Laura Suzeanu

Scriitorul oltenițean, Liviu Capșa, avocat în Baroul București, a trecut de la pledoaria la bară la masa de scris.

Uniunea Scriitorilor a decernat premiile pentru anul 2019. Capșa a obținut premiul Uniunii Scriitorilor din România (U.S.R.) la Secțiunea ”Cartea pentru copii şi tineret”, volumul “Animale-fantezii adunate-n poezii”, Editura Neuma.

Festivitatea premiere a avut loc vineri, 11 septembrie, a.c. la Cazino Palace. Premiul a fost înmânat de Nicolae Manolescu, președintele U.S.R., festivitatea fiind transmisă de TVR3 Cultural.
”Animale-fantezii adunate-n poezii” este a 22-a carte publicată de Liviu Capșa, membru al Uniunii Scriitorilor de peste 20 de ani. Acesta a mai obținut de 2 ori premiile Filialei Pitești a U.S.R. pentru volumele ”Raiul Ascuns”(2010) și ”Sinucidere cu Crini” (2002).

Juriul pentru decernarea Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2019, a fost alcătuit din: Mihai Zamfir (Preşedinte), Gabriela Gheorghișor, Ioan Holban, Angelo Mitchievici, Ovidiu Pecican, Cornel Ungureanu și Răzvan Voncu (membri).

Liviu Capșa s-a născut la 16 august 1954. A absolvit Liceul “Neagoe Basarab” din Oltenița (1973) și apoi Facultatea de Drept a Universității din București (1979). În prezent este avocat în Baroul București. A debutat în presa literară cu versuri, prin girul lui Geo Dumitrescu și Alex Stefanescu.
Despre cărțile sale au scris Alex Ștefănescu, Dan Cristea, Radu Voinescu, Tudorel Urian, Horia Gârbea, Marian Drăghici, Dan Stanca ș.a.

Spiritul său practic îl face să pară incompatibil cu condiţia de poet, spune criticul literar Alex Ștefănescu. Acesta notează printre însemnările sale: ”Autorul atât de preţuit de mine trăieşte ca un anonim, nu-şi exhibă originalitatea. Aproape toţi poeţii ştiu să capteze atenţia celor din jur. Liviu Capşa mai mult tace şi ascultă, estompându-şi prezenţa. Nu întâmplător, este foarte rar menţionat de criticii literari printre “optzecişti”. Nu-mi rămâne decât să cred că pasiunea pentru poezie rămâne un secret al vieţii lui Liviu Capşa. Poate nu întâmplător, prima sa carte a fost una de parodii, gen la care poetul a revenit frecvent ulterior. Parodia reprezintă o formă de devotament de poezie şi presupune o discreţie de spectator care urmăreşte din întuneric scena luminată a vieţii literare.
Până la urmă, identitatea lui Liviu Capşa trebuie găsită tot în textele sale, nu în informaţiile referitoare la studii, la profesie etc. Ironia poetului este o ironie elegantă, care nu s-a demodat, chiar dacă azi este la modă limbajul băieţilor de cartier – un fel de pijama a limbii române. Liviu Capşa vine în frac în faţa noastră şi nu pare vetust. De ce? Pentru că o face în cunoştinţă de cauză, optând lucid pentru o atitudine poetică. Liviu Capşa ştie ce se întâmplă cu el şi cu cei din jur în actualul moment istoric, ştie de ce scrie şi cum scrie, ştie de ce nu mai contează în prezent poezia şi cât de mult totuşi contează ea, acum şi în vecii vecilor. Talentul său este iluminat de inteligenţă.”