Adevărata măsură a unui om este ceea ce ar face dacă ar şti că nu îl va prinde nimeni niciodată.

Publicat 26 iunie 2017

Adevărata măsură a unui om este ceea ce ar face dacă ar şti că nu îl va prinde nimeni niciodată.

A măsura înseamnă a şti.

Nu îţi imagina că matematica este grea, încurcată şi repulsivă bunului simţ. Este abia materializarea bunului simţ.

Motorul cu aburi a oferit mai multe ştiinţei decât a oferit ştiinţa motorului cu aburi.

Războiul este o relicvă a barbarismului, probabil destinat să devină la fel de demodat ca şi duelul.

Creşteri mari în cost şi creşteri slabe în performanţe pot fi tolerate doar în cursele de cai şi la femeile capricioase.

Să trăieşti printre prieteni este primul element esenţial al fericirii.

Chiar dacă energia mecanică este indestructibilă, există o tendinţă universală de a o risipi, ceea ce produce în întregul sistem o creştere şi o difuziune de căldură, o încetare a mişcării şi o epuizare a energiei potenţiale a Universului material.

Matematica este singura metafizică bună.

Veţi găsi ştiinţa nu împotriva, ci în ajutorul religiei.

Poţi să înţelegi perfect, dacă îţi pui mintea la contribuţie.

Ştim că lumina se propagă la fel ca sunetul, prin presiune şi mişcare.

Ideea ateistă este un nonsens atât de mare, încât nici nu-l pot exprima în cuvinte.

Cu cât înţelegi ce e greşit la un obiect, cu atât acel obiect devine mai important.

Dacă nu o puteţi exprima prin numere, cunoaşterea voastră este săracă şi nesatisfăcătoare.

Ştiinţa este obligată de jurământul de onoare să înfrunte fără frică orice problemă ce îi poate fi prezentată.

Suflă într-un balon de săpun şi observă. Ai putea să îl studiezi toată viaţa şi să tragi concluzie după concluzie în fizică.

O universitate este un loc ce li se potriveşte unor oameni pentru a obţine un mijloc de trai şi care dă încă un motiv pentru a trăi pentru toţi oamenii.

Telefonul este una din cele mai interesante invenţii care au fost create în istoria ştiinţei.

O singură linie curbă, desenată după cum variază preţul bumbacului, descrie tot ce poate urechea să audă ca rezultatul celei mai complicate performanţe muzicale… Acest gând, pentru mine, este cea mai importantă dovadă a puterii matematicii.

În ştiinţă există doar fizică, restul este colecţionare de timbre.

Nu vă fie teamă să gândiţi liber!

Lord Kelvin (William Thomson)

A elaborat teoria temperaturii absolute, a conceput primul telegraf care traversa Atlanticul, galvanometrul cu oglindă, efectul Thomson, efectul Joule-Thomson şi a creat numeroase alte invenţii. William Thomson, 1st Baron Kelvin of Largs, a trăit între 26 iunie 1824 şi 17 decembrie 1907, în Anglia.
William Thomson, învestit Lord Kelvin de către Regina Victoria în 1892, a fost un fizician, matematician şi inginer strălucit, fiind onorat cu mai multe titluri de Regina Victoria (baron în 1882) şi medalii: Ordinul de Merit, Royal Society of London ş.a. În 1882 a devenit baron de gradul I, fiind numit tot de către regina Victoria.

S-a născut la Belfast în Irlanda și a murit la Netherhall lângă Largs, Scoția.

Imediat după absolvire a plecat la Paris, unde a câștigat o importantă experiență practică lucrând într-un laborator. În anul 1846 când s-a întors în Anglia, la vârsta de numai 22 de ani a fost numit profesor de filozofie în cadrul aceleiasi Universități din Glasgow, funcție pe care și-o va păstra până la pensionare, în 1889.

