Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Îmi place să văd ce e bun în fiecare om. Consider că toți avem un loc sub soare iar invidia, minciuna, loviturile pe la spate nu-și au rostul.

Îmi place să văd ce e bun în fiecare om. Consider că toți avem un loc sub soare iar invidia, minciuna, loviturile pe la spate nu-și au rostul.

Prenumele meu este de fapt Adriana Laurenția. Dar încă din liceu îi înnebuneam pe profi semnând la teze și lucrări Laura Stoica. Ei căutau disperați în catalog, apoi îmi făceau observație să nu mai semnez așa. dar la următoarea teză apărea din nou Laura. Aveam deja personalitatea formată.

De când eram mică aveam veleități de șefă. La creșă toți ascultau de mine, educatoarele se puteau retrage, eu îi aliniam pe toți copiii, îi pocneam când nu voiau să adoarmă, le dădeam ordine: <Acum ascultați-mă! Eu sunt tanti de la TV. Acum la culcare. hai!>”

Merită să faci compromisuri ca să salvezi o relație cu un om pe care îl iubești și care te iubește la rândul lui. Merită dacă este făcut dintr-un schimb reciproc de dragoste și respect. Altfel, nu.

Nu cred că trebuie să facem abstracție de dorințele celuilalt, nu cred că poți să-ți permiți așa ceva, atâta timp cât pretinzi că iubești și pretinzi că-i respecți dorințele, preferințele.

O lungă perioadă de căutări. Încercări nereușite și nefericite. Eram concentrată pe munca mea și pe ceea ce aveam eu de făcut ca muzician și lucrul ăsta uneori s-a înțeles greșit, alteori nu s-a înțeles deloc, au fost momente când eram considerată o cântăreață, acolo – te îmbraci frumos, cânți repede, ai plecat, ai luat banii…

N-am să mor săracă și urâtă, bolnavă și singură. Iar tu Cristina, tot așa!

Dacă mor se vor îmbogăți toți impresarii mei.

Mă simt foarte în formă. Sunt plină de energie. Sunt fericită, sunt dispusă să împart cu toată lumea fericirea mea.

M-a căutat, mi-a spus că „e liber”, eu i-am spus „în sfârșit”. În aceeași seară am fost la o petrecere și ne-am comportat ca doi oameni care se gândesc serios la a deveni un cuplu adevărat.

Da, l-am convins foarte ușor, dar de fapt mă simțeam foarte trădată în visul meu de a avea o casă cu el, de a întemeia o familie – el avea o fetiță pe care eu o iubeam, mi-aș fi dorit să fie cu noi, s-o creștem ca doi părinți deștepți și tineri și să fie a noastră, eventual să facem și alt copil, poate chiar un băiețel. Dar nu s-a întâmplat…(despre toboșarul Florin Ionescu)

Ideea că nu divorțezi de dragul copiilor e greșită.

Accept trei greșeli de la un bărbat după care mă ridic și plec. Plec și dacă fac eu trei greșeli.

Poate să aibă toți banii din lume, dacă mă insultă sau vrea să mă cumpere și să mă umilieasca cu ei, poate să și-i țină liniștit. Nu contează cine are mai mulți bani, eu sau soțul meu, important este că și la sărăcie și la bogăție să înfruntăm toate lucrurile împreună.

Eram convinsa ca nu pot face copii.

M-am grăbit o dată să mă mărit, nu-mi mai trebuie.

Vreau să cânt până în ultima lună de sarcină, până în sala de nașteri sau chiar și acolo, poate nasc mai ușor…

Sunt un om care se zbate, un om tenace şi eficient.

Laura Stoica

A participat la multe festivaluri de muzică ușoară în anii ’80, primul fiind cel de la Amara, în 1987, unde a luat premiul II. Au urmat festivalurile de la Ploiești, Buzău, Deva și altele. În anul 1990 era solista Teatrului din Ploiești, când s-a prezentat la preselecția pentru Festivalul de la Mamaia. A câștigat preselecția și a participat la festival, unde a câștigat Premiul cel mare, premiul I, cu piesa ”Dă, Doamne, cântec” de Viorel Gavrilă, pe versurile lui Eugen Rotaru. Tot atunci a primit și alte premii: Premiul de telegenie al Carului 5 al TVR, Premiul publicațiilor ”Melos” și ”Adevărul”, Premiul Asociației Artiștilor Profesioniști din România, Premiul Ansamblului Tineretului din București.
Laura Stoica (numele complet Adriana Laurenția Stoica) s-a născut la Alba Iulia, la 10 octombrie 1967. A copilărit la Târgoviște, unde s-a înscris la Școala Populară de Artă, ale cărei cursuri le-a absolvit în 1986, secția canto clasic, profesor Emil Niculescu. Ulterior, a participat la toate concursurile muzicale organizate în țară pentru tinerele talente.
În 1991 a primit premiul revistei ”Pop, Rock & Show” pentru Cea mai bună voce pop feminină a anului, iar melodia ”Un actor grăbit”, compusă de Bogdan Cristinoiu, a fost aleasă piesa anului. Laura Stoica a fost considerată de mulți muzicieni cea mai bună voce feminină rock din țara noastră și una dintre cele mai puternice și originale personalități ale scenei muzicale autohtone.


