Frații Grimm și Walt Disney au făcut un joint venture, au creat odată niște personaje. Odată cu trecerea timpului, rătăcind prin lume, ele au scăpat printre degete, au ajuns și pe aici, dar altfel. Avem hipopotami, crocodili, șerpi Kaa, urși Baloo, pantere Baghera, maimuțe, pitici într-o altă pată de culoare, broaște furând câte o Degețică, șobolani bogați care vor femei frumoase, cârtițe, rățoi Donald sau veverițe Chip și Dale, scheleți sau elefanți, gârbovi de Notre-Terre, șoricei Mickey, Doamne și Vagabonzi, vrăjitoare, florărese, pisici aristocrate, coioți, câini dalmațieni, Cruele, tigri Shere Khan. O avem pe Wendy deseori, după ea și căpitanul Hook, dar și Peter Pan, devenit deja sindrom, cel care crește într-o zi cât alții într-o viață. Trăim într-o lume de desene animate, dar vopsite diferit, cu alt fel de nuanțe.
Îndrăgostit de haos, Peter Pan cunoaște problema cu noua dezordine mondială și dorește să trăiască războaie care să ne reducă pe toți la supraviețuire, pentru că asta e adevărata lui problemă. El vrea de fapt tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Peter Pan știe că, citez un necunoscut, “it’s all bullshit and then we die”, el se revoltă împotriva nedreptății și vrea să schimbe lumea.
Nowhere Land se întinde într-o poziție geografică prea bună, respiră oxigen, lumină, soare, fără a i se da însă o prea mare atenție și notorietate, tot din vina lui. Aici este țara unde unul se răzvrătește împotriva altuia, unde nemulțumiților li se va lua într-o zi darul : oxigenul, soarele și luna, stelele, pământul fertil, fluviul, șesul.
Din păcate, Nowhere Land este un tablou sumbru, cu oameni săraci, clasă de mijloc puţină, iar restul bogaţi, printre ei răsărind deseori sobolul incult dar avar și putred de bogat, fără norme de conduită și morală, care o dorește veșnic pe Degețica, prin orice mijloace.
Șarpele Kaa s-a înmulțit. Se târăște șuierător prin jungla Nowhere Land, lăsându-și confrații la fel de concentrați ca după 1990 să mai hipnotizeze câte un pui de om rătăcit printre liane cățărătoare și mlaștini cu nisip mișcător.
Piticii au părăsit-o pe Albă ca Zăpada și au devenit din îngeri albi obstinați îngeri negri, munca lor cu diamantele devenind o tâlhărie la drumul mare, furând și îngropând cele mai căutate tipuri de pietre prețioase în curțile proprii devenite hambare de diamante, nu doar pentru zile negre, ci pentru pofte personale, de grup și de familie de pitici. Acești pitici seamănă identic cu oastea Încornoratului vinețiu, acel uriaș cu mantia neagră pe care sunt pictați trei trandafiri roșii, orice asemănare însă cu desenele este pur întâmplătoare.
Nowhere Land otrăvește fiindcă nu are reguli și culori roz de viață. Personajele celor două genii au suferit transformări când au ajuns aici. Transformarea este ireversibilă.
Peste haosul ăsta animat, zboară Peter Pan căutând-o pe Wendy. Deslușind ușor formele de viață, Peter Pan zboară cu dorință. Deodată îi cade o lacrimă. Wendy este greu de găsit, dar nu asta îl face să stoarcă lacrimi pe obraz ci imaginea prezentului Nowhere Land : se înspăimântă de scena sobolului care o vrea pe Degețica dar și Degețica pe el știind că are bani, chiar dacă nu se potrivesc, se sperie de coioții care aleargă veverițele să le sfâșie, pantera Bagheera îi aleargă pe cei 101 dalmațieni, dinozaurii din Fantasia cutremură pământul, iar elefanții tropăie nu dansează speriind vecinii struți. În celălalt capăt crocodilii rup malurile atacând oameni pașnici, Cenușăreasa a devenit vrăjitoare, Mica Sirenă înoată în mocirlă, hipopotami agresivi au ajuns șefi peste școli cu copii, Bestia o chinuie pe Frumoasa fată fără să se transforme în prinț, Baloo fuge cu pisicile aristocrate, florărese urlă a pagubă și isterie ofilind toate florile lumii, iar peste aceste scene dureroase apare regele maimuțelor, scărpinându-se pe burtă, se întinde trezit proaspăt din somnul i-rațiunii care naște din zi în zi mai mulți monștri.
