Oltenița se afundă / Investitorii și oamenii de afaceri sunt opriți sau îngrădiți de a plasa capital în oraș

de Laura Suzeanu

Dezvoltarea municipiului este blocată de mai bine de doi ani de zile, mai multe investiții ce ar fi putut crea locuri de muncă au fost fie împiedicate să prindă contur în Oltenița, fie puse în pericol sub diverse forme.

De la câștigarea mandatului său, primarul Petre Țone nu a facilitat în niciun fel dezvoltarea industrială și implicit dezvoltarea economică în municipiul nostru. Ba mai mult, ținând cont de realitate și aspectele concrete ale părții de dezvoltare industrială, orașul a intrat într-un con de umbră. Cu excepția firmelor de casă ale lui Țone, în Oltenița orice alt investitor care dorește să aducă mână de lucru și să dezvolte orașul nu este deloc binevenit.
Primii investitori cu primele negocieri făcute după alegerile din 2012 prin Leonard Petre, fost consilier local și fost director Ecosal, au făcut calea întoarsă dezamăgiți și deranjați de faptul că au pierdut timp prețios prin Oltenița. La vremea aceea, chiar la unele dintre vizite fiind prezentă și presa oltenițeană, în Oltenița au fost aduse mai multe delegații de oameni de afaceri prin Leonard Petre, printre care și atașatul Ambasadei Franței la București, investitori americani din Texas ce doreau să construiască o fabrică de țevi speciale pentru industria petrolieră. De asemenea, au mai venit oameni de afaceri germani, elvețieni, ruși, francezi, interesați să investească în zona pe care fosta administrație locală Milescu-Cercel o dorea Parc Industrial, sau pe Dunăre pe insulița cunoscută sub numele de Lom. De asemenea reprezentanții unei case de avocatură din București au fost aici pentru a negocia punerea bazelor unei investiții pentru un parc fotovoltaic, dar toți cei de mai sus au plecat de la Oltenița așa cum au venit. Linia roșie s-a tras între Oltenița și lumea din afară. Marcajul este mai mult decât vizibil.
După aceste încercări îngrădite de primarul Țone, mai târziu, o altă persoană din București a dorit să ofere sprijin de investiție cu fonduri europene, dar răspunsul primarului încă în funcție a fost: ”Nu merită proștii ăștia așa ceva..”
Un caz concret este cel al omului de afaceri Vali Țugui care pentru terenul său din str. Cuza Vodă unde acesta dorește să pornească o investiție, primarul Petre Țone nu-i eliberează autorizație de construcție.

De la o ambiție fără logică, de la porniri anapoda în gândire, de la mentalități și idei preconcepute, de la dorința de supremație și o lipsă de management de calitate și organizat, precum și pentru a facilita doar avizele de lucru pe care le dorește primarul, oltenițenii au devenit jucăriile lui Țone, induși în eroare sau manipulați, iar cei care au pus ștampila în 2012 pe numele acestuia au devenit victimele propriilor alegeri.
Oltenița a avut destulă înțelegere față de acest ales, majoritatea a dorit schimbare în 2012, schimbare care s-a dovedit a fi una nu tocmai prosperă. Nimeni nu este absurd să nu înțeleagă și greutatea ori riscurile unei funcții ca cea de primar, avantajele dar și dezavantajele poziției de ”edil”, dar ca să primești mură-n gură ceva, să te crezi Mahomed și să vină muntele la tine iar tu să arunci totul în aer fără să pui în balanță lucrurile, fără să acorzi atenție dezvoltării orașului pe care în paginile de facebook spui că-l iubești, fără să îți respecți concitadinii față de care ți-ai luat niște angajamente la alegeri, fără să mulțumești electoratului care te-a ales pentru că punând o ștampilă a crezut în tine, în potențialul tău politic și administrativ, ori chiar fără să demonstrezi celor ce te cataloghează într-un anume fel că nu au dreptate ba dimpotrivă să accentuezi că te-au caracterizat corect, pare scos din filele unei parodii cinematografice, o glumă nesărată în care un ochi râde și altul plânge, o anecdotă pentru copiii din ciclul primar.

Oltenița are nevoie de investiții pentru a se crea locuri de muncă și a progresa
Intenționat sau din inepție, din slăbiciune sau inerție de dictatură, din stupizenie sau lipsă de viziune în proiecte antreprenoriale și de dezvoltare economică, deciziile unilaterale ale acestei șefii înțelese greșit, au redus un oraș la stadiul de prizonierat, la nivelul micro. Oltenița are nevoie de investiții și implicit de forță de muncă pentru a se dezvolta, ori tocmai aici administrația locală prin absolut toate măsurile restrictive pe care le ia în acest sens, face gafe majore. Firește că lipsa de atitudine rațională și de opinie din partea unor consilieri sau a unora dintre oltenițeni ajută la stigmatizare, la amplificarea situației de criză economică locală, de sărăcie și inferioritate lamentabilă.
Lupta cu progresul și ura acerbă față de dezvoltarea economică, față de civilizație într-un oraș danubian, distrugerea financiară și sfidarea, continuă la Oltenița. Nu trebuie să trăiască decât cine vrea și decide Petrică Țone. În schimb, se taie copaci curmându-se niște vieți, se trece cu buldozerul peste orice a creat mâna oltenițenilor, se schimbă borduri și se refolosesc, se construiesc sensuri giratorii făcute cu bani și mână de lucru din Primărie dar pe care iau bani firme căpușe. Se astupă gropi cu bani triplu ce ies din Primărie față de cât s-ar cheltui în mod normal cu un deviz respectat, orice cheltuieli din banul public însemnând de fapt bani din buzunarele noastre. Acestea sunt realizările cu care Petrică Țone, primar PSD, se laudă prin mijloacele mass media cu care acesta are contracte plătite pentru cosmetizarea propriei imagini.
Una se spune și alta este. Dar unora dintre oltenițeni le place minciuna, le place să se scalde în ceea ce li se oferă tulbure și umed, le place să-și prindă picioarele și mâinile în lațurile puse invizibil, le place să cadă victime și să-i doară, într-un cuvânt le place masochismul, fiindcă în caz contrar, alături de cei care văd lucrurile corect, care au fler, prezență de spirit și simț al dreptății, ar face ceva să-și schimbe viața.
Se merge tot pe tăcere, pe manifestări comunisto-securiste, pe două sensuri, pe improvizații monotone, s-au impus teama, teroarea, șantajul, amenințarea. Și așa se trăiește la Oltenița sub sceptrul roșu în spatele căruia se menține deviza ”Dintr-un trandafir iese adesea un mărăcine”…