Cred că numai educaţia ne poate readuce la realitatea subtilă a fiinţei.

Publicat 30 noiembrie 2018

Cred că numai educaţia ne poate readuce la realitatea subtilă a fiinţei.

Digitalizarea e moartea sensibilităţii, dă iluzia cunoaşterii şi elimină umanitatea. Cam asta e situaţia de azi.

Cu modestele mijloace de care dispunem, eu şi zmeii mei suntem închinătorii unui ideal înalt, ştiind că nimic nu-i poate apropia pe oameni mai mult decât cântul.

Într-o lume a violenţei şi a declinului valorilor, îi admir pe tinerii care-şi dedică viaţa cântului.

Cele mai importante lucruri în viaţa unui artist sunt adevărul prin artă, căutarea perfecţiunii şi atingerea ei, fie chiar şi numai episodic…

Muzica e depozitară a celor mai misterioase valori şi a celor mai exaltante aspiraţii de absolut ale sufletului uman, prilej de sublime trăiri imediate, de comuniune, dar şi cel mai fidel companion de-a lungul întregii vieţi.

Pentru mine muzica e o permanentă sursă de energie, de frumuseţe, de împlinire. Iar cântul, artă sacră prin excelenţă, e, în formele sale cele mai înalte, expresia cea mai adevărată, mai sublimă, a relaţiei noastre cu Creatorul.

Unii dintre tinerii artişti plecaţi de la aceste Master Classes, de la Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclée, se află azi pe valul unor admirabile cariere internaţionale şi nu uită niciodată să spună că experienţa noastră comună le-a marcat viaţa.

Eram fascinată la culme, de mică, ascultând minunile sonore care veneau nu ştiu cum din cutia aceea numită radio…

…un triumf la Teatrul alla Scala nu putea fi comparat cu nimic pe lumea asta.

Pot spune că tot ce am cântat a însemnat din partea mea dăruire totală. Altfel, desigur, roluri ca Violetta Valéry în La Traviata de Verdi, Beatrice în Beatrice di Tenda de Bellini, reginele donizettiene Anna Bolena, Maria Stuarda, Elisabeta I din Roberto Devereux, ori marile roluri dramatice mozartiene, Donna Elvira în Don Giovanni, Vitellia în La Clemenza di Tito, ori Elettra din Idomeneo sau Regina Climene din Fetonte de Jommelli constituie puncte de reper ale carierei mele.

Deşi studentă încă – după ce câştigasem Concursul Internaţional de Canto Voci Rossiniane – Visconti mi-a oferit rolul Pajului, într-o distribuţie stelară, şi a spus faimoasa frază: – Mariana trebuie să fie mereu în scenă.

Iar dintre nenumăraţii artişti lirici importanţi cu care am cântat pe scenele lumii aş vrea să-l menţionez pe marele bas Cesare Siepi. Am debutat alături de el la Roma şi am cântat împreună ultimele lui spectacole, în deschiderea stagiunii la Houston Grand Opera: Simon Boccanegra de Verdi.

Momentul de supremă fericire pe care mi-l amintesc nu e legat nici de aplauze, nici de ovaţii, nici de numeroasele rechemări la rampă pe care le-am cunoscut de atâtea ori. E momentul în care mă văd traversând scena Teatrului alla Scala din Milano după repetiţia generală cu opera „Fetonte” de Jommelli. Nu mai era nimeni în teatru, absolut nimeni. Şi eu pluteam de fericire. Aveam atunci sentimentul, într-adevăr, că totul îmi ieşise la perfecţiune.

Mi-ar fi plăcut să pot zbura ca păsările cerului.

Nu contează întotdeauna prea mult „cu cine” ai cântat, ci „cum” ai cântat. Dar e cert că marile teatre asigură un nivel foarte ridicat tuturor componentelor unui spectacol şi mi-a fost dat într-adevăr să apar pe marile scene alături de Cesare Siepi şi Alfredo Kraus sau John Vickers, să cânt sub bagheta lui Carlo Maria Giulini, Wolfgang Sawallisch, Riccardo Muti, Seiji Ozawa, Lorin Maazel, Colin Davis, să lucrez cu regizori ca Luchino Visconti, Giorgio Strehler, Patrice Chéreau, Luca Ronconi, Jean-Pierre Ponnelle, Franco Zeffirelli, Pierluigi Pizzi sau Jonathan Miller, şi asta în nenumărate ocazii memorabile ale istoriei teatrului liric.