El însă este vesel în lumea lui că trăiește aceste clipe. Își dorește să înceapă distracția fiindcă maimuțele lui, slugarnicii care-l feresc de ploaie și arșiță, așteaptă petrecerea.
Peter Pan este îngrozit. O caută disperat pe Wendy, cu mare teamă să nu se fi rătăcit prin haosul regelui maimuțelor ori să nu fi căzut în vreo capcană.
Miticii isteţi, fără bun simţ, şi-au peticit obrazul cu şoric de porc, s-au cocoţat undeva, adunând tot ce le iese în cale, precum hârciogii. Acesta este personajul de tip nou, democratic din Nowhere Land. Şi, cum s-ar zice, la vremuri noi, ființe noi!
Greu de redat în scris întreg păienjenișul, dar ca să traducem scenele dezastrului din Nowhere Land în termeni noi, avem : risipa banului public prin hoţie, corupţie şi evaziune fiscală, șmecherie şi pungășie, nelegiuire, un Nowhere Land de oraș de sud la mal de fluviu atacat de corupți, fără mecanisme de apărare, cu sifonari la metrul pătrat, semianalfabeți la cârme care nu au nici măcar pe jumătate școala Căpitanului Hook, baroni dar nu ca Munchausen, fantoșe și butonați care se mișcă de colo colo doar să arate că sunt vii, minciuni vopsite frumos, scuturi de apărare ale dinozaurilor și hipopotamilor agresivi, coborâți din tărâmul Încornoratului cu trei trandafiri roșii pe mantie. Maimuța trăiește. Și trăiește încă bine. Până când se va distra și va râde cântând din trompeta buzelor supranatural de buboase? Va cânta și va râde cât timp va primi solda și va plăti la rândul ei solda de animal de junglă.
Mi-am amintit de filmul Nowhere Land. Un avion care zboară de la Sidney spre Los Angeles are ascunsă la bord o bombă cu gaz paralizant. Bomba din avion este programată să explodeze după o oră de zbor. Avionul, care se află deasupra Oceanului Pacific și care este la două ore distanță de cel mai apropiat aeroport nu are timp pentru o aterizare de siguranță. Dar ca în orice film există și o ieșire. Speranța se afla în mâna echipajului care trebuie să salveze pasagerii, să lupte contra cronometru pentru a opri bomba cu orice preț. Și reușește.
Am să-mi pun o dorință făcându-i pe plac puțin celei Albe ca Zăpada fiindcă ei îi plac dorințele. I wish…I wish…Oh, am uitat, trebuie să mă uit într-o fântână și să cer: Aș vrea ca acea ”siguranță”, indiferent de unde vine și cine este, să învăluie și Nowhere Land-ul de sud, pentru ca toate personajele lui Disney și ale Fraților Grimm să își reia cursul normal. Și aș prefera ”un Peter Pan de siguranță”, născut în oameni, acei oameni curajoși, fiindcă numai prin ei va zbura veșnic peste Nowhere Land de sud un Peter Pan vesel, optimist, un multiplu Peter Pan la care nu doar tinerețea nu are bătrânețe, dar nici frumosul nu are urât…

Și…pentru că așa spune el, “Dreams do come true, if only we wish hard enough. You can have anything in life if you will sacrifice everything else for it.”