Anul 1992 a adus participarea Laurei Stoica la Festivalul ”Cerbul de Aur” de la Brașov, unde a primit Premiul I pentru debut discografic, Premiul II pentru interpretare cu ”Focul”, Premiul III pentru creație cu piesa ”Ai fost laș”. De asemenea, în 1992 a câștigat Premiul II la International Pop Festival, Austria (1992), Premiul Radio Contact pentru Cea mai bună voce pop a anului, premiul revistei ”Actualitatea Muzicală” pentru Cea mai bună interpretare a unei piese pop a anului — ”Un actor grăbit”, premiul revistei ”Pop, Rock & Show” pentru Cea mai bună voce pop feminină a anului și Cel mai bun videoclip al anului — ”Focul”. Revista ”Pop, Rock & Show” i-a acordat Laurei Stoica premiul pentru Cea mai bună voce pop feminină a anului și în 1993, iar în 1994 — premiul pentru Cea mai sexy cântăreață pop a anului.

Laura Stoica Band apare în anul 1993 la inițiativa Laurei Stoica și din dorința acesteia de a realiza trecerea de la muzică ușoară și pop către un stil rock. Formația este alcătuită din instrumentiști cu experiență, ce activau la acel moment în grupuri rock cunoscute pe scena muzicală românească. Astfel, prima formulă îi include pe chitaristul Eugen Mihăescu de la Krypton, basistul Iulian Vrabete de la Holograf, claviaturistul Vlady Cnejevici de la Compact B și Pasărea Colibri, toboșarul Florin Ionescu de la Direcția 5 și saxofonistul de jazz Cristian Soleanu. În această componență Laura Stoica Band susține primul concert în cadrul Festivalului București 1993. De asemenea, această formulă de grup se regăsește pe primele două discuri semnate Laura Stoica, Focul și …Nici o stea, cu mențiunea că pe al doilea disc își aduce contribuția Răzvan Lupu „Lapi”, cel care l-a înlocuit la tobe pe Florin Ionescu în 1996, iar partiturile de saxofon sunt preluate de Alin Constanțiu. După perioada …Nici o stea, solista reface grupul, din vechea componență fiind păstrat doar Răzvan Lupu, căruia i se alătură chitaristul Remus Carteleanu (ex-Metrock), basistul Matei Bulencea „Căpitanu” (ex-Voltaj ’88) și claviaturistul Emanuel Gheorghe „Fisă”, ultimul înlocuit ulterior de Mihai Coman.


La tobe apar Relu Bițulescu (ex-Basorelief, membru în Zan – formația lui Nicu Alifantis) și apoi Andrei Bărbulescu (Sarmalele Reci, Timpuri Noi). Această formulă participă la înregistrările celui de-al treilea album de studio, Vino, care însă nu este lansat pe piață. Laura Stoica își continuă activitatea și după 2000, însă efectuează noi modificări în grup. Astfel, din perioada discului Vino, cântăreața îi păstrează doar pe Remus Carteleanu și Matei „Căpitanu”, completându-și formația cu doi membri Antract: Fernando Drăgănici (clape) și Răzvan Gorcinski (tobe). În această componență susține concerte și are câteva apariții TV, între care la emisiunile Bravo Bravissimo și Muzica e viața mea de la TVR (2002). După o perioadă de pauză, solista reface complet grupul în vederea înregistrării și lansării unui nou album. Astfel în 2004 sunt cooptați Adrian Vișteanu (chitară), Cristian Mărgescu (tobe, ex-Metrock) și Victor Miclăuș (bas), iar Emanuel Gheorghe (clape și orchestrații) revine alături de Laura Stoica. Ulterior, apare un nou membru, Laura Luchian (voce adițională). În această componență este lansat discul S-a schimbat în 2005, au loc concerte și apariții televizate.

A avut mai multe apariții la Festivalul Internațional ”Cerbul de Aur” de la Brașov, în anii 1992, 1997, 2003 și 2005. În 1992 și 1997, participă în concursul festivalului și câștigă premiul I pentru debut discografic (”Un actor grăbit”) și premiul al III-lea pentru interpretare, cu melodia ”Focul” — în 1992 și premiul al II-lea la secțiunea discografie, cu albumul ”Nici o stea” — în 1997. În 1994 a fost lansat albumul “Focul”, care a avut mare succes la public. Trei ani mai târziu, Laura Stoica a lansat albumul ”Nici o stea”, cu care a câștigat în 1997 premiul discografic la Festivalul “Cerbul de Aur”.


Anul 1997 îi mai aduce Laurei Stoica două premii — Cea mai bună voce feminină (“E toamnă iar pe străzi”) la International Maltese Song Festival și Premiul III — Șlagăre (“În singurătate”) la Festivalul de la Mamaia.


În 1998, primește Premiul Juriului (“Ea nu știe ce vrea”) la Festivalul Pamukkale din Turcia, iar în 2001, la Festivalul Discovery de la Varna, în Bulgaria, obține Trofeul pentru cea mai bună piesă (“I Need Love”), Premiul Criticii și Premiul special al Juriului, precizează site-ul www.laurastoica.ro.

Pe lângă numeroasele premii obținute, Laura Stoica a avut o bogată activitate concertistică. În perioada 1990-2005, a evoluat în peste 700 de concerte și spectacole, pe scenele românești și în străinătate. În 1995, a cântat alături de Ricchi e Poveri la Constanța și Galați, dar și alături de Samantha Fox, la Sala Palatului din București. A efectuat turnee în Bulgaria (1991), Israel (1997), Malta (2001), SUA (2001, 2002-2003).

A apărut în peste 650 de show-uri TV din România, Bulgaria, Malta, singură sau alături de trupa sa — Laura Stoica Band.
În 2005, după o perioadă de absență, Laura a hotărât să revină în prim-planul muzical cu un album și un stil nou și în vară a lansat albumul ”Laura Stoica — S-a schimbat”. A realizat un videoclip pentru piesa ”Mereu mă ridic” de pe acest album.
În momentul în care a considerat că a acumulat foarte mult din punct de vedere muzical, Laura s-a înscris la cursurile Universității Ecologice din București, secția Actorie, unde i-a avut profesori pe Adriana Popovici, Constantin Codrescu, Vlad Rădescu, Doru Ana. A absolvit actoria în 2000, iar spectacolul de licență a fost pe scena Teatrului Nottara, în piesa “Azilul de noapte”, de Maxim Gorki, în rolul Vasilisa, regia fiind semnată de Constantin Codrescu.

În perioada 2000 — 2001 a jucat în “Hammam/Prizonier în cutia toracică”, după Tahar Ben Jeloun, rolul Ahmed, regia Mihai Mihalcea. În 2004, a interpretat rolul Drucila în “Îndrăgostiții din Ancona”, regia Andrei Mihalache, la Teatrul din Constanța, iar ulterior a devenit angajata Teatrului ”Toma Caragiu” din Ploiești, unde a avut mare succes în rolul Rocky din “Călători în voia sorții”, regia Marcela Timiraș.


Ca orice artist mare, Laura avea un suflet generos. Și-a folosit imaginea, talentul pentru a fi de folos celor care aveau nevoie de sprijinul ei. În 1991, a participat la evenimentul ”Dați un leu pentru Ateneu”, organizat de TVR. În 1994, a înființat Fundația “Laura Stoica”, al cărei scop era de a sprijini tinerele talente, de a face donații copiilor orfani și de a strânge fonduri destinate copiilor afectați de HIV. Tot în 1994, a participat la spectacolul de la Sala Palatului organizat de asociații care îngrijesc copiii bolnavi de SIDA, iar în 1999 a luat parte la concertul rock ”Back Stage Live”, prin care s-au obținut fonduri destinate îmbunătățirii condițiilor de viață ale copiilor bolnavi de SIDA sau cu handicap psiho-motor.
În perioada 2001-2005, a participat la emisiuni tv, concerte, evenimente teledon organizate de principalele televiziuni din România, în cadrul cărora s-au strâns fonduri speciale în scop umanitar. În octombrie 2005, chiar de ziua ei, se afla într-un elicopter care ducea alimente sinistraților în urma inundațiilor.

În seara de 9 martie 2006, Laura Stoica și Cristi Mărgescu și-au pierdut viața într-un accident de circulație, în timp ce se întorceau de la Urziceni, unde Laura avusese un concert.
Chiar în noaptea tragicului accident, Ovidiu Komornyik, care a scris melodia ”In Memoriam Laura Stoica”, i-a chemat în studioul său pe Angela Similea, Elena Cârstea, Cătălin Crișan, Silvia Dumitrescu, Oana Sârbu, Sanda Ladoși, pentru a înregistra piesa. Au venit și, cu lacrimi în ochi, au cântat.


Surse:
roxanailiescu.ro
stiri.tvr.ro
ro.wikipedia.org
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

eight + 9 =

− 2 = 4

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

24 octombrie 2020

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

Primăria Chirnogi și-a schimbat culoarea clădirii nu doar pe cea politică. Ion Ștefan (PSD) a cîștigat alegerile locale din acest an, iar Primăria Chirnogi a primit botezul roșu. Primarul Ion Ștefan din localitatea Chirnogi, județul Călărași, este atât de îndrăgostit de culoarea roșie încât a inaugurat începerea mandatului său cu schimbarea culorii clădirii primăriei.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Sensul şi originea expresiei “Patul lui Procust” În cultura română, …
Corespondenta la redactie