Cine controlează piața din Oltenița când prețurile au explodat? Țăranii supărați pe noile biruri
Laura Suzeanu
Piața legumelor din Oltenița își revine ușor ușor la viață odată cu venirea primăverii. Dar ce te faci cu prețurile necontrolate? Cine le controlează de fapt? Cine este la mâna primarului și cum controlează primarul Petre Țone piața din Oltenița? Dar oare o controlează?
Ce fel este văzută o afacere printre șmecherașii foști comuniști, cei formați pe vechile gândiri și structuri comuniste, cu alifii, slugărnicii, aranjamente, ghișefturi, încălcat reguli pe care oricum mulți nu le cunosc și nu vor să le aibă în vedere? Ce face comerciantul, negustorul, pentru a se apropia de calitatea occidentală? Ce zice cumpărătorul, votantul PSD, care trece tacticos sau gânditor printre mese fără să facă prea multe legături, căci asta presupune oarece efort?…Întrebări ce așteaptă răspuns. De unde va veni, nu știm, căci neregulile curg râu. Dușmăniile iau amploare, incapacitatea rațiunii vorbește zilnic, mentalitatea este aceeași ca cea dinainte de 1990, ba mai găunoasă acum, când sărăcia arde buzunarul. La tarabe, materia primă a producătorilor se vinde cu un preţ greu de justificat în realitate. Fermierii preferă să renunţe la o mare parte a profitului în favoarea intermediarilor, pentru că alfel ar rămâne cu marfa nevândută. Autorităţile locale nu știm cât fac sau pe cine au delegat la controlul prețurilor, care deja au explodat în piața din Oltenița. Nimeni nu face nimic pentru a scoate la lumină evaziunea din agricultură.
Urzicile, aurul verde al primăverii, mai scumpe decât carnea de pasăre
Piața Oltenița nu mai este controlată de mult. Cine răspunde pentru asta? Nimeni, atâta vreme cât PSD-ul face ce vrea de sus până jos, călcând orice în picioare și făcând mari eforturi pentru a prelua butoanele și a restaura totul, a îngheța viața din România sub toate aspectele, cu ajutorul neinspiraților și marilor interesați, dar și al celor certați cu legea și al unei părți a pensionarilor ușor de manevrat.
Astfel, debandada este la ea acasă. Fiecare își urmărește un interes, nu un scop, căci scopurile au și părți cinstite în ele. Astfel, cu plecăciuni, unii producători pupăcioși foc pe obraji de primar, drăgăstoși de aranjamente comerciale pe tarabă pentru păstrarea prețurilor lipsite de bun simț, Piața Centrală de legume și fructe, singura de altfel din Oltenița, colcăie de nereguli.
Odată cu primăvara, apar nu doar ghioceii, dar și clopoțeii. Nu neapărat floricelele albe, vestitoarele unui nou început, ci fenomenele care fac gălăgie. Și nu prețul florilor din piață este cel deranjant, ci prețul spanacului și al urzicilor. Țăranii sau alți îndrăzneți din piață vând urzicile la un preţ înţepător, iar unele ajung să coste cât carnea de pasăre, de vită sau de porc, devenind trufandale de martie. Sunt oltenițeni care renunță la pofte, alții nu prea reușesc, astfel că își dau buzunarele peste cap și cumpără, mai ales cei care au introdus urzicile în meniurile de post. Urzica conţine foarte multe microelemente, o mulţime de vitamine. O pungă de cca 200 de grame costă 5 lei. Ținând cont că după fierbere scade, ca orice alt produs verde precum salata sau spanacul, cu ce te alegi la masă? Comercianţii susţin că plantele îşi merită banii pentru substanţele benefice pe care le conţin, dar și că ”toate s-au scumpit”.
Salata primăverii 2017 e mai scumpă și ea. La fel ca urzicile, spanacul depășește prețul cărnii sau 6,7 pâini. Prețurile sunt cam aceleași pe la toate tarabele comercianților, brambureala și alandala din mercurial fiind semnate cu literă de șmecherași. Ce producători autohtoni avem? Nu știm. Ce face Costel Popa în piață, nu știm. Sau de fapt știm, dar nu cunoaștem sarcinile acestuia, așa cum ar trebui ele duse la capăt într-un oraș normal. Îl vedem deseori stând de vorbă… Că fiecare își face legea lui, observăm asta de când este PSD la putere și vrea să-și atingă un minunat țel, acela al dictaturii de fier.
Și cum totul trece prin stomac și orașul, ca alte orașe asemenea din țară, colcăie de slugarnici, de pișicheri și hoțomani de provincie, se sufocă de vechi activiști de partid cu metehne inepuizabile de plecăciune comunistă, amestecate cu neseriozitate, trucuri propagandistice, lingușeală dezgustătoare, nivelul de plutire pentru viață civilizată, modernă, echilibrată, educată, este mult prea departe.
