Povestea Marianei Batoc din Oltenița ne supune și ne arată cât de slabi suntem în fața lui Dumnezeu

Dragostea față de Dumnezeu și față de tot ce este sfânt, dragostea față de oameni și familie, bunătatea, puterea de muncă și curajul împletit cu ușurința de a trece prin necazuri, au adus Marianei Batoc o altă viață. Simțul responsabilității în fața lui Dumnezeu, a Maicii Domnului și sfinților i-au dat putere să vadă lumea pe care nu mulți o pot vedea dar și puterea de a trece peste încercările date.
Mulți dintre cei care ajung într-o astfel de situaţie se destabilizează, ajung sa dispere, cad în depresii sau boli nervoase mai grave, alții strigă tulburaţi: „De ce eu?”…”Cu ce am greșit?”
Dar, indiferent de boală, mai ales când vorbim de o boală incurabilă, cât de gravă ar fi, este bine să ne întrebăm cum am putea să depăşim momentul disperării pentru a nu cădea în alte păcate sau boli psihice, este bine să luptăm pentru a o învinge, este bine să gândim pozitiv. Rațiunea, curajul, lupta, răbdarea, toate împletite cu optimism și bunăvoință, îmbrățișate cu dragostea față de Dumnezeu, încrederea că El există și ne călăuzește permanent, duc la o limpezire în gânduri și în viață. De partea cealaltă, împăcarea cu sinele este foarte importantă și chiar dacă nu există vindecare sau tratament care să îndepărteze boala, oamenii ar trebui să privească chiar și cu un bob de credinţă către cealaltă vindecare : vindecarea sufletească. Acel bob de credință face cât o tonă de înţelepciune şi de efort omenesc. Ne rugăm şi Îl chemăm pe Dumnezeu la ananghie, atunci când pericolul planează asupra noastră fie că vorbim de boli, fie de privarea de libertate sau alte necazuri. Este un mod necugetat de a gândi astfel, de aceea Dumnezeu și Maica Domnului vorbesc prin alți oameni, doresc să ne transmit din parfumul Lor, mireasma credinței, prin alți oameni. Unul dintre acești oameni este Mariana Batoc, o femeie model pentru o adevărată credincioasă, tipologia acelei femei desprinsă parcă dintr-o carte de rugăciune.

Nu am dorit să scoatem în evidență o biserică sau anumiți preoți, nu am vrut să creăm o stare de disconfort cuiva, Mariana Batoc, renumită pentru bunătatea și mărinimia sa, nedorind ca povestea sa să fie înțeleasă greșit, oferindu-ne din suflet interviul, dar cu puțină teamă de alte aspecte lumești. Poate că anumite lucruri legate de o astfel de minune ar trebui respectate în tăcere, însă vina este a noastră, a celor care am dorit ca această femeie să fie un exemplu pentru noi toți. Povestea sa ne-a uimit, ne-a fascinat la momentul când femeia ne-a mărturisit-o pe stradă. Întrebată într-o zi de ce ține batista la gură, Mariana Batoc a răspuns că are cancer. Bătea vântul și era frig. Într-o discuție lejeră a spus că a revenit la viață după trei luni de comă, după ce medicii anunțaseră că nu va mai trăi potrivit analizelor și stării fizice ale femeii. Visul care i-a copleșit sufletul prin frumusețea și forța lui, este și acum proaspăt în memoria Marianei Batoc, cea care s-a aflat între două lumi:

Deși a suportat o operație grea, iar acum urmează un tratament cu citostatice, Mariana Batoc zâmbește, nu uită să iubească orice o înconjoară, pentru ea nimic nu este greu, munca îi înnobilează cugetul, are tot timpul un cuvânt bun de spus, își împrăștie dragostea peste tot, dăruiește din sufletul și bonomia ei tuturor: familiei, preoților, vecinilor, prietenilor.

Dumnezeu alină suferințe, povestea femeii gârbove este elocventă pentru credincioși
Dumnezeu vindecă neputința și alină  suferința, dăruind oamenilor sănătate trupească și sufletească, mai ales dacă ei au credință vie, răbdare și smerenie. Povestea femeii gârbove din Evanghelie este grăitoare. Aceasta, suferindă și smerită, nu a cerut nimic de la Hristos, pentru că nu îndrăznea să-i ceară ceva. Ea purta povara suferinței sale în tăcere și evlavie. Deși trupul ei era gârbov sau aplecat de boală, totuși sufletul ei era drept în fața lui Dumnezeu, adesea în stare de rugăciune. Iisus, din multă milă sau compasiune față de ea, a vindecat-o în văzul tuturor celor adunați în sinagoga unde se aflau.
Oamenii nu raționează foarte adânc și logic atunci când sunt asaltați de necazuri, probleme ce nu depind de ei. Suntem subjugaţi şi captivaţi de greutăţile noastre, încât uităm de scopurile importante și adevărate ale vieții, uităm să mai iubim chiar și lucrurile mărunte, uităm să ne bucurăm de viață și să o facem frumoasă. Dar mai ales uităm de Iisus Hristos, de Maica Domnului, de sfinți și de îngeri păzitori.. Apelăm de cele mai multe ori la Ei abia după ce ne-am consumat toate energiile şi după ce am epuizat toate soluţiile la care ne-am putut gândi. Iar alții nici atunci.
Mariana Batoc are 68 de ani dar sufletul ei este de 20 iar tot ceea ce face, treburile gospodărești sunt făcute cu mare sârg și drag de viață, de oameni. Am putea spune că este una dintre femeile lui Dumnezeu, acea femeie aleasă de Dumnezeu și de Maica Domnului pentru a ne schimba și influența pe noi ceilalți în bine, pentru a ne deschide mințile și a ne oferi din forța ei de a trăi și iubi aproapele. Suntem convinși că mesajul transmis prin femeia care privește o boală considerată incurabilă ca pe un fulg, este unul mult mai zdrobitor și intens decât pare. Mesajul nu doar că ne strivește prin intensitatea lui, prin minunea arătată, dar mai ales ne face să ne plecăm în fața celor pe care mulți dintre noi i-am uitat sau îi uităm deseori și care acolo sus, indiferent de împrejurări, ne iubesc. Se spune că Dumnezeu este în toate, sau că viața este o luptă între bine și rău, între Dumnezeu și diavol. Ne place să credem că întotdeauna binele învinge, că Dumnezeu este alături de noi, ne ajută atunci când avem nevoie, dar multe, foarte multe depind și de noi.
Cel mai frumos sentiment, cel mai puternic gând al nostru către divinitate ar trebui să fie DRAGOSTEA. Iar prin ”dragoste” e bine să înțelegem absolutul minunii, echilibrul, înțelepciunea, smerenia.
Îi dorim sănătate și putere de muncă Marianei Batoc, Doamnei și Femeii lui Dumnezeu Mariana Batoc, dar mai ales îi mulțumim pentru lecția de viață oferită.

Laura Suzeanu