Tu poţi coborî până la a deveni animal sau poţi să te înalţi până la a te naşte ca o fiinţă divină.

Publicat 22 februarie 2019

Tu poţi coborî până la a deveni animal sau poţi să te înalţi până la a te naşte ca o fiinţă divină.

În om Dumnezeu a pus seminţe de toate felurile şi stă în puterea lui să le dea rod celor mai bune.

Te-am aşezat în mijlocul lumii ca să poţi privi mai uşor în jurul tău, să vezi tot, să pătrunzi tot. Te-am creat ca pe o fiinţă nici cerească nici pământească nici muritoare nici nemuritoare, ca să fii tu însuţi liberul tău plăsmuitor şi biruitorul tău.

Restul vietăţilor primesc când vin pe lume ceea ce le trebuie, spiritele înalte sunt de la început sau imediat după aceea ceea ce ar trebui să fie.

Numai tu poţi creşte şi inflori după propria ta voie. Tu singur porţi în tine sâmburele unei vieţi universale.

Filosofia caută adevărul, teologia îl găseşte, religia îl posedă.

Demnitatea omului este rezultat al activităţii omului.

Cum te poţi descurca cu înţelepciunea ta dacă nu o cunoşti pe a altora?

Îi spune Dumnezeu omului: “Te-am aşezat în mijlocul lumii ca să poţi privi mai uşor în jurul tău, să vezi tot, să pătrunzi tot. Te-am creat să poţi fi tu însuţi liberul tău plăsmuitor, şi biruitorul tău. Poţi creşte şi înflori după propria ta voie. Tu porţi în tine sâmburele vieţii universale. Lasă-l să rodească!”

Vreau să vă vorbesc despre toate lucrurile pe care le putem cunoaşte, şi încă despre câteva.

Giovanni Pico della Mirandola

A devenit faimos când, la vârsta de 23 de ani, şi-a publicat cele 900 de teze asupra tuturor temelor filosofice şi teologice posibile din acel timp, adunate sub titlul“Conclusiones philosophicae, cabalisticae et theologicae”. Introducerea acestei lucrări,“Oratio de dignitate hominis” a fost considerată a fi “manifestul Renaşterii”. La dezbaterea acestor teze ar fi vrut să invite la Roma pe toţi învăţaţii Europei. Papa Inocenţiu al VIII-lea a declarat însă 13 din aceste 900 de teze drept eretice şi întâlnirea programată este interzisă.
Contele Giovanni Pico della Mirandola s-a născut la 24 februarie1463, la Mirandola. El provenea dintr-o veche familie de nobili din Italia de nord cu reședința în castelul Mirandola, în apropiere de orașul Modena.
Doritor să se instruiască, renunță la privilegiile de familie în favoarea fraților săi și, la vârsta de 14 ani, începe studiul dreptului canonic la vestita Universitate din Bologna (prima Universitate europeană!), cu intenția unei cariere ecleziastice. Este atras totuși mai mult de studiul filozofiei și teologiei și, timp de șapte ani, vizitează cele mai renumite universități ale Europei din Ferrara, Padova și Paris, studiind – pe lângă filozofia scolastică aristoteliană – și limbile latină, greacă, ebraică, arameică și arabă, dobândind încă din tinerețe renumele de poliglot. În 1484, se duce la Florența, în acel timp centrul vieții spirituale umanistice, unde Marsilio Ficino conducea noua “Academie Platoniciană”, încurajat și susținut de familia Medici. Sub influența lui Ficino, Pico della Mirandola înclină mai mult către filozofia lui Platon, în opoziție cu scolastica dominată de învățătura lui Aristotel, aflată în declin, și devine unul din cei mai activi participanți la discuțiile în care se căuta realizarea unei unități între idealismul platonician și spiritualitatea creștină.
Pico della Mirandola era însă un eclectic, datorită cunoștințelor sale vaste în domeniul misterelor antice, doctrinei pythagoreice, învățăturilor Sfântului Augustin și ale lui Toma de Aquino, precum și în urma
studiului Kabbalei și Talmudului, întreprinde o încercare ambițioasă de armonizare a tuturor învățăturilor vremii sale sub egida creștinismului, un creștinism purificat, aprofundat și extins, al cărui exponent ar fi dorit să devină. Urmând această idee, scrie “Heptaplus” (1480), o interpretare mistico-alegorică a creației conformă expunerii din Biblie. În aceeași perioadă publică “De ente et uno”, care cuprinde explicații ale unor pasagii din scrierile lui Moise, Platon și Aristotel.
Deși Pico della Mirandola încearcă să se apere în lucrarea “Apologia J. Pici Mirandolani, Concordiae comitis” (1489), este condamnat și caută refugiu în Franța, unde este găsit de emisarii papei și arestat. În urma intervenției lui Lorenzo de Medici, este eliberat și se poate întoarce la Florența. Aici trăiește retras și este tot mai mult influențat de predicile lui Savonarola, în care acesta critica moravurile vremii și preconiza crearea unui stat ecleziastic fundamentalist. Pico della Mirandola consacră ultimii ani ai vieții scrierilor religioase, în apărarea creștinismului împotriva iudaismului, mahomedanismului și astrologilor. O parte a acestor scrieri a apărut postum în 1495 la Bologna sub titlul “Disputationes adversus astrologiam divinatricem”, contribuind la combaterea credințelor astrologice atât de răspândite în Evul Mediu și respingând astfel posibilitatea determinării destinului omenesc prin poziția și mișcarea stelelor. Pico della Mirandola moare la 17 noiembrie 1494 în Florența.

