Laura Suzeanu

Veterinari care nu iubesc animalele…Ați auzit? Da, mai există. Ca și profesori care nu iubesc copiii sau medici care nu iubesc oamenii, ori îngrijitori de azil care nu iubesc bătrânii. Când cruzimea atinge limitele nemerniciei, nesimțirii, la cine poate apela o persoană aflată în dificultate? Cu cine să se ia la trântă, când atitudinile unui veterinar, unui medic, unui profesor sau îngrijitor sunt execrabile, coborâte din pom sau peșteră? Să cerem ajutor din afara orașului? Câți oameni mai au conștiință în orașul ăsta? Pe probate? Pe încercate?

Cum se schimbă un om la maturitate atât de abrupt încât să dea peste cap o întreagă societate, un întreg sistem de valori? „Cu fiecare lacrimă, mă îndepărtez de tine, Copilărie!” spune un aforism al poetului Costel Zăgan. Atunci, pentru unii, cu fiecare lacrimă, se apropie de forma de ”adult”.
Dragostea pentru animale nu are vârstă, sau așa ar trebui să fie. Direcția Sanitar-Veterinară Oltenița este un loc de pelerinaj unde se intră și se iese. Ce se face acolo, am încercat să aflăm, dar nu prea am putut. Este un ”du-te vino”, îmbrăcat în niște aparențe, unde activitatea celor plătiți de noi nu se cunoaște foarte exact.
Luni până în ora prânzului, în a doua zi de Paște, o pisică zăcea pe trotuarul din fața Direcției. Probabil că fusese otrăvită sau suferea de vreo boală posibil netratată și în faza terminală…posibil fără stăpân…posibil foarte tânără, după aparențe. Trecători nepăsători, cu gânduri împrăștiate, pasivi, indiferenți…Oltenița în letargie… În incinta instituției pe nume ”Direcția Sanitar-Veterinară”, doi asistenți care stăteau de vorbă în farmacia de profil. Chemați să intervină, întrebați dacă doctorul Manea se află acolo, aceștia au oferit răspunsuri halucinante: ”Ce să-i facem noi?…Eh nah…Cine plătește injecția?…Ee numai de asta nu ne ocupam…” iritați, unul dintre ei jenat puțin, celălalt brunet, cu un păr ondulat, râzând a batjocură. O persoană, familiară Direcției, s-a oferit să plătească, dar refuzul a rămas constant și tăios. Nu a vrut nimeni să intervină. Mai târziu cu aproape o jumătate de oră, pisica dispăruse de pe trotuarul din fața clădirii. Nu am aflat dacă la gunoi, aruncată fără milă și inimă, ori a fost eutanasiată. Nu am mai găsit pe nimeni care să ne răspundă.

”Numai când vei iubi un animal, vei simţi iubirea cu toată inima.” spunea Anatole France. ”Cine nu a iubit animalele, înseamnă că a trăit degeaba.” declara și Mark Twain.
Pe cine iubesc acești oameni, a căror meserie este dedicată animalelor? Cum au urmat studiile ori ce au învățat? Ce animale mai pot fi salvate de astfel de persoane? Cum putem plăti noi, contribuabilii, din buzunarul nostru, asemenea persoane, și de ce? Ce muncă depun niște veterinari la stat, din vechea generație, rămași blocați în metehnele comuniste? Câți dintre locuitorii acestei țări obosite își mai fac treaba corect și cinstit, responsabil și cu omenie? Să nu ostenească prea mult…
Au fost campanii de sterilizare, oferite gratuit de medici veterinari veniți din alte orașe, special organizate la Oltenița prin intermediul iubitorilor de animale, și asta pentru a fi alături de cei care nu-și permit o sterilizare privată. Căci la Oltenița, nu se poate…
Unde sunt sentimentele? Mai există? Răspunsurile le găsim fiecare dintre noi, acolo unde intrăm pentru rezolvarea unor probleme: pentru servicii și plăți, pentru a afla cum se rezolvă și dacă se rezolvă pe bune problemele unui oraș, câți veterinari se dedică muncii lor căutând soluții de salvare a celor care nu cuvântă dar care ne iubesc necondiționat, ce medici mai iubesc oamenii, câți profesori au metode pedagogice, ori predau punctual și la obiect materiile lor copiilor pe care trebuie să-i formeze pentru viitor cât mai demni și verticali, câți îngrijitori sau directori de azil mai oferă dragoste bătrânilor împovărați de greutățile anilor, adunate mănunchi în trupul și sufletul lor…

Domnule doctor Manea, e bine să fiți acolo medic și dacă ”DA”, ce aplicați din facultate? E bine să fiți consilier local și să nu auzim de un singur proiect de hotărâre legat de meseria pe care o aveți sau care să vină în interesul oamenilor, deținători de animale? Cum e să votați pe bandă cu PSD, orice, nu contează, deși sunteți PNL? Ce contracte ați avut cu Primăria legate de adăpostul de animale și care este sensul vieții dvs?
Domnilor asistenți veterinari, sau cum vă numiți, ajutoare de veterinari, pe cine serviți și ce faceți când vă aflați la serviciu? Iar când nu vă aflați acolo, deși sunteți în timpul programului. unde sunteți și ce faceți, că vă plătim?
Domnilor veterinari, redacția noastră vă invită să urmăriți emisiuni despre relația om-animale pe canalele TV Animal Planet, National Geographic, Viasat Nature, Discovery Channel, asta dacă puteți și dacă aveți abonament la cablu sau satelit!…