Pamflet de Dumbravă Monamour
Iarna, o iarnă destul de caldă spre norocul locuitorilor din ținut, a trecut mai mult neobservată prin cătunul de sud. Dacă era una grea, ar fi ieșit la liman doar cu voia lui Dumnezeu. Cârmuitorii nu știu să facă față iernilor geroase și zăpezilor. Primăvara își face loc în sfârșit printre ramuri, unele deja înflorite, altele uscate și mai leneșe la prins floarea, se mai împotmolește în câte un episod tomnatic mlăștinos după
plânsul cerului, sătul și el de orgoliile roșii, de mândria socialismului în competiția multilateral-dezvoltată.
Margine de câmp, cu pârloage prin capăt de drumuri, cât un bou care mai scapă la adăpat de biciul stăpânului, pajiștea de lângă casa vătafului de cătun începând să se zguduie ca în orice început de primăvară de călcatul greu al vacilor ciobanului amator.
Departe, în fund, acolo unde bezmeticul vânt fâțâie tulburător de nervos petice negre de nori, unde se sprijină bolta cerească, se iveşte o mișcare lentă de lume. Nerăbdători oameni, întrebându-se unii pe alţii una alta, dar fără să știe mare lucru, vorbind una alta dar fără să înțeleagă mare lucru, totul contribuind la mișcarea de du-te-vino a spațiilor de locuit.
Ploaia se mai oprește pentru a face loc muncitorilor de plantat flori. Mai vine câte-o rafală de vânt cu același avânt și hohot ce vuiește asurzitor pe la urechi, parcă bătându-și joc de slăbiciunile omenești.
Clipele când natura se potolește, nemaisocotind poftele lumești, sunt și cele când muncitorii prim-secretarului de partid ies la plantat flori. Vătaful, tovarășul gospodin, se bucură cu fiecare aer cald ce se anunță, că va începe productivitatea. Este edificator pentru această mică așezare să plantezi flori, și nu orice flori ci mai ales panseluțe. De aceea prim-secretarul a primit porecla binemeritată de Panseluță. 
După dragostea pentru trandafiri, Prim’ Secretarul Panseluță și-a găsit pasiunea. Interesat mult de locul unde acesta sparge pietre cu pumnul și se joacă cu slăbiciunile vânduților sau ale plebei neștiutoare, nu scăpa din vedere recolta de panseluțe. Ar vrea pe undeva să sădească și trandafiri, dar îi e teamă de spini. Mai bine să-i vadă în poza lui. Așa că prima grijă cum vestește primăvara aerul cald, e ca ținutul să fie sufocat de panseluțe…panseluțe sus, panseluțe jos, panseluțe în dreapta, panseluțe în stânga, prim-secretarul căutând soluții să se planteze panseluțe inclusiv pe pereți, ca atunci când partea aceea supusă lui să se uite încremenită pe pereți să nu mai vadă igrasia incompetenței și minciunii, ci doar panseluțe, panseluțe de toate culorile, ele să ascundă realitatea:
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=5coCSJrIhsM’]
Îl interesa cel mai mult agricultura. Mai târziu, peste tot pe unde a umblat, s-a ocupat de agricultura locului respectiv și de creșterea animalelor. Cunoştea domeniul ăsta mai mult decât un technician agricol. Ştia toate fazele de lucru în șes, ştia totul despre hrănirea animalelor. Se obişnuise ca în toate plenarele pe care le ţinea să analizeze toată activitatea din agricultură sau din industrie, fără rapoarte scrise sau materiale. Se învăţase deja. Acum căuta să planteze și mai multe panseluțe pentru producția Coreei, una din țările de unde s-a inspirat. Avea acolo oamenii lui, știa că se vor bucura și vor dansa toți de bucurie la vestea primirii darului din sudul zonei comuniste, știa că toți se vor îmbrăca în roșu și se vor face că imită un vechi ritual coreean :
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=lFWIgToLukY’]
Mai trimitea uneori pe câte unul din zonă să filmeze muncitorii la plantat panseluțe, dar și prin grajduri, 
în fostele CAP-uri. Mai puțin să stea de vorbă cu oamenii, fiindcă la acest capitol, la a purta dialoguri, era cam repetent. Comuniștii nu prea au vocabular și nici deschidere verbală.