Imediat ce a ajuns la Florenţa în 1486, filozoful a devenit un favorit al lui Lorenzo de Medici, care a fost fermecat de Mirandola, filozoful fiind un adept al lui Platon, deşi era influenţat de misticismul oriental. Pico era faimos, de asemenea, pentru memoria sa incredibilă, precum şi pentru faptul că vorbea fluent greacă, ebraică, aramaică şi arabă.
Însă se pare că prietenia apropiată cu Girolamo Savonarola, fanaticul călugăr dominican, i-au adus duşmănia fiului protectorului său Lorenzo, Piero de Medici. Acum, oamenii de ştiinţă sunt de părere că Piero este cel care ar fi ordonat uciderea lui Pico. Savonarola, care fusese invitat la Florenţa de către Mirandola, a predicat în numeroase rânduri împotriva celor din familia Medici, cerând florentinilor să respingă excesele Renaşterii. Atunci, lucrări semnate de Botticelli şi Michelangelo au fost arse în timpul a ceea ce s-a numit “Rugul vanităţilor” din 1497, când adepţii călugărilor au pus pe foc în Piazza della Signora obiecte de mobilă de lux, oglinzi, cărţi păgâne şi sculpturi “imorale”.
“Rezultatele analizelor noastre combinate cu documentele istorice care recent au fost scoase la iveală, relevă faptul că Piero mai mult ca sigur a fost victima unui asasinat la comandă”, a declarat Vinceti. În orice caz, acesta a mai adăugat ca executantul, “cel care i-a administrat otrava, a fost probabil Cristoforo da Calamaggiore, secretarul lui Pico. De fapt, da Calamaggiore a admis ulterior că i-ar fi dat lui Pico medicamente, pentru că era bolnav“. Examinarea rămăşiţelor lui Pico della Mirandola (care a fost înmormântat din nou la Biserica St. Mark) a relevat faptul că acesta avea 1,80 metri şi că era corpolent, ceea ce contrazice portretele vremii. De asemenea, Pico della Mirandola avea un craniu mai mare decât majoritatea contemporanilor săi. Pe de altă parte, Poliziano avea doar 1,50 m.

Concepțiile de bază ale lui Pico della Mirandola au fost expuse în “Oratio de dignitate hominis”. Ele reprezintă o sinteză ambițioasă a tradiției scolastico-aristoteliene cu temele noi ale umanismului. Pico della Mirandola vede această sinteză în filozofia neoplatoniciană, stabilind o ierarhie a existenței, de la corpurile neînsuflețite, urcând diverse trepte până la ființa supremă, Dumnezeu.
Dumnezeu a creat pe om și l-a situat în centrul lumii, de aceea, omul nu este nici muritor, nici nemuritor, nici pământesc, nici celest. Stă în întregime în puterea lui să aleagă, în ce direcție a existenței se dezvoltă. Omul se deosebește de alte viețuitoare prin faptul că nu este legat de un anumit destin sau de o anumită lege, dimpotrivă, el are capacitatea să-și determine în mod liber modul și forma existenței, să se înjosească până la o treaptă animalică, sau să se apropie de divinitate, care stă la propria sa origine. Calea care duce la acest scop este eliberarea de pornirile simțurilor și purificarea prin cugetarea și contemplația filozofică.