg!

Ei nu ne pot lua demnitatea nostră dacă nu le-o dăm noi.

Când mă cuprinde disperarea, îmi amintesc că, de-a lungul istoriei, calea adevărului și iubirii a învins mereu. Au existat tirani și criminali și, pentru un timp, păreau de neînvins dar, în cele din urmă, au căzut, întotdeauna.

Tot ceea ce mâncăm peste strictul necesar, furăm din stomacul săracilor.

E bine să ai putere, dar e şi mai bine să n-ai nevoie de putere.

Întâi te vor înjura. Pe urmă vor râde de tine. Apoi, te vor declara nebun. După aceea vor încerca să te compromită. Într-un târziu, vor face tot posibilul să te lichideze. Dacă scapi cu viaţă din toate acestea, vei fi un om mare.

A învăţa că în viaţă, mai uşor se poate învinge ura cu dragostea, minciuna cu adevărul şi violenţa cu abnegaţia, ar trebui să fie un element fundamental în educaţia oricărui copil.

În mintea mea, viaţa unui miel nu este cu nimic mai puţin importantă decât cea a unui om.

Viitorul depinde de ceea ce facem în prezent.

În ceea ce mă priveşte, mă consider incapabil de a urî vreo fiinţă de pe acest pământ. Disciplina şi rugăciunile m-au ajutat ca de peste patruzeci de ani să nu mai urăsc pe nimeni. Ştiu că aceasta este o sarcină incredibilă, cu toate acestea o duc la capăt cu toată umilinţa.

Cei slabi nu pot ierta niciodată. Iertarea este atributul celor puternici.

Eu şi tu suntem aceeaşi fiinţă, nu pot să-ţi fac rău fără să mă rănesc.

N-am să las pe nimeni să se plimbe cu picioarele murdare prin sufletul meu.

Mahatma Gandhi

„Suflet mare”, aşa se traduce Mahatma. Înainte ca India să fie statul independent de astăzi, a existat un tânăr cu suflet mare care şi-a dedicat viaţa luptei pentru independenţă, pentru drepturile politice şi civile ale indienilor şi pentru ca cei din clasele sociale defavorizate – care însemnau un procent semnificativ al populaţiei – să ducă o viaţă mai bună. Tatăl lui, Mohandas Kaba Gandhi, a fost prim-ministru în Kathiawar, în statul Vankaver. După frecventarea colegiului „Samaldas“ din Bhavnagar, studiază dreptul la Universitatea din Ahmadabad și University College London și practică pentru scurt timp avocatura în Bombay, actualul Mumbai. Din anul 1890 devine vegetarian. În 1893 pleacă în Africa de Sud, în funcție de consilier juridic al unei firme comerciale indiene, unde va rămâne timp de 21 de ani. Aici este confruntat cu o realitate teribilă, mii de imigranți indieni sunt victime ale segregației rasiale, ceea ce îl determină să se angajeze în lupta împotriva dominației britanice.
Mahatma Gandhi este considerat părintele Indiei moderne. Doctrina protestului paşnic împotriva injustiţiei, conceptul satyagraha, este patentată de omul care a cucerit inimile oamenilor prin virtute, înţelepciune şi stilul de viaţă simplist.
Mohandas Karamchand Gandhi s-a născut pe 2 octombrie 1869, în Porbandar, în Gujarat (vestul Indiei). Ultimul copil al lui Karamchand Gandhi şi a celei de-a patra soţii a sa, Putlibai, Mahatma nu s-a evidenţiat în copilărie decât prin timiditate şi notele mediocre primite la şcoală. La vârsta de 13 ani, Gandhi s-a căsătorit cu Kasturba, în urma unor aranjamente ale părinţilor.
După terminarea studiilor universitare, Mahatma a plecat la Londra. În septembrie 1888, la vârsta de 18 ani, îşi lasă soţia în India, împreună cu fiul lor nou-născut, şi pleacă la Londra pentru a se pregăti să devină avocat.
În primele trei luni în Capitala Imperiului, a încercat să se acomodeze la societatea britanică, să devină un dandy: şi-a cumpărat costume noi, şi-a atrenat accentul britanic, a învăţat franceza, a luat lecţii de dans şi de vioară. După cele trei luni în care buzunarele sale erau golite de astfel de activităţi, uşor frivole, Gandhi a luat o hotărâre. Era o pierdere de timp şi, nu mai puţin, de bani. Astfel că şi-a petrecut următorii trei ani de şedere la Londra studiind şi ducând un stil de viaţă simplist.
Tot în Londra a devenit şi adeptul alimentaţiei vegetariene (înainte, în copilărie, obişnuia să mai mănânce, din când în când, carne. Mai tâziu, a declarat că regretă a fi consumat produse din carne).
Deşi majoritatea colegilor săi indieni mâncau carne, Gandhi a decis să rămână fidel promisiunii făcute mamei de a rămâne vegetarian şi peste mări şi ţări. Aflat în căutare de restaurante vegetariene, Gandhi a descoperit şi s-a alăturat Societatea Vegetarienilor din Londra. Era o aglomeraţie de intelectuali care i-au adus la cunoştinţă lui Gandhi diverşi autori, precum Henry David Thoreau sau Lev Tolstoi.