Prețurile au explodat odată cu valurile de promisiuni ale PSD. Ce urmează? Prăbușirea sau raiul pe pământ?!
Odată cu intrarea în Postul Paștelui, considerat unul dintre cele mai dificile posturi ale anului, prețurile legumelor din piețele oltenițene au explodat și fac gaură mare în buzunarele celor care vor să țină tot postul. Moda vizionării Antenei 3 sau RTV la Oltenița e în trend, mai ales în rândurile unei părți a pensionarilor. De acolo ei au înțeles că viața lor se va schimba în bine, doar că acest bine întârzie să apară ori se transformă de fapt în RĂU, căci economia de piață nu este chiar o jucărie de care niște posturi de televiziune ale unor infractori sau fugari certați cu legea, se folosesc pentru manipulare și prostirea populației needucate ori pupătoare de onoruri, lingușitoare sau adulatoare de pomeni. Și pomeni de unde decât tot din buzunarul lor? Trebuie să vină cineva să-i dea cu capul de pereți sau să-i scuture pentru a pricepe măcar un strop de economie, pentru a se trezi? Ce urmează? La unele “trufandale”, piețarii din Oltenița sunt campioni. Sau ”țeparii”????
Țăranii se plâng de noua găselniță: certificat de producător pentru fiecare produs
După învăluiri peste învăluiri și minciunele care au curs precum izvorul, cei care amețesc legile cu un scop foarte clar, au considerat că țăranul trebuie să plătească până la ultimul bănuț. Ce venit? Ce profit? Nu există. Totul trebuie exploatat, totul trebuie să intre în buzunarul statului, despre care unul dintre oltenițeni spunea zilele trecute că acum a devenit cel mai mare hoț. Unul dintre agricultori ne spune disperat că mai nou li se cere ca fiecare produs cu care producătorii vor ieși pe piață să aibă obligatoriu un certificat de producător, certificat ce ajunge la 90 de lei și se eliberează la Călărași. ”Dacă eu am 12 produse cu care vin pe piață, cât mă costă? Și atunci ce mă obligă ăștia să fac decât ce nu trebuie? Cum să mai trăim așa? Plus alte taxe!” declară unul dintre cei care vin cu legume în piața oltenițeană. ”Scumpim marfa și noi că nu putem să rămânem cu ea nevândută, că se strică. O să se sature lumea. Cine ne mai cumpără nouă marfa de două ori la preț? Și când îi vezi șefi peste șefi, șefuți, pomanagii, ba cu nu știu ce control, ba de la nu știu care serviciu cu inspecție și tot felul de verificări…vin să cerșească să le dăm pe degeaba produse, că dacă nu le dai, nu știu ce ne face, unii chiar amenință. Păi așa? Nu e ăsta abuz de putere? Unde ajunge doamnă țara asta? Unde ajunge orașul ăsta, că și-așa…” declară alt producător.
La Oltenița postul este un lux
Pentru cei care țin post sunt o sumedenie de idei pentru a găti fără carne: sarmale de post, ciorbă de fasole, supă de legume, salate de tot felul sau deserturi din fructe pasate, etc. Prețul unor astfel de preparate, pe care mulți și le-ar dori în farfurie, sar limitele, mai ales că legumele s-au scumpit în ultima perioadă. Dar de ce s-au scumpit? De ce una dintre precupețe își justifică prețul ridicat la urzici cu faptul că aude de valul de scumpiri?
Dar de ce avem o asemenea harababură, când PSD ne râde în nas cu dezinvoltură și promite viață ca-n rai, a promis și promite marea cu sarea, laptele peste miere, totul doar pentru a orbi netotul, iar mahării cei mai mulți needucați ori semianalfabeți, implântați și infiltrați, să acapareze puterea, să facă ce vor mușchii lor, împreună cu mușchiul lui de partid, care numai socialist nu este? Pentru că de fapt promisiunile neacoperite ascundeau altceva, iar acel altceva se vede de 2 luni de zile, de când PSD și satelitul ALDE luptă pentru acapararea puterii în stat și a justiției, cu impunerea justiției lor proprii, făcând abstracție de orice reguli de până acum, majoritatea celor care controlează statul și dă legi fiind de fapt o acerbă luptătoare împotriva drepturilor omului pe care le vrea puse în lanțuri, cu libertatea de cuvânt, cu legile sau cinstea.
Iar Oltenița este unul dintre orașele roșii unde, acest țâfnos și aricios trend, domină cel mai bine…





Lasă un răspuns