Unii dintre cei mai mari oameni de știință, studiind cu atenție dovezile oferite de geologie, au ajuns la concluzia că lumea noastră este enorm de bătrână, și ar putea să aibă dreptate. Dar Lord Kelvin are altă părere. El este precaut, are viziune conservativă … și crede, pe bună dreptate, că lumea nu este așa de bătrână, cum se spune. Pentru că Lord Kelvin este cea mai mare autoritate științifică astăzi, cred că trebuie să cedăm și să-i acceptăm punctele de vedere. (Mark Twain, Letters from the Earth)

În 1861, Lord Kelvin a început să atace premisele modelului geologic propus de Hutton (și folosit de Darwin în 1859), care sugerau o vârstă infinită a Pământului. Atacul principal a fost axat pe ratele proceselor geologice (d. ex., eroziunea), care erau extrem de incerte, iar uneori imposibil de măsurat pe teren.
Al doilea atac a fost îndreptat asupra supoziției lui Hutton, conform căreia reacțiile chimice din interiorul Pământului produc continuu căldură și mențin astfel planeta într-o state termică stabilă. Dacă Pământul are avea o vârstă infinită, apud Hutton, o astfel de stare ar echivala cu o mașină de produs căldură în mod perpetuu, adică o violare a Primei Legi a termodinamicii.

Lord Kelvin și-a propus să determine vârsta absolută a Pământului pe baze științifice, cu suport direct din măsurătorile de teren și laborator. Argumentele și modelul său de calcul au fost au fost de natură geotermică: Pământul s-a format prin acreție, care a generat căldură mecanică, considerată atunci (sec. al XIX-lea) drept singura sursă de căldură internă a planetei. La data formării, planeta era în stare topită (~2.000° C), după care a început să se răcească continuu. Dovada: măsurătorile de gradient geotermic în puțurile miniere, care au indicat o scădere constantă a temperaturii, de la adâncime către suprafață.
Modelul geotermic elaborat de Lord Kelvin a fost o elegantă construcție matematică, ancorată de trei piloni fundamentali: temperatura inițială a nucleului terestru (~2.000° C), gradientul geotermic și conductivitatea termică a rocilor. Ultimele două variabile au fost măsurate de Kelvin însuși.
În 1862, Lord Kelvin a publicat analiza sa în articolul On the Secular Cooling of the Earth.
Vârsta Pământului, conform calculelor sale, s-ar plasa în intervalul 20 – 400 milioane ani, cu cea mai probabilă valoare de 100 milioane ani. Trebuie subliniat aici că estimarea lui Kelvin n-a fost o simplă ipoteză sau speculație amatoricească. Ea s-a bazat pe un model matematic precis, respectând legile termodinamicii și bazat pe măsurători de teren și laborator.

Impactul articolului lui Kelvin a fost extraordinar: dacă vârsta Pământului este numai 100 milioane ani, înseamnă că nu a existat suficient timp pentru ca evoluția să explice diversitatea formelor de viață, preconizate de Darwin.
Atacurile lui Kelvin asupra geologiei și a lui Darwin au rămas fără un răspuns consistent și organizat din partea celor atacați. La vremea respectivă, geologia nu se bucura de statul științific al fizicii. Iar Kelvin – un geniu precoce, care a publicat primul articol științific la 16 ani și a devenit, la numai 22 ani, titularul unei catedre faimoase de la University of Glasgow – se bucura de o gigantică statură intelectuală. În plus, Kelvin a obținut vârsta Pământului din măsurători cantitative și repetabile, prin folosirea legilor fizicii și a unui elegant model matematic. Dacă adăugăm acestei situații și argumentele sale despre incertitudinea datelor geologice, ne dăm seama ușor că demersul lui Kelvin a fost devastator pentru Darwin și teoria sa.
Kelvin l-a atacat direct pe Darwin, întrebând sarcastic: Au fost măsurătorile de laborator și calcule mele matematice eronate, sau a fost mai probabil “ca o mare furtunoasă, cu maree, eventual de o violență extremă, să erodeze o stâncă de cretă de 1000 de ori mai rapid decât estimarea domnului Darwin, de un inch pe secol?“
Darwin a fost îngrozit: doar trei ani trecuseră de la publicarea Originii speciilor și iată-l fără principalul lui argument pentru mecanismul selecției naturale – o imensă cantitate de timp. I-a scris lui Alfred Russel Wallace că „Opiniile lui Thompson despre vârsta recentă a lumii au fost de câtva timp una din probleme mele cele mai dureroase”. Iar pe mentorul său, Charles Lyell, îl imploră : „După ce mi-am ars degetele așa de tare în problema Wealden, mi-e teamă pentru tine…Dar pentru numele lui Dumnezeu, ai grijă de degetele tale; să le arzi sever, așa cum am făcut eu, este foarte neplăcut”.
Lord Kelvin a oferit o lecție de profesionalism științific remarcabil pentru contemporanii săi și pentru generațiile următoare de geologi, geofizicieni, biologi ș.a.