În mod vizibil sau nu, sunt mereu pe scena lirică prin performanţele nenumăraţilor tineri artişti pe care-i îndrum.

Cât despre aplauze şi ovaţii, am fost răsplătită întotdeauna de public cu o imensă generozitate, nu numai pentru prodigiile tehnice sau expresive, ci şi pentru angajarea totală a fiinţei mele în actul artistic. Asta fac şi acum. Lumea resimte acest lucru. Şi nu-l uită niciodată.

Trăiesc într-un perpetuu foc de artificii.

Ca artistă am avut întotdeauna sentimentul că mi s-a oferit infinit mai mult decât am sperat sau am visat, pe scenele lumii sau prin nenumăratele titluri şi onoruri pe care le-am primit. Şi am înţeles repede că ele pot deschide multe porţi în cauzele înalte pe care le apăr.

În lumea de azi îmi displace tot ce se opune înălţării noastre ca fiinţe umane. Şi apoi, acceptarea mediocrităţii, declinul valorilor, degradarea fiinţei, dezagregarea tradiţiilor.

Mariana Nicolesco

Îşi amineşte foarte bine ziua în care a absolvit Şcoala de Muzică din Braşov. Trecuseră 12 ani de studiu şi aceea era seara care îi încununa, cu Concertul pentru vioară de Bruch. Pentru Mariana Nicolesco, momentul a fost o revelaţie. La puţin timp după spectacol a mers la mama ei şi i-a înmânat cu mândrie diploma de absolvire şi vioara.
Mariana Nicolesco s-a născut la 28 noiembrie 1948, în comuna Găujani, județul Giurgiu. A absolvit Școala de Muzică din Brașov, cu Concertul pentru vioară de Bruch, apoi a urmat, pentru o scurtă perioadă, Secția Canto a Conservatorului din Cluj-Napoca, obţinând o bursă de studii la Conservatorul Santa Cecilia din Roma, cea mai prestigioasă şcoală de canto din lume la ora aceea, unde a studiat cu Jolanda Magnoni, Rodolfo Celletti și Elisabeth Schwarzkopf.
În anul 1972 a câştigat Concursul Internațional Voci Rossiniane, organizat la Milano de Radioteleviziunea Italiană, RAI, apoi a fost invitată de dirijorul american Thomas Schippers să debuteze în cariera internaţională, la Cincinnati, în rolul Mimi din „La Bohème”, de Puccini.
Mariana Nicolesco s-a remarcat, pas cu pas, având un vast repertoriu, de la Baroc la muzica contemporană, cu o admiraţie specială pentru stilul Belcanto şi pentru compoziţiile lui Mozart şi Verdi. A susţinut numeroase recitaluri şi concerte pe cele mai importante scene ale lumii. În 1975 a interpretat rolul titular în opera „Beatrice di Tenda”, de Bellini la Teatrul La Fenice din Veneția. În anul 1976 a debutat în rolul Violettei din „La Traviata”, de Verdi, dirijată de Thomas Schippers și pusă în scenă de Gian Carlo Menotti la Florența, rol pe care avea să îl interpreteze în peste 200 de reprezentații. În anul 1978 debutează la Metropolitan Opera din New York cu „La Traviata” de Verdi, iar în anul 1982 îşi face debutul la Scala din Milano, unde a debutat în premiera mondială a operei „La Vera Storia”, de Luciano Berio. Alte roluri din repertoriul verdian sunt Gilda în „Rigoletto”, la New York Metropolitan Opera, în 1978, la Caracas Teatro Municipal şi la Strasbourg Opéra du Rhin, în 1981, Desdemona în „Otello”, la Toronto – în anul 1980, Pretoria – 1981 şi Hamburg Staatsoper – în 