Parcul fără verdeață și fără copaci din spatele blocurilor ANL se cheamă mai nou Parcul REK. Botezul nu am auzit să se fi desfășurat oficial. Numele parcului a fost făcut public într-o invitație a directorul Clubului Copiilor din Oltenița, invitație lansată pe facebook și în presa aservită actualei puteri.
Exceptând înghesuiala din cauza utilajelor îngrămădite unul lângă celălalt, noroiul care se formează după ploi, aplecătoarea căreia i se spune scenă ce ne amintește de tristele și neinspiratele construcții comuniste, faptul că la temperaturi de peste 30 de grade cine se află acolo se topește de căldură, spațiul îngrădit cu creioane colorate a primit denumirea de ”Parcul REK”.

Până la nume, ne lovim de zgomote
Câțiva locatari ai ANL-urilor din zonă sunt deranjați de larma venită dinspre terenul de joacă, însă la Oltenița sunt puține voci care să fie deschise. În general se discută în spate, pe ascuns, oamenii se feresc de a spune lucrurilor pe nume, au senzația că li se întâmplă ceva rău dacă își apără drepturile – racile rămase din timpul comunismului. În afară de asta, cei care stau în blocurile cu pricina sunt temători că ar fi dați afară din locuințe dacă ar îndrăzni să-și arate nemulțumirea față de politica locală dusă de Petrică Țone, ANL-urile fiind încă sub austeritatea chiriei.
Politica municipalităţii ar fi trebuit să fie cea potrivit căreia amenajările în zonele de blocuri din cartiere să se facă doar dacă toţi locatarii de la blocurile și casele din jur sunt de acord şi semnează pe proprie răspundere în acest sens. Cam asta ar fi trebuit să fie legea, dar cum primarul Petre Țone face alergie la legi, care îi provoacă probabil fibrilații, (legea pentru unii primari sau funcționari publici din România, deseori și pentru oameni de afaceri, constituie ceva fără importanță, o normă ce nu poate fi respectată căci le provoacă un rău general) parcul a luat ființă începându-se amenajarea lui înainte de campania de anul acesta, continuând după alegerile formidabile locale, și fiind inaugurat mai oficial, mai neoficial, pe 21 august, în cadrul unui așa zis festival de folclor al Clubului Copiilor din Oltenița.
Sunt primării din țară care au reglementat reguli privind liniștea și ordinea publică locală, nu știm câte primării încalcă legile de mediu, legi urbanistice, norme fonice, de igienă, de amenajare sau de disciplină. La Oltenița nu există LEGE, asta se vede în orice inițiativă locală administrativă.
Legea nr 61/2001 la Art. 3. stipulează: ”Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:
25) tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă; 26) tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora.”

Sus e pălăria, jos pantofii, iar la mijloc golul
Un parc (sau o stradă) se numesc după o personalitate: culturală, muzicală, științifică sau istorică, regală sau un arhitect și de regulă care a adus contribuții importante locale, ce a făcut niște donații în patrimoniul local, și care nu mai este în viață, numele oferit venind ca o formă de respect și recunoștință în memoria celebrității respective. În niciun caz nu se botează cu numele unor firme ale căror reprezentanți au bătut palma cu autoritatea locală, pentru un bussines posibil reciproc-avantajos. Unde vedem donația aici?
Ca exemplu Parcul Cancicov din Bacău a primit denumirea după familia Cancicov, Mircea Cancicov și familia acestuia fiind cei care au donat terenul pentru primul parc din orașul Bacău în urmă cu peste 60 de ani. Parcul Bazilescu din București a primit numele celui care a donat pământ statului, Nicolae Bazilescu, celebrul junimist și jurist.
Un alt exemplu este Parcul Dimitrie Ghica din Sinaia, după numele fiului domnitoruilui Grigore Dimitrie Ghica, sau Parcul Regina Maria din București ș.a.m.d.
Nu știm ce contribuții benevole a adus Rek orașului, ce donații importante oferite statului român, iar dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, atunci denumirea locului donat gratuit (nu prin vreun schimb avantajos) să se facă după familia în cauză.
După cum observăm, primarul Petre Țone o ține una și bună când îi cășună pe ceva. Astfel că parcul a fost amenajat cu atâtea încălcări de legi (nu contează) iar oamenii suportă legați la gură și mâini construcția și consecințele.
Și dacă tot s-a făcut acest loc de joacă pentru copii, atunci îl sfătuim pe primarul Țone să caute în arhivele orașului, să se consulte cu istoricii din zonă, apoi să facă o Hotărâre de Consiliu Local prin care zona de lângă blocurile ANL și casele din Cuza Vodă să poarte numele lui Barbu Ionescu, fostul director și cel care a înființat Muzeul de Arheologie Oltenița, un redutabil om de cultură și istorie. De precizat că acesta a locuit într-o casă de lângă amenajările constituite în ceea ce dorește Țone să se numească ”parc”.