”Nu face…”. ”Nu are…”. ”Nu știe…”. ”Nu vrea…”. ”Nu poate…”. ”Nu dă…”. ”Nu gândește…”. ”Nu e bun…”. Dar eu? Eu? Da, eu!

Atunci când îi învățăm bunele maniere, le spunem copiilor că dacă arată cu degetul către cineva, alte 3 degete sunt îndreptata spre ei. De multe ori, adulții propovăduiesc copiilor lucruri pe care ei demult au încetat să le mai facă. Se spune că poveștile sunt menite să-i adoarmă pe copii și să-i trezească pe adulți. Vedem lumea așa cum gândim, așa cum am fost construiți și cum apoi ne-am format noi înșine. Se mai spune că atunci când bunicul explica nepotului că în lume se dă o permanentă luptă între Lupul Alb și Lupul Negru, copilul a întrebat care dintre aceștia doi va învinge. ”Cel pe care îl hrănești mai mult”, a fost răspunsul. Armonia, liniștea interioară, iubirea, compasiunea, iertarea, dorința de a-i ajuta pe ceilalți, sau ura, lăcomia, patima, răzbunarea, supărarea, mânia, invidia, răutatea?

Pe la 1600, Thomas Hobbes, un filosof politic englez de la care a pornit o întreagă direcție în justificarea nevoii existenței statului drept construct având la bază un contract social între toți cetățenii săi, spunea că ”omul este lup pentru oameni” (Homo homini lupus est). De aceea, pentru a exista pacea socială, este nevoie de un construct social în care o entitate să fie investită de către toți cu o putere de protecție și de coerciție.

Astăzi ne naștem și ne dezvoltăm într-o familie, evoluăm în grupuri, formăm comunități, ne afirmăm în societate. În oglindă, în familie, în comunitate, în societate, în lume, modul în care îi privim pe cei care ne stau în față ne definește pe noi ca indivizi. Este de fapt proiecția noastră, a ceea ce suntem, gândim, simțim și acționăm. Deci, mai înainte de toate, să fim atenți la ce suntem atenți și ce facem cu aceasta.

Urmează votul în primul tur al alegerilor pentru Președinție. Cu ce gânduri întâmpinăm acest eveniment, unic de fiecare dată, prin valoarea sa pentru construcția socială în care trăim? Ce sentimente nutrim? Către ce acțiuni ne îndreaptăm? Care sunt posibilele consecințe ale acestor acțuni, pentru noi și cei din jur? Ce depinde de fiecare dintre noi și putem face mai bine?

”Face doar pentru el”. ”Are reavoință”. ”Este limitat”. ”Vrea doar ca el”. ”Poate doar strâmb”. ”Este pus doar pe luat”. ”Vede doar beneficiul imediat”. ”Este incapabil.” Dar eu? Eu? Da, eu!

Cel mai priceput, să ia piatra și să o pună la temelie. La baza a ceea ce dorește să aibă.

Să ne îndreptăm. Atenția către noi. Gândurile. Faptele.”

Raluca Surdu, deputat Colegiul 5 Călărași