de Laura Suzeanu

Toamna se numără…recoltele. În România sărbătoarea de celebrare a roadelor s-a stabilit în mai toate orașele pe 4 octombrie, prilej la care toamna devine vedetă. Se vine cu prezentări de produse tradiționale românești agricole, chiar și cu expoziții de vinuri românești în unele zone, fie miere sau gemuri și dulcețuri.

În general sărbătoarea se face simțită în Bărăgan, iar pentru că anul agricol se încheie, veselia să fie în toi. Toamna este anotimpul bogat când recoltele se adună în cămară, când omul, mai ales țăranul, face bilanțul realizărilor, aruncă o privire în pivniță și mândru, exact ca furnica din fabulă, strânge roada după care se odihnește liniștit, dar după ce numără lăzile cu cartofi, proviziile de ceapă, făina, mălaiul, fasolea, conservele de dovlecei, murăturile, butoaiele cu varză, cele cu mustul care fierbe pentru vin, sticlele cu țuică, se uită în ogradă la păsări să vadă dacă liniștite pot trece prin iarnă, aruncă un ochi la vacile din ogradă sau la purcei și dacă totul e la locul lui, atunci iarna poate să vină.
Cam așa era de fapt văzută ziua recoltei altădată, ocazia cu care se organizau șezători, târguri sau iarmaroace, veneau oameni de la munte și deal cu fructe, cu legume, zarzavaturi, cu brânzeturi chiar și pălinci sau alte băuturi autohtone, iar cei din Bărăgan le ofereau la rândul lor altceva ori îi întrebau ce doresc. Prețurile nu prea existau, exista o balanță și atât. Niște vase din doage de lemn – duble făceau ordinea alături de paritatea dintre produse: o dublă de… face cât două de… și așa mai departe.
Cam asta însemna adevărata tradiție pentru comunitățile de atunci. Chiar și pe vremea răposatului dictator, Ziua Recoltei arăta ca la mama ei.

Ziua Recoltei astăzi : în pas cu…timpurile

Ziua Recoltei actuală, ce se aseamănă în majoritatea orașelor unde cârmaciul pesedist guvernează, se prezintă cam așa : alesul local își freacă mâinile (nu cele bătătorite de muncă, poate bătătorite de dat comenzi) la satisfacția prelungită că personalul din dotare, adică nu, de fapt personalul din subordine îi împlinește ordinele și visurile, se veselește la gândul că mai vine cu o fentă de păcăleală cu omul simplu care se împiedică și cade în curse, se gândește că mai atrage pe câte-un prost care are nevoie de niște autorizații, avize etc din primărie, se organizează adunarea ”onestă” și începe circul: Tuturor celor aduși prin diverse împletituri de vorbe, pe față mieroase, în spate găunoase, ori chiar direct cu amenințări, noile directive PSD fiind extrem de plastice, li se spune celor chemați cu produse, alea câteva, că nu mai contează ce se expune pe lângă mici și bere, li se explică cu “modestie” că ei au făcut posibilă distracția, grătarele și soliștii de muzică populară, anii trecuți s-au auzit și manele pe colo pe colo, cu alte produse: cele muzicale comerciale inferioare dar ajunse  din aceeași lipsă de pretenții și lene în gândire, la rang de vedete, și uite așa prilejul de vânzoleală s-a creat. Se organizează un eveniment cu trei lulele, trei surcele, pe șoșanele, vuvuzele, adică se montează o scenă, se plătesc niște rapsozi populari dar nu locali ci de peste oraș sau comună, bani nu se știe din ce buget și se realizează evenimentul.

Sărbătorile prilejuite de Ziua Recoltei au sosit

La Oltenița avem Ziua Recoltei pe 4 octombrie, zi instaurată, sau ca să nu trezim mai mult nostalgii să-i spunem ”zi inițiată” cu 4 ani ani în urmă de fostul consilier PSD, actual primar ales cu valul USL, Petre Țone. De dragul imaginii, dar și cu scopul de a pregăti un teren care se cheamă ”alegeri electorale”, tactica pe potriva unei gândiri fricoase și nedezvoltate, apoi depășită pentru o minte deșteaptă, a lui Țone, se prezintă cum s-a văzut și se vede de vreo 3 ani încoace. Șmecherii de sector sau cartier s-au strâns și ei în grupuri, se aruncă vorbe searbede, pompoase în aparență dar ieftine în adâncime. Te vezi palid prin fumul de la grătarul cu mititei sau alte produse din carne. Haideți, nu serviți o pastramă, un mic, o bere, nu gratis că n-a sosit campania, ci pe bani, bani cu noroc de Ziua Recoltei?