Nu citea nimic, niciun material, niciun raport, nicio informare. Îi plăcea să vadă panseluțe. Ar fi stat să le privească zeci de minute, dar încerca să le combine cu discursul accidentat de la plenară. Nimeni nu mai putea să spună ”Tovarăşe Prim’ Panseluță, nu e adevărat, se exagerează, nu e aşa”, când el credea că cele mai frumoase sunt Panseluțele și Trandafirii. Ca să se liniștească și să viseze în continuare aceste flori minunate, chema copii să-i cânte melodia preferată. Copiii de la Casa Pionierului veneau fără să știe pentru cine cântă:
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=BwHlUfTzq2U’]
Se văzuse de multe ori pe ecran. Avea pe unul ce-l filma și-l pupa pe unde apuca, iar îl filma, iar îl pupa, până se îndoia și până se îmbogățea…că Prim’ Panseluță chiar îl plătea.
”Mândri şi recunoscători, tinerii, într-un gând cu toţi tinerii țării socialiste, crescuţi şi formaţi în anii de nepieritoare ctitorii ale Epocii de Aur, mulţumim fierbinte Prim’ Secretarului Panseluță, adică Prim-Secretarului Partidului Comunist Român, pe care unii îl jignesc când îi spun Partidul Social Democrat, căci nu e așa.” spune într-un film un tânăr îndrăgostit, printre cei care încearcă să-i mai reziste în partid.
”Tovarăşe Prim’ Panseluță, pentru statornica şi părinteasca grijă dovedită pentru noi, cei care vă sădim florile preferate, flori dătătoare de lovele și pe post de cadouri prietenilor noștri din Rusia, Coreea și China, ne exprimăm deosebita stimă şi preţuire faţă de tot ce vă reprezintă, apropiați, tovarăși, savanți cu 4 clase și 8, academicieni cu liceul și o largă recunoaştere internaţională, faţă de strălucita dumneavoastră contribuţie la dezvoltarea horticulturii din zonă și a creșterii animalelor, care asta înseamnă tovarășe de fapt cultura românească. Asta trebuie să știe și nerușinatele alea de dansatoare care vor să vă ia mințile. Tovarășe Prim’ Panseluță, trebuie să fiți alături de mândria socialistă și nu de maimuțărelile occidentale ”, se schimonosește la el un muncitor, unul care îi îngrijește curtea și casa lui.
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=jG1cIlM1juw’]
Asta în timp ce sărbătorirea zilei de 1 Mai se apropia.
Așa cum Prim’ Panseluță știa și dorea să se și menționeze, ziua de 1 Mai constituia pentru oamenii muncii 
“un nou şi minunat prilej de a da expresie celui mai vibrant şi înălţător omagiu, profundei recunoştinţe, dragostei fierbinţi faţă de prim-secretarul cătunului, ctitorul de eră nouă, a tot ce s-a înfăptuit pe aceste meleaguri nebune, transformate în mâl, revoluţionarul înflăcărat a cărui viaţă şi operă constituie un luminos exemplu de dăruire şi angajare pentru ridicarea locului pe culmi de regres şi civilizaţie primitivă”.
Drapelul Roşu descria în amănunţime, cu obişnuita limbă de lemn a vremii, adunarea festivă consacrată zilei de 1 Mai. Trandafirii, oooo, minunata floare de la care Prim’ Panseluță se topea, nu vor lipsi de la festivitate.
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=lzoid4Ahurs’]
Prim’ Panseluță știa că preocuparea omului față de flori este una veche, important însă era să alegi floarea potrivită. Există dovezi arheologice care atestă faptul că florile au făcut parte mereu din viața omului. În volumul „Floricultură”, aflat pe rafturile unuia din birourile Comitetului Local de Partid, scrie că plantele în scop decorativ au început să fie cultivate încă din sclavagism, când munca migăloasă pentru îngrijirea lor era efectuată de către sclavi.
Prin flori, omul s-a apropiat de tot ce e mai sensibil, comuniștii se înfioară la vederea florilor, încât le miros și apoi le aruncă la gunoi. Nostalgicul comunist și-a apropiat frumosul prin flori, ele îi aduc aminte de clipele de dragoste cu iubitele, tocmai de aceea și le-ar dori mereu în preajmă. Pentru el Femeia înseamnă mai multe din care să facă una. Asta îi aduce aminte și de Floarea de Nu-Mă-Uita :
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=fm-Ue6U2GPg’]
El are și momente când este conștient de menirea lui în viață, deși se roagă cui vrea el, să rămână nemuritor. Atunci când devine momentul înduioșător, după ceva ce îl bucură, asocierea florilor preferate cu cele mai importante momente ale vieții, este una formidabilă pentru Prim’ Panseluță. El se vrea însoțit de flori mereu, știe cum mereu s-a lăsat înconjurat de flori, și de-aia le vrea pretutindeni, până la moarte:
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=_K-QKxgYCN4′]
Se visează uneori la o masă pentru prezidiu învelită (musai) în culoare roșie. Deasupra mesei, central, tabloul lui, al tovarășului Prim-Secretar și conducător iubit, alintat Prim’ Panseluță, secretar general al Partidului Comunisto-Socialist. În prezidiu, oameni cu funcții importante, printre care și secretarul organizației de bază a partidului, Biroul Organizației Bivolare (BOB).
Între tovarășii veniți de la Centru, el era cel mai mic în ierarhie, dar nu-i nimic. Știa că din realizările și exportul de panseluțe, din pozele cu trandafiri, va fi cel mai iubit, stimat, ales și reales în poporul zăpăcit de mirosul de panseluțe. În sală, visează la oameni cu fețe serioase, vezi Doamne, de nepătruns, pe care cu greu ai putea ghici ceva normal. Sobri, solemni, pătrunși grav de importanța momentului, îmbrăcați scrobit și cu un aer necioplit, tovarășii din prezidiu induc sălii de adunături sentimente amestecate. Ceva între emoție, teamă, agonie și extaz.
Dintr-o dată, visul îl duce în antichitate, unde cultul florilor era renumit la popoarele Orientului, respectiv în China, Rusia, India și Japonia. Lui îi plac China, Rusia, Coreea din nord, de aceea refuza să rămână în Japonia în visul lui. Japonia e țara Soarelui Răsare, acolo se practică Ikebana, este țara tehnologiei, țară dezvoltată și dușmanul comuniștilor. Nu, categoric fără Japonia. Visează parcuri imense în China și Coreea de Nord, străzi pustii dar pline cu panseluțe și trandafiri, care să împrejmuiască așezările, apoi se visează în Iran, numit și Ghiulistan (trandafir). Visul îl duce și la el în ogradă, le visează pe toate la el acasă, aranjamente florale din panseluțe și trandafiri, chiar dacă nu se potrivesc deloc în combinație. Nu a avut timp să citească Arta florală, în schimb un coșmar îl zguduie, până îl trezește din somn.
Imaginile îi plac fiindcă sunt cu trandafiri…stea ce răsare…secera…ciocanul…”…dar muzica, ce muzică e asta atât de enervantă, 
asurzitoare, disonantă, anti-comunistă, fără niciun rost ? Trebuie să fac curățenie și la muzică, să plantez orice alt gen de muzică, numai asta cultă nu. Muzica cultă dezvoltă mințile și înalță spiritele, iar poporul meu trebuie să fie limitat în principiu și gândire…” își spunea Panseluță în vis și tresare.
Își dă seama că a adormit cu gândul la realizările lui socialiste. Zgomotul ăsta care nu-i plăcea venea de fapt de la un locuitor, care dăduse muzica tare și-i intrase zgomotul ăla și lui în vis. ”Cum își permite ăsta să-mi deranjeze scenele și priveliștile din China și Coreea? Și-a permis să asculte muzica asta ????” :
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=znd0EPuwAtU’]
Când se ridică să se certe, ceva îl ține pe loc. Cât a dormit, se pare că un rătăcit, îmbătat de mirosul de panseluțe, i-a legat piciorul de un lanț, lanțul prins într-un piron, îl ținea fără scăpare. Își dă seama că e singur în birou, toți au fugit, nu a rămas careva să-l audă cerând ajutor.
Nu știe cât va sta legat, simte doar că panseluțele și trandafirii nu sunt doar marfă de export și industrie, ci sunt niște flori, cărora ar fi trebuit să le cunoască și înțeleagă mesajul, mirosul, menirea și puterea, înainte să le folosească ca produs și armă de partid. Ele sunt de la Dumnezeu, iar partidul lui nu știe ce înseamnă de fapt Creatorul.
Partidul lui știe doar de realizări mărețe, cincinale, plenare și producție mărită de panseluțe…Orbirea și orgoliul l-au împiedicat să vadă realitatea. Acum ce să mai facă ? Speră să treacă femeia de serviciu…așa poate va scăpa. Dar de ele, de florile iubite, niciodată…panseluțe…trandafiri…panseluțe…trandafiri…le vrea inclusiv de ziua lui, peste cea a ținutului pe care l-a înlănțuit cu panseluțe…
Sursa Foto : Internet
Sursa Video : youtube.com
Lasă un răspuns