Redacția

Străzile din Oltenița arată ca un colț de Siberie. Că tot am aflat de migrația blocului atmosferic siberian spre România. Doar că noi, comparativ cu alte țări, nu suntem pregătiți niciodată pentru a curăța străzile de zăpezi. O simbioză perfectă între proasta administrare de zone, incompetență, lene, neștiință, la care se adaugă în funcție de primar și orașe sau comune, alte particularități specifice politicii românești, duc la crearea de cetăți albe, iar după ger, cetăți din gheață. Poveștile ne mai lipsesc. Ar fi bune niște crăiese ale zăpezilor cu baghete magice, poate ne-ar împlini și visul deszăpezirii.

Utilaje aproape inexistente și bunul simț care nu mai e
Realitatea străzii este una care frizează nebunia, mai ales când te miști mai greu ca cetățean. Utilajele pentru deszăpezit aproape că nu există în Oltenița, iar gestionarea proastă a drumurilor din oraș isterizează șoferii și pietonii. Străzile mărginașe sunt cele care au cea mai mare cantitate de zăpadă căzută, tocmai pentru că sunt cele unde utilajele trec când își aduc aminte cine le direcționează. Doar pe pietonală se mai vede sau aude câte un piuit de la tractorașul Shaffer, care de aici trece pe Bd. Tineretului, singurul aproape care mai mult dansează decât curăță corect un traseu.
Oltenița nu are nicio șenilată, ori vreun Unimog, sărărițe, lamă sau freză. Un utilaj cu lamă face serviciul cum apucă pe străzi, iar câțiva muncitori de la 416 se mișcă cu lopețile în mâini de colo colo.
Mașini ale Poliției Rutiere se văd circulând prin oraș, dar și așa, lucrurile rămân la fel, fiindcă nu se vede o colaborare benefică între autorități, așa cum ne-am dori pe timp de iarnă, când sunt căderi masive de zăpadă și după un viscol ca cel recent. Comandamentul de Iarnă este unul slab, iar peisajul unul dezolant.

Administrația locală se pare că nu se dezice de la vechile mentalități și convingeri. Așa cum anii trecuți, când au căzut cantități mari de zăpadă, iar străzile erau sufocate de omăt, Țone a declarat că cine a dat-o o s-o și ia, acum pare că se repetă schema. Adică să așteptăm natura să-și ducă mersul anotimpurilor și proceselor de răcire-încălzire ciclic. De altfel, legat de deszăpezire, primarul Țone a spus că va face totul cu ajutorul serviciilor din Primărie, care servicii nu știm. Securitate oficial parcă nu se aude că ar fi pe-acolo. Posibil cu ce are la îndemână de la Serviciul Edilitar-Gospodăresc.
Utilajul care probabil este de servici pe străzi, este unul demodat și nu face decât să împrăștie zăpada de pe străzi, iar o altă parte să fie împinsă spre borduri, baricadând astfel ieșirea din locuințe spre ulițe, că așa aproape că arată străzile noastre în prezent. Tractorul din dotare, care mai e, ăla face altă treabă, nu chiar așa mare…

Să luăm exemple de la alte țări, dacă putem. Cum fac deszăpezirea austriecii, rușii, canadienii, norvegienii sau japonezii
Asemănătoare la climă cu țara noastră, Austria arată impecabil pe toată perioada căderilor de ninsori. Nu se văd mormane de zăpadă pe marginea străzilor. După ce ninge drumurile sunt ca și cum nu le-a atins strop de omăt. Trotuarele sunt curățate, trecerile de pietoni sunt vizibile. Răspunsul acestei civilizații se află în tehnologie și organizare. Există utilaje speciale care fac asta. Inclusiv parcările pentru persoanele cu handicap sunt deszăpezite și degivrate manual cu oameni, angajați ai Primăriei. Se folosesc substanțe speciale de degivrare și pluguri de zăpadă cu lamă dublă, alintate „Gillette“ de angajați. Materialul antideparant folosit este o soluție lichidă pe bază de sare și carbonat de potasiu, odată cu materialul antiderapant solid (dolomită sau bazalt).
Deszăpezirea Vienei spre exemplu este gestionată de un departament din Primărie, care are propriul parc de utilaje, în colaborare cu firme private, contractate de municipalitate.

Rușii deszăpezesc drumurile, cu o nesfârștă coloană de pluguri de zăpadă.
Canadienii se joacă cu deszăpezirea. Pe autostrăzi, plugurile merg în formaţie, pe fiecare bandă, şi aruncă rând pe rând zăpada către marginea carosabilului. Apoi, alte autocamioane vin în urmă şi împrăştie material anti-derapant. Şoferilor nu le rămâne decât să meară cu viteze reduse, conform condiţiilor de iarnă.

Pe lângă utilajele ultramoderne care au capacitatea de a merge cu o viteză mare pentru a curăţa carosabilul, norvegienii folosesc un material anti-derapant compus din nisip umed, încălzit la peste 90 de grade Celsius.

Japonezii, lăudaţi în general pentru capacitatea lor de a pune lucrurile la punct într-un timp cât mai scurt, dau lecții inclusiv la acțiunile de deszăpezire. Chiar dacă se confruntă uneori cu nameţi de aproape şase metri înalţime, autorităţile şi firmele nipone însărcinate cu deszăpezirea reuşesc nu doar să-sşi facă treaba, ci chiar să transforme această acţiune într-o atracţie turistică.

În general, ce-ți dorești, aia primești sau ai. Ne dorim Ev Mediu, probabil că asta avem. Lumea civilizată nu-și dorește întoarcere în timp. Dacă ne gândim că un austriac, firește, momit și spoit cu metehnele și apucăturile românești, vine dintr-o țară avansată și civilizată, dar și împădurită, pentru a o cheli pe a noastră de copaci, nu putem concluziona decât că ei sunt patrioți, comparativ cu cei de aici care le permit, dușmanii României, care le oferă acces la maltratarea zonelor verzi. Și unde se tranzacționează asta decât în săli cu uși închise și în relația directă cu politicienii noștri?
Unii dintre români nu trag doar spre un rău endemic, ancestral de slugă, dar mai și fuzionează cu răul, formând un tot. După care împrăștie din acel rău major prin jur.
Se dorește…un drum spre…Teldrum, în legătură cu deszăpezirea? Nu se știe. Până aflăm, nu avem decât să înotăm…prin zăpadă, să ne facem singuri drumul…