Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Când un lucru devine obicei, prinde o anume depărtare de adevăr şi de fapte.

Când un lucru devine obicei, prinde o anume depărtare de adevăr şi de fapte.

Trebuie să te opui corupţiei nu numai atunci când o constaţi, ci chiar si înainte de a şti ce înseamnă.

Un catâr va munci zece ani de bună voie şi răbdător pentru tine, pentru privilegiul de a te lovi o dată.

Mulţi nu înţeleg binele nici măcar atunci când îl au la îndemână.

Dragostea şi suferinţa sunt unul şi acelaşi lucru, valoarea dragostei este suma pe care trebuie s-o plăteşti pentru a avea parte de ea şi ca de fiecare dată când obţii la preţ mic, te furi pe tine însuţi.

Trecutul nu este niciodată pierdut, nu este nici măcar trecut.

Să fiu al naibii dacă voi fi la cheremul oricărui idiot care are bani de un timbru!

Suprema înţelepciune este de a avea vise destul de măreţe pentru a nu le pierde din vedere când le urmărim.

Este păcat că singurul lucru pe care un om îl poate face opt ore este să muncească. Nu poate să mănânce opt ore; nu poate să bea opt ore; nu poate să facă dragoste opt ore.

Sfârşitul înţelepciunii este să visezi atât de sus, încât să-ţi pierzi visul, căutându-l.

Recunoştinţa este o calitate asemănătoare cu electricitatea: trebuie să fie produsă şi descărcată ca să existe.

Un gentleman poate trece prin orice.

Nu te strădui să fii mai bun decât contemporanii sau predecesorii tăi. Încearcă să fii mai bun decât tine însuţi.

Omul se teme mai mult de necazurile pe care le-ar putea avea decât acelea prin care a trecut.

Se spune că omul este în stare să îndure orice. Chiar ce nu a făcut. Chiar ideea că nu poate îndura mai mult.

În căutarea adevărului există pericolul chiar să-l gaseşti.

Dacă ar trebui să aleg între nimic şi durere, aş alege durerea.

Nu există om care să fie demn de dragoste, pentru că natura nu ne-a înzestrat s-o purtăm, ci doar s-o îndurăm şi să-i supravieţuim.

Ceasurile omoară timpul… Timpul este mort atâta vreme cât este ticăit de micile rotiţe din orologii; numai atunci când ceasurile se opresc, apare şansa de a trăi.

Minunăţia gândurilor e că ele se agaţă de orice, ca iedera de ziduri.

Pentru mine, omul e întotdeauna învingător, chiar dacă-i grav rănit, muribund.

Acum ştiu că un prost este definit de incapacitatea de a-şi urma chiar şi propriul sfat.

Da, suferinţa se stinge, piere. Dar întreabă glandele lacrimare dacă au uitat cum să plângâ.

Noaptea de mâine nu este altceva decât o lungă şi fără somn luptă cu omisiunile şi regretele de ieri.

Poate că au avut dreptate când au pus dragostea în cărţi; se prea poate ca ea să nu existe în altă parte.

William Faulkner

Pe 6 iulie anul acesta au fost însemnați în calendar cei 54 de ani de la moartea sa la vârsta de 64 de ani. William-Faulkner-Operele sale, printre care Zgomotul și furia (1929), Pe patul de moarte (1930) și Lumină de august (1932), au fost catalogate de Modern Library drept unele dintre cele mai influente și mai bune romane în limba engleză ale secolului XX. A primit premiul Nobel în 1949 și apoi încă două Pullitzer.
Pentru cei care l-au cunoscut sau pur și simplu s-a întâmplat să se afle în prezența autorului, William Faulkner a fost mai mult decât un prozator american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1949 și unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii americane din secolul XX. Deși avea o înălțime în jur de 1,75 cm, Faulkner, în ale sale cizme, avea o postură impunătoare ce te punea la respect.
Despre William Faulkner the YoungFaulkner s-au scris cele mai multe articole și cărți de la William Shakespeare încoace, este de părere un profesor emerit al Universității din Mississippi, David Sansing.
Însă dincolo de măreția sa, dincolo de respectul firesc pe care-l aveau față de această personalitate, oamenilor care l-au cunoscut, colegii săi de la Oxford unde a avut postul de diriginte al oficiului poștal al universirății, se spune că le-ar fi înfiripat și puțină teamă. Era un om straniu cu înclinații viciate spre băutură, care nu prea punea preț pe relații interumane, nici măcar pe un amărât de salut.
Născut pe 25 septembrie 1897 în New Albany, William Faulkner și-a petrecut în micul orășel Oxford din Mississippi, o copilărie legănată de poveștile bătrânei negrese Caroline Barr despre glorioșii și dezastroșii ani ai războiului civil.
Povești în care revenea mereu figura legendară a străbunicului, colonelul William Clark Falkner, aventurier, războinic și scriitor de succes. (Unul din romanele acestui înaintaș:The White Rose of Memphis (Trandafirul alb din Memphis) cunoscuse 36 de ediții.)William Faulkner la Tinerete

