Executivul oltenițean împreună cu o parte dintre consilieri (cei de la PSD și ceilalți prieteni și parteneri ai PSD și ai primarului Țone care aparent sunt înscriși în alte partide) se tot laudă de ceva vreme cu o casă de cultură. Locația a fost găsită : vecinătatea clădirii de patrimoniu a Turnului de Apă.

Ordonanța 114/2007, transpusă în lege, spune că nu ai voie să construiești pe spațiile verzi amenajate, însă acest articol a generat numeroase litigii și controverse și uneori se aplică, alteori nu, iar dacă un spațiu verde nu este trecut ca atare în documentațiile de urbanism, reprezentanții primăriilor spun în certificatele de urbanism că respectivul teren este construibil. Aceeași speță o tratează și Ordonanța de Guvern nr 27/2008 care se referă îndeosebi la construcțiile din interiorul orașului. Se precizează că nu ai voie să construiești pe spații verzi, respectiv nu ai voie să construiești clădiri mai înalte de un etaj acolo unde arhitectura orașului nu permite.
Nu această parte dorim să analizăm la rubrica noastră, ci cum se lucrează la acel proiect ”Casa de Cultură”, care, conform previziunilor, s-ar finalize în 20 de ani sau după 20 de ani. Curiozitatea trecătorilor se prezintă diferit : fie întreabă de ce s-au ridicat pereții din tablă, ce se ascunde dincolo de gardul gri (zona gri), fie vedem tineri care se cațără peste lanțul metalic să vadă ce se întâmplă în curtea formată și ciuntită din Parcul Central.
Întrebarea noastră pentru autoritățile locale este dacă investiția a fost abandonată ori se lucrează din joi în Crăciun iar dacă lucrările continuă, cine va suporta cheltuielile construcției : Compania Națională de Investiții sau Primăria?
Dacă CNI va investi in Casa de Cultură, înseamnă că există o predare de investiție și un protocol pe care o parte a oltenițenilor, cea responsabilă și cu mintea la ea, ar dori să le cunoască, iar dacă cheltuiala cu investiția va fi suportată de Primăria Oltenița, cu ce bani se va face și ce firmă sau mai bine spus cărui personaj din pitorescul firmelor din oraș aparține construcția, deși nu ar fi greu de ghicit.

Așteptăm în continuare răspunsuri pertinente și care să satisfacă atât curiozitățile unei părți a cetățenilor din Oltenița, dar să și cunoaștem cum se consumă banul public, cu atât mai mult cu cât oamenii nu sunt întrebați niciodată dacă sunt de acord cu anumite investiții sau cheltuieli publice.