Acelaşi grup l-a inspirat să citească Bhagavad Gita, un poem epic pe care hinduşii îl consideră un text sacru. Noile idei şi concepte pe care le-a aflat din paginile acestor cărţi au pus bazele credinţelor sale de mai târziu.
A trecut cu brio examenul pentru a fi acceptat în avocatură, la 10 iunie 1891. S-a întors în India peste numai două zile. În următorii doi ani a încercat să practice avocatura în India, dar a descoperit, destul de devreme, că nu avea cunoştinţe temeinice ale dreptului indian şi nici prea multă încredere în sine în timpul proceselor. În 1893 a primit un post la o firmă indiană din Durban, Africa de Sud.
În 1919 declanșează prima mare campanie satyagraha de nesupunere civilă, care prevedea boicotul mărfurilor englezești și refuzul plății impozitelor. Gandhi este arestat și, după un proces, este condamnat la câteva luni de închisoare. Abia eliberat, își continuă activitatea, este din nou arestat, apoi, pus în libertate, participă la Conferința de la Londra (1926) asupra problemei indiene, cerând independența țării sale.
În anul 1930 se inițiază o largă campanie de rezistență, având ca obiectiv abrogarea impozitului pe sare și boicotarea textilelor provenite din Marea Britanie. Autoritățile engleze îl arestează împreună cu soția sa și cu alți 50.000 de militanți indieni. În închisoare, reacționează cu lungi greve ale foamei, care se repetă și în viitor, devenite legendare.
La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Gandhi cheamă populația să nu susțină Marea Britanie, dacă aceasta nu garantează independența Indiei. Guvernul englez reacționează cu arestarea lui, împreună cu alți 60.000 de oponenți, și nu este eliberat decât după doi ani de detenție. Părăsiți India, această declarație din 1942 sfârșește prin a cristaliza rezistența în jurul lui: considerat un fel de sfânt și un conducător politic, Gandhi obține retragerea britanică și independența Indiei la 15 august 1947.
Gandhi asistă cu durere la diviziunea subcontinentului indian în două state, India și Pakistan, care consfințește separarea între hinduiști și musulmani și care culminează la sfârșitul anului 1947 cu un război civil, ce a costat viața a peste un milion de oameni și a pus pe drumuri șase milioane de refugiați.
Gandhi nu a dat înapoi de la a le duce către cele mai logice extreme, închipuindu-și o lume în care chiar guvernul, poliția și armata erau non-violente. Totuși, Gandhi era conștient că acest nivel de non-violență – ahisma cere credință și curaj incredibile, dar a realizat că nu toată lumea le posedă. De aceea a sugerat că nu toată lumea trebuie să țină cu încăpăținare de non-violență, mai ales dacă aceasta este folosită ca scuză pentru lașitate: „Cred, scria el, că acolo unde singura alegere este între lașitate și violență, eu aș sugera violența”.

Gandhi credea cu convingere că o persoană implicată în serviciul societății ar trebui să ducă o viață simplă, lucru care ar putea duce, credea el, la Brahmacharya – puritatea spirituală și practică. Simplitatea lui a început prin renunțarea la modul de viață occidental pe care îl ducea în Africa de Sud. L-a numit „reducându-mă la zero”, ceea ce înseamnă renunțarea la cheltuielile inutile și adoptarea unui mod de viață simplu.
Gandhi petrecea câte o zi din fiecare săptămână în tăcere. El credea că abstinența de la vorbire îi aducea pacea interioară. În acele zile comunica cu ceilalți prin scris.
La întoarcerea în India din Africa de Sud, unde a practicat dreptul cu succes, a renunțat la a purta haine occidentale, pe care le asocia cu bogăția și succesul. El se îmbrăca pentru a fi acceptat de către cea mai săracă persoană din India, susținând folosirea pânzei lucrate în casă – khadi. Gandhi și adepții săi au adoptat purtarea hainelor țesute din fire toarse de mâna lor și încurajau și pe alții să facă la fel. În timp ce muncitorii indieni nu aveau un loc de muncă, ei își cumpărau deseori hainele de la fabricile deținute de englezi. În opinia lui Gandhi, dacă indienii și-ar fabrica propriile haine, ar cauza un puternic șoc economic sistemului britanic din India. Prin urmare, roata de tors a fost inclusă mai târziu pe steagul Congresului Național Indian. Ulterior, Gandhi a purtat un dhoti pentru tot restul vieții sale pentru a exprima simplitatea existenței sale.

Gandhi s-a născut hindus și a practicat hinduismul toată viața sa, majoritatea principiilor sale provenind din hinduism. Ca un hindus obișnuit, el credea că toate religiile sunt egale și a respins toate eforturile de a-l converti la o altă religie. A fost un teolog avid și a citit considerabil despre toate marile religii. Gandhi credea că în centrul fiecărei religii este adevărul și dragostea (compasiunea, non-violența și Regula de Aur). De asemenea, el punea la îndoială ipocrizia, abaterile și dogma din toate religiile și era un neobosit reformator social.

Gandhi a influențat lideri importanți și mișcări politice. Lideri ai luptei pentru drepturile civile din Statele Unite, inclusiv Martin Luther King și James Lawson s-au inspirat din scrierile lui Gandhi în dezvoltarea propriilor teorii despre non-violență. Activistul anti-apartheid, fostul președinte al Africii de Sud, Nelson Mandela, a fost influențat de Gandhi. În 1931, remarcabilul fizician Albert Einstein a corespondat cu Gandhi prin scrisori, și l-a numit „un model de urmat pentru generațiile care vor veni”.
La Festivalul Internațional de la Cannes din 2007, fostul vicepreședinte SUA și ecologul Al Gore a vorbit despre influența lui Gandhi asupra lui.

Este onorat oficial în India drept Părintele Națiunii.
Ziua de naștere a lui Gandhi, 2 octombrie, este sărbătoare națională în India, Gandhi Jayanti. Pe 15 iunie 2007, s-a anunțat că „Adunarea Generală a Națiunilor Unite” a adoptat în unanimitate rezoluția ce declară 2 octombrie drept „Ziua Internațională a Non-Violenței”.


Revista ”Time” l-a numit pe Gandhi „Omul Anului” în 1930. Gandhi a fost de asemenea al doilea după Albert Einstein pe lista „Personalităților Secolului” la sfârșitul lui 1999. În 1996, guvernul Indiei a introdus seria de bancnote „Mahatma Gandhi” de 5, 10, 20, 50, 100, 500 și 1000 de rupii.

Astăzi, toate bancnotele în circulație din India conțin un portret al lui Mahatma Gandhi.
În 1969, Marea Britanie a scos o serie de timbre comemorând centenarul Mahatma Gandhi.
Gandhi nu a primit vreodată Premiul Nobel pentru pace, deși a fost nominalizat de 5 ori între 1937 si 1948. Zeci de ani mai târziu, Comitetul Nobel și-a declarat public regretul pentru omisiune.
Mahatma Gandhi a fost pe cale să primească Premiul Nobel în 1948, dar asasinarea sa a împiedicat acest lucru. Premiul nu a fost acordat în 1948, anul morții lui Gandhi, pe motivul că „nu exista un candidat potrivit în viață”, iar când Dalai Lama a primit Premiul Nobel în 1989, președintele comitetului a spus că acesta este „într-un fel un tribut memoriei lui Mahatma Gandhi”.
Atitudinea moderată a lui Gandhi în problema scindării țării a provocat ura unui fanatic hindus, care-l asasinează la 30 ianuarie 1948, în timpul unei ceremonii religioase. Incinerarea sa publică a provocat manifestări extraordinare de doliu popular.

Surse:
historia.ro

ro.wikipedia.org
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Amprente străine asupra limbii române Limba română înglobează multe cuvinte …
Corespondenta la redactie