Școala primară și liceul neterminat le va face în orășel, ca apoi să intre funcționar la banca bunicului său, viitorul “model” al lui Sartoris. În timpul primului război mondial, nefiind primit ca voluntar în armata americană, se înrolează în aviația engleză “Royal Flying Corps“, dar rămâne până în 1918 într-o tabără de antrenament din Canada. Se întoarce acasă, unde se înscrie la universitatea Ole Miss dar după un an se retrage, neavând posibilitatea să-și continue studiile. Războiul nu-l văzuse decât de departe, America o vedea de prea aproape. Și acum, după sublinWilliam Faulkner citind cartiierea unor biografi, începe a se accentua sentimentul dramei din viețile oamenilor și meleagurile natale.
Hrănit în iluziile gloriei apuse și dezamăgit de viața mizeră a Sudului – nici situația familiei sale nu era din cele mai strălucite – tânărul Faulkner se refugiază în scrierea unor versuri romantice sau ermetice.
Preia postul de diriginte al oficiului poștal al universirății din Oxford, publică o culegere de versuri The marble Faun (Faunul de marmură), 1924, și apoi pleacă la New Orleans. Aici face cunoștință cu scriitorul Sherwood Anderson, cu ajutorul căruia îi va apare primul roman Soldier’s Pay (Plata soldatului), 1926. Călătorește în Europa, vizitând Italia și Elveția și rămâne câteva luni la Paris. Reîntors publică un roman Mosquitoes (ȚânțariWilliam_Faulkneri), 1927, o imagine amară a mediului de intelectuali snobi și superficiali în care se învârtea. La Oxford va trăi din tot felul de munci ocazionale și va scrie.
În anul 1929, publică romanul Sartoris, moment crucial în creația sa, o reîntoarcere către istoria legendară sau reală a locurilor natale, începutul celebrei saga despre imaginarul comitet Yoknopatawpha. Începând cu “Sartoris” , avea să scrie Faulkner mai târziu, am descoperit că merită să scriu despre măruntul meu petec de glie natală și că nu voi trăi îndeajuns ca să termin tot ce se poate scrie despre el. După câteva luni apare Sound and Fury (Zgomotul și furia), prima carte a lui Faulkner care are un deosebit ecou.


De aici încolo, vreme de peste treizeci de ani, scriitorul va constitui prin romanele și povestirile sale o mitologie a Sudului care va porni de la date reale sau mitizate ale istoriei prezente și trecute ale acestei regiuni. Doar câteva din aceste opere vor cunoaște, la început, deosebita apreciere și recunoașterea pe care o mWilliam Faulkner cu Studentiieritau. De abia în 1946, publicarea unei antologii a scrierilor faulkneriene de către cunoscutul critic american Malcolm Cowley, The Portable Faulkner impune opiniei publice sin SUA un mare scriitor pe nedrept neglijat. De altfel în 1949, Faulkner va primi Premiul Nobel, în acest fel recunoașterea unanimă încununând o vastă operă, o fascinantă și uluitoare epopee, evocare și invocare a omului care caută să-și cunoască puterile,înfruntându-se pe sine și lumea, în lupta pentru afirmarea valorilor umane.
Moartea lui Faulkner i-a cauzat multă durere lui Billy Ross Brown, un pensionar fermier de 78 din Oxford, care l-a cunoscut.


Când a fost întrebat dacă i-a citit cărțile, Brown a râs. “Pe Faulkner nu poți să spui că îl citești, ci că-l studiezi. Nu-l lecturezi pur și simplu.”William-Faulkner
Lui Brown, care își amintește că a citit Zgomotul și Furia, îi plac însă poveștile adevărate despre autor.
“El cu tatăl meu și cu încă un tip s-au dus prin anii 40 să vâneze cerbi prin deltă. Tatăl meu a ucis primul său cerb atunci. Pe drum înapoi, încercau să se gândească ce să facă cu carnea de cerb. Tatăl meu mi-a spus că domnul Faulkner a luat cuvântul: ‘Vă spun eu ce o să facem – o să luăm dejunul la mine acasă. Estelle o să gătească și o să sărbătorim vânătoarea.’ Și exact asta au și făcut. S-a petrecut într-o duminică dimineața și toți au venit călare pe cai sau asini. Fiecare invitat în parte a fost primit la intrare de servitorul domnului Faulkner. Avea o tavă cu pahare cu bourbon. Fiecare trebuia să bea un păhărel înainte să intre pe ușă, inclusiv femeile.”

În urma unei crize cardiace, marele scriitor moare la 6 iulie 1962.
Mormantul lui William FaulknerÎn cinstea memoriei lui Faulkner, în 1997 a fost ridicată o statuie în fața primăriei din Oxford, un loc de pelerinaj pentru fanii scriitorului. Însă familia autorului nu a fost de acord. Faulkner nu ar fi vrut așa ceva, spune Howorth.
Când Faulkner a fost îngropat în Oxford în 1962, toate magazinele din Piață s-au închis timp de 15 minute – de la ora 14.00 la 14.15, perioada în care dricul cu trupul scriitorului trecea agale prin fața lor spre cimitirul St. Peter. Pe 6 iulie anul acesta, un gest similar a fost înfăptuit de Square Books ca omagiu adus scriitorului.

Surse:
ro.wikipedia.org
hyperliteratura.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

one + fourteen =

64 − 57 =

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum este corect – “costum de haine” sau “costum”? Structura …
Corespondenta la redactie