1983, Leonora în „Il Trovatore”, la Hamburg Staatsoper, în 1981, Luisa în „Luisa Miller”, la Amsterdam Concertgebouw, în 1984, sau Amelia în „Simon Boccanegra”, la Tokio – în 1990. A interpretat roluri în compoziţiile lui Mozart – Donna Elvira în „Don Giovanni”, la München, în perioada 1986-1996 și la Scala (1987, 1988, 1993), Cinna în „Lucio Silla”, în regia lui Chéreau tot la Scala – în 1984, Vitellia în „La Clemenza di Tito” cu Maag, la Bologna – în anul 1988, sau Elettra în „Idomeneo” cu Ozawa la Tokyo și la Festivalul de la Salzburg – în 1990.
La Scala, Mariana Nicolesco a participat la renașterea repertoriului baroc cu „L’Orfeo” de Luigi Rossi – în anul 1985 și „Fetonte” de Niccolò Jommelli – în 1988. În acelaşi an a deţinut rolul titular în opera „Maria di Rohan”, de Donizetti la Festivalul de la Martina Franca.
A deţinut, de asemena, roluri de Belcanto, în Elisabetta I din „Roberto Devereux” – la Monte Carlo – în 1992 şi 1997, Anna Bolena – la München, în 1995 și recitaluri de Belcanto la Teatrul alla Scala din Milano – în 1988 şi 1993, Carnegie Hall din New York – în 1994 şi în Marea Sală a Conservatorului din Moscova – în 1996 şi 1998. Alte roluri celebre sunt Tatiana în „Evgheni Oneghin”, de Ceaikovsky, la Maggio Musicale Fiorentino, în 1975, Liù din „Turandot”, de Puccini, la Teatro Regio din Torino – în 1977, la Houston, în 1982 şi Berlin, în 1987, Mimì din „La Bohème”, de Puccini – la Chicago Lyric Opera, în 1979 şi la Rio de Janeiro, în 1980. A fost prezentă în rolul Nedda din „I Pagliacci”, de Leoncavallo, la New York Metropolitan Opera, între anii 1978-1986 şi la Wiener Staatsoper, în 1986, cu Donna Anna în opera „Kameni Gost”, de Dargomîjski, la Teatro alla Scala din Milano în 1983 şi la Paris Opéra Comique, în 1985, sau rolul La Protagonista din opera „Un re in ascolto” de Luciano Berio în premieră la Teatro alla Scala din Milano, în 1986. Apare în alte numeroase recitaluri și concerte, la München, Viena, Paris, Monte Carlo, Chicago, Hamburg, San Francisco, Los Angeles, Barcelona, Madrid, Zürich, Roma, Florența, Parma, Veneția, Bologna, Torino, Palermo, Trieste, Strasburg, Toronto, Pretoria, Caracas, Philadelphia, Miami, Washington, Boston, Houston, New Orleans, Rio de Janeiro, Dresda, Tokio, Berlin, la Festivalul de la Salzburg, la Maggio Musicale Fiorentino, la Rossini Opera Festival de la Pesaro, la Festivalul de la Martina Franca sau la Festivalul Casals în Puerto Rico.
Este prezentă, de asemenea, în spectacole semnate de Luchino Visconti, Giorgio Strehler, Patrice Chéreau, Luca Ronconi, Jean-Pierre Ponnelle, Franco Zeffirelli, Pier Luigi Pizzi, Jonathan Miller, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini, Wolfgang Sawallisch, Riccardo Muti, Seiji Ozawa, Lorin Maazel, Peter Maag, Giuseppe Patané, Alberto Zedda, Colin Davis, Georges Prêtre, Gennadij Rozhdestvensky și în prestigioasele săli de concert Carnegie Hall din New York, Royal Festival Hall la Londra, Accademia Santa Cecilia de la Roma, Concertgebouw din Amsterdam, Musikverein la Viena, la Salle Pleyel din Paris, Marea Sală a Conservatorului din Moscova.