Pe 4 octombrie la ieșirea din oraș, la acel eveniment ”grandios”, cum îl numește unul dintre menestrelii știrilor Primăriei Oltenița, cum este numit de rapsozii locali de muzică ”news country size little Oltenița”, mai ușor așa cu produse agricole, mai ușor așa cu tradițiile, dar cu afumătură de grătare, invitați de muzică populară, lume chemată mai mult decât sosită din proprie inițiativă, un loc departe de oraș, foarte mulți dintre oltenițeni nereușind să ajungă, preferând să stea liniștiți acasă decât să se aburească…cu fumul.
Mai există oltenițeni care ne spun că mai păstrază încă spiritul acela de iarmaroc prilejuit de toamnă și roadele ei: caută oferte la castraveți de murat, conopidă sau gogoșar de borcan, varză la butoi, însă ”nexam” ce și-ar fi dorit. Totul pare ca o zi obișnuită doar că e petrecută la margine de oraș în miros de trifoi ce se pierde în fum și nevoi: de mici și ce-o mai fi fost prin zăbrelele de grătar. Totul de dragul Zilei Recoltei, organizată nu de dragul oamenilor, ci mai mult pentru a respecta un calendar politic, un calendar ce stabilește graficul electoral.
Scopul zilei roadelor unde să se spună bancuri, să se danseze bucolic, să se facă șezători și unde omul se liniștește nu mai există, scopul de a se prezenta bucurii, unde cei veniți să povestească momente frumoase din viață nu mai este, locul unde sub linia trasă de bilanț agricol să se discute avantajele și dezavantajele anului, clipele bune sau rele din viață nu mai există, ci doar amprenta viitorului tur de scrutin ce trebuie să se așeze veșnic pentru Țone și PSD.

Așadar, deși anunțat cu turle și trâmbițe de către mass media obedientă și încântată de eveniment, ce povestește la ”un semn ce le-a fost deschisă calea” despre realizările pe hârtie, prezența sărăcăcioasă a produselor tradiționale a adunat, nu mulțime de oameni cum au anunțat tromboniștii din orchestra locală ce ne-au amintit de apusele vremuri comuniste când se rotunjea un număr și se fericea un eveniment, ci câțiva oltenițeni sosiți acolo, unii din convingere, unii din curiozitate, alții din plictiseală, unii din chemări forțate, alții din interes.

Cum să facem cu gardul, dacă-i vopsit leopardul?

Vorba celebră „Afară-i vopsit gardul , înăuntru Leopardul” se potrivește și la un spațiu în aer liber cât pășești din afara zonei spre atmosferă. Au lipsit multe care să completeze un tablou rustic de zi cu roade în recoltă: mustul proaspăt care să dea în fiert, oamenii care se strâng la povești în jurul cazanelor de țuică, compoturile și dulcețurile, zacusca din borcane, murăturile, merele zemoase, strugurii, funiile de ceapă și ardeii iuți, etc… semne ale toamnei, care dau belșug casei și omului, recolta ce oferă mândrie omului gospodar. Stă în firea lucrurilor ca țăranul să mulțumească pentru toate astea într-o zi de sărbătoare: o slujbă de mulțumire.
Lingușitorii nu au lipsit, ei dețin în România un loc aparte, de ce nu și la Oltenița. Să nu uităm de soliștii chemați, tocmai ce unii trompetiști din partidul roșu spinos condamnau spectacolele de altădată din Oltenița.

În România, Ziua Recoltei a fost consfințită în perioada comunistă, pe atunci un prilej „solemn” de propagandă, ce, mai ales la oraș, lăsa oamenii să viseze la bogății închipuite.
Originile însă și semnificațiile sărbătorii sunt legate de credințe populare vechi încă din Antichitate, răspândite în lume și păstrate până astăzi în diverse ceremonii. După unele informații, sărbătoarea recoltei sau ziua mulțumirii pentru recoltă este integrată slujbei bisericești din prima duminică a lunii octombrie. Atunci, biserica se împodobește frumos cu toate roadele și culorile toamnei, în ghirlande și coșuri îmbelșugate de porumb, legume din grădini, fructele livezilor, bostani, struguri, flori – tot ceea ce pământul, cu voia Cerului, dăruiește oamenilor gospodari. În această zi se mulțumește pentru roade, pentru vremea prielnică, pentru sănătatea oamenilor și a animalelor și se înălță rugi pentru anul viitor. Cam așa ar fi trebuit să fie și la Oltenița.

Mai jos vă prezentăm pentru diversitate câteva imagini din țară de Ziua Recoltei:

În Germania (și Austria), Erntefestul sau Bauernfestul este o sărbătoare a frumuseții toamnei, de regulă celebrată tot în prima duminică din octombrie, cu tot repertoriul ei de culori și arome, mai ales în contextul interesului tot mai crescut pentru produse „bio” și a unei agriculturi competitive, durabile. Erntefestul  înseamnă în Germania vesele parade de care alegorice și prezentări ale recoltei, ale marilor ferme sau asociații, petreceri publice și târguri de produse tradiționale.
Cu ajutorul imaginilor de pe Internet vă oferim aspecte surprinse din timpul sărbătorii recoltei în zone ale Germaniei și Austriei: