Laudele de campanie cu fântânile arteziene au căpătat nuanțe: Apa a secat, mizeria s-a accentuat, Oltenița a îngenunchiat
Laura Suzeanu
Primarul Petrică Țone se lăuda cândva cu obiectivele sale și vorbim despre programul campaniei electorale. Mitomania a salvat cetățenia…cetățenia orașului, fiindcă am văzut cum din peste 10.000 de cetățeni cu drept de vot, aproximativ 3.900 au pactizat cu partea social-democrată. Așadar, avem din nou povești de spus la Oltenița.
Cum știe că-i merge foarte bine cu stilul său de lucru și atracție, Țone nici nu face mari eforturi să devină pasiunea secolului, mai ales când ne gândim cum decurg lucrurile într-o zonă de provincie, și unde mai punem că zvonurile privind vânzarea orașului lui Țone de către un alt vestit politician, de data asta cel care se crede stăpân pe județul Călărași, stăpân peste slăbiciuni omenești, au prins fundament. Nu e greu să vorbești, nu costă o vorbă aruncată ce ar aduce un vot. Dacă mai și pocnește, e perfect.
Așadar avem la Oltenița, contrar laudelor social-democrate, fântâni murdare, fără apă, neîntreținute, care nu funcționează.
Poate că de fapt ele funcționează în imaginația lui Țone, în ochii și orizontul nostru nu. Dar poate nu ne dăm seama și suntem teleportați în alt oraș murdar iar noi credem că este Oltenița.
Cât de greu este să întreții o fântână vara, pe călduri copleșitore?
Câtă apă consumă o fântână și ce presupune financiar asta, comparativ cu alte consumuri din buget?
Ce planuri are Petrică Țone cu aceste fântâni? Poate vrea să le astupe ori să schimbe design-ul lor de pe pietonală…
De ce la Țone minciuna funcționează atât de bine, încât e luată ca adevăr valabil?
Fântâna de lângă Tribunalul Oltenița este neîngrijită, nu mai are frumusețea și coloritul, aspectul fastuos de la începutul construcției sale, dar avem griji, de insomnii chiar, de a da terenuri de hectare întregi altora, ori să ascundem luciuri de apă și să schimbăm planuri zonale.
În concluzie, două dintre fântânile arteziene de pe pietonală sunt îngropate în mizerie, desconsiderate, scoase din mobilierul orașului, una dintre ele e astupată, fântânile de la Tribunal se ostoiesc să facă față unui aspect citadin într-o degringoladă perfectă, iar Petrică Țone își serbează onomastica în Sala Mare a Primăriei, în compania celor ce îi aduc omagii și mângâie scaunul de edil, ales cu aproximativ 3000 de voturi.
Cât costă un scaun de edil oare?
Cât costă laudele bolnavilor de discopatie lombară și scleroză multiplă?
Probabil nu cât jeturile și clipocitul de apă de fântână de care oamenii au nevoie vara, ci de sigur mult mai mult, doar că prețul corect s-a pierdut în neant, achitat sau nu.
Frumoasă-i vara, mai ales când seacă apa!
Noi propunem să creăm un ONG special, să facem voluntariat pentru a aduce necesarul funcționării fântânilor marginalizate din oraș.
Este posibil ca Petrică Țone să nu aibă posibilități și bani să le întrețină și să-și ofere ubicuitate pentru a ști ce nevoi are orașul.
Lasă un răspuns