În anul 1991, Mariana Nicolesco apare pentru prima dată în fața publicului din țara natală, la Ateneul Român, unde susţine trei concerte consecutive, pentru a răspunde pe cât posibil celor 10.000 de cereri de bilete. Artista declara la acel moment: „Au fost seri de neuitat, seri incandescente, magice. A fost comuniune prin muzică, cu un public atât de cald, de sensibil, de receptiv. Mă simţeam, în sfârşit, acasă.” Susţine apoi concerte cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii George Enescu, marcând în anul 1993, 125 de ani și în anul 1998, 130 de ani de existenţă a filarmonicii.
Tot în 1991, ea a înfiinţat, la New York, The Romanian Atheneum International Foundation și la București – Fundația Internațională Ateneul Român, care a contribuit la restaurarea orgii instituţiei de cultură cu piese comandate la Ludwigsburg fabricantului acesteia, iar în anul 1994 au donat un pian de concert Steinway.
Devine Cetățean de Onoare al Bucureștiului (1991), Clujului (1994), Brăilei (1995) și Brașovului (1999). De asemenea, în anul 1992 primeşte Medalia UNESCO pentru Merite Artistice, iar în anul 1993 devine Membru de Onoare al Academiei Române.
În anul 1993, a susţinut un recital de vechi colinde româneşti, la invitația Papei Ioan Paul al II-lea, cu ocazia primului Concert de Crăciun la Vatican.

În anul 1995 devine preşedinte al Fundaţiei Darclée, în acelaşi an în care a creat, la Brăila, Concursul Internațional de Canto „Hariclea Darclée”, aflat sub Înaltul Patronaj al UNESCO, în memoria primei interprete a operei „Tosca” de Puccini, născută în orașul de la Dunăre. Între două ediţii ale concursului, la care au luat parte până acum peste 2200 de tineri artiști din România și din alte 47 de țări de pe 5 continente, Mariana Nicolesco oferă laureaților acestuia cursuri de măiestrie artistică.
În anul 1996 devine Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, iar în anul 1997 a interpretat în premieră mondială, sub bagheta lui Lorin Maazel, „Seven Gates of Jerusalem”, capodopera lui Krzysztof Penderecki dedicată celor 3000 de ani ai Orașului Sfânt. Este distinsă cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Transilvania din Brașov în anul 1999, iar în 2002 devine Profesor Onorific al aceleiaşi instituţii. În anul 2000 obţine primul titlu Științific de Doctor în Artă din România, cu o teză despre Belcanto, în acelaşi an Guvernul Franței acordându-i titlul de Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor. Este aleasă membru în Comitetul de Onoare al Fundației Internaționale Yehudi Menuhin, în anul 2003, an în care este desemnată, la Berlin, Muzicianul Anului.
În anul 2003, Mariana Nicolesco a creat, la Brașov, primul Festival și Concurs Național al Liedului Românesc, în acelaşi an organizând şi Gala UNESCO-UNICEF România, la Veneția. Tot în 2003, a prezentat, în SUA, un spectacol cu opera verdiană, în interpretarea unor tineri artiști români laureați ai Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée, la împlinirea a 150 de ani de la premiera absolută a operei „La Traviata” de Verdi. De asemenea, un studiu apărut în anul 2003 arată că, în istoria Teatrului Scala din Milano, Mariana Nicolesco este soprana care a apărut în cele mai multe premiere absolute. În anii 2003 şi 2006, a fost membră a Juriului Concursului Internațional „Schubert și Modernitatea” organizat de Universitatea de Muzică și Arte din Graz, Austria. În anul 2004 este desemnată prima în Topul femeilor de succes din România şi primeşte titlul de Comandor al Ordinului Steaua Solidarității Italiene, iar în 2005 devine Profesor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca şi este desemnată Artist UNESCO pentru Pace, “în semn de recunoaștere a angajamentului său în favoarea moștenirii muzicale, a creației artistice, a dialogului între culturi și a contribuției sale la promovarea idealurilor Organizației”. Tot în 2005, în Anul Internațional George Enescu proclamat de UNESCO, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la trecerea la cele veşnice a marelui compozitor român, Mariana Nicolesco prezintă în premieră mondială integrala liedurilor compuse de acesta în interpretarea laureaților Concursului Național al Liedului Românesc pe care l-a creat la Brașov, publicată cu această ocazie pe suport CD și DVD.

Integrala liedurilor lui Enescu a fost prezentată în Concerte Extraordinare la Expoziția Universală de la Aichi în Japonia, la Nagoya și Tokio, la Praga, Paris, Roma și New York. În anul 2006, în cadrul Anului Internațional Mozart, oferă la Opera și la Conservatorul din Lausanne o serie de Cursuri de Măiestrie Artistică unor studenți și tineri artiști din Elveția, Italia, Franța, Argentina, Anglia și România, iar un an mai târziu lansează Cursuri de Măiestrie Artistică la Academia Internațională de Canto din cadrul Universității din Cardiff. În anul 2007, primeşte, la Palermo, Medalia Siciliei cu prilejul intrării României în Uniunea Europeană şi Premiul Special Kultur Preis Europa – Medalia Europei, “pentru performanțele sale artistice, pentru calitatea sa de mentor și formator al tinerei generații și pentru rolul excepțional, încununat de succes, pe care-l asumă în relația României cu Europa și a Europei cu România”. În anul 2008, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel, îi înmânează sopranei, la Ateneul Român, Diploma de Onoare a Fundației Internaționale Omenia, “pentru crearea în România a unei Școli de canto de cel mai înalt nivel european, pentru actele sale umanitare, pentru promovarea toleranței și reconcilierii.” În acelaşi an este distinsă cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce, conferit „pentru merite excepționale, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră”.

În anul 2013, devine ambasador Onorific al UNESCO. În iunie 2015, Mariana Nicolesco a participat la reuniunea anuală a ambasadorilor onorifici ai UNESCO, la Paris, unde a încheiat

image description

sesiunea de comunicări, făcând referire şi la ediţia jubiliară – a 20-a – a Concursului Internaţional de Canto „Hariclea Darclée” de la Brăila, care a avut loc în această vară.
Artista a declarat cu acest prilej: „După vizita mea în China, toate sopranele de aici vor să cânte «La Traviata» de Verdi, Violetta fiind un rol pe care l-am interpretat de peste două sute de ori în lumea întreagă. Sute de tinere talente au participat în China la o selecţie în urma căreia în jur de treizeci de concurenţi se vor alătura colegilor de pe alte meleaguri înscrişi la această ediţie, ridicând la aproape 2.500 numărul tinerelor talente din 50 de ţări şi 5 continente veniţi la Brăila până acum. Înţeleg să onorez astfel înaltul patronaj UNESCO şi titlul de artist UNESCO pentru pace care mi-a fost conferit”.
Mariana Nicolesco este căsătorită cu istoricul şi criticul de artă Radu Varia.
Soprana care în istoria Teatrului Alla Scala din Milano a apărut în cele mai multe premiere absolute a fost numită Regina del Belcanto şi Primadonna assoluta pentru interpretările muzicii lui Rossini, Bellini, Donizetti.
Soprana care în istoria Teatrului Alla Scala din Milano a apărut în cele mai multe premiere absolute a fost numită Regina del Belcanto şi Primadonna assoluta pentru interpretările muzicii lui Rossini, Bellini, Donizetti.

Dincolo de aceste titulaturi, Mariana Nicolesco poartă vie amintirea unei dimineţi de repetiţie. Se găsea în Elveţia şi lângă ea îşi pregătea concertul din acea seară nimeni altul decât celebrul Yehudi Menuhin. „Am observat că anumite sunete nu prea îi ieşeau aşa cum trebuia. L-am întrebat ce face în asemenea cazuri. «Devin tot mai umil în faţa viorii şi o implor să mă ajute», mi-a răspuns. I-am mărturisit că în ce mă priveşte am abandonat vioara, pentru că de cele mai multe ori mă istovea lupta cu ea, şi mai ales corzile mele vocale erau obosite după orele de studiu. «Eşti născută să cânţi», a continuat el, «şi corzile tale vocale lucrau fără întrerupere, chiar dacă nu emiteai vreun sunet».”