Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Lumea românească este infestată cu virusul urii.

Lumea românească este infestată cu virusul urii.

Râsul este izbăvitor. Cred în el, dar trebuie căutat, cultivat, îngrijit: comedienii, comicii sunt nişte flori rare!

Noi tot timpul ne minimalizăm valorile.

Spuneau oltenii mei: vedeţi, acolo, în partea aia, au cumpărat italienii, acolo au cumpărat nemţii etc. Am fost odată la Varşovia şi am vorbit cu cineaştii de acolo. „Dom’le, mi-au zis, am auzit că voi vă vindeţi ţara! Păi, dacă la noi ar fi aşa ceva, am ieşi din Uniunea Europeană!” Leşii nu vor să-şi vândă pământul!

Acum nu mai există viaţă boemă, întâlniri… Păi, mergeam la Catanga, pe bulevard, şi stăteam la măsuţe. Stăteam acolo cu actori, cu pictori… Venea ploaia, intram înăuntru! Ieşea soarele, ţuşti afară! Iar venea ploaia, iar intram înăuntru! Stătea ploaia, iarăşi afară! Şi Puiu Iancovescu zice: „Cum să aibă românul caracter cu asemenea climă, dom’le?”.

Arghezi, spre exemplu, am stat 10 ani pe lângă el. Mergeam pe la el pe-acasă şi spunea că semăn cu Topârceanu. „Când mai vii pe la mine, domnu’ Saizescu, să mai îmi spui snoave?” Aveam douăzeci şi ceva de ani.

Când am făcut «Doi vecini» locuiam într-un pod, ca şi Amza Pellea, ca şi mulţi din generaţia mea.

Băieţii ăştia care sunt cam din generaţia mea se lasă copleşiţi de vârstă, dar eu ţin steagul sus!

Am avut episoade când se spărgeau geamurile la Patria, la filmele mele ”Astă-seară dansăm în familie” sau ”Păcală”.

Am fost mândru că Arghezi era oltean. L-am cunoscut şi iubit. Şi sentimentele au fost reciproce. Ani şi ani. Eram student şi Arghezi – într-un fel – mi-a fost dascăl de viaţă şi artă: necruţător în vorbire şi scris cu impostorii, tandru şi duios cu familia românească, a cărui limbă a căutat s-o şlefuiască mereu, dându-i universalitate.

Un surâs în plină vară a statornicit caldele mele sentimente pentru „oraşul lalelelor”, descoperindu-l aici pe inimitabilul actor-artist, fiul al Piteştiului, Sebastian Papaiani, chip de permanenţă al domnitorului umorului românesc… Păcală.

Spre deosebire de alții, tinerii cineaști chiar își iubesc țara.

Mereu sunt întrebat ce mari comedieni avem, și trebuie să spun că valorile mari au fost și încep să nu mai fie. Iar de cei tineri, care ar avea har, nu se ocupă nimeni.

Dacă cineva, în miez de noapte, sculându-mă din somn,m-ar întreba brusc ce reprezintă Instituţia de Învăţământ şi cultură, Liceul “Traian” din Turnu-Severin, aş răspunde cu bucurie, fără nici o ezitare, că-i datorez formarea mea ca intelectual, de om şi cetăţean patriot, în cel mai bun sens al cuvântului, graţie harului pedagogic al inegalabililor săi profesori, care puteau, oricând şi oriunde, să ocupe o catedră universitară, cât şi nesperatul meu drum spre artă, – ca să zic aşa – la care m-am decis, îndemnat de generoşii mei olteni, minunaţi mehedinţeni, spiritualii mei colegi de liceu.

Am admirat dintotdeauna… enciclopediştii, chiar atunci când nu ştiam destul de multe despre ei (oare acum, ştiu?!), i-am venerat pe cei numiţi ca atare, i-am dat ca pildă pentru imensa şi profunda lor deschidere spre cunoaştere a tot şi a toate.

În ultimii 5-10-15 ani (şi n-aş dori să mai continue numărătoarea astfel), românii au uitat sau au fost împinşi, siliţi moral şi material să uite de unde venim şi încotro mergem noi românii… Să uităm de noi înşine?… Să uităm de Istoria şi Cultura noastră?… Să uităm de Civilizaţia strămoşească?… Să uităm de atâtea capacităţi creatoare şi energii naţionale, recunoscute ca deschizătoare de drumuri, în mai toate capitolele culturii şi civilizaţiei universale?… Niciodată!… „Păcală se întoarce” să afirme şi să biruiască!…

Râsul daco-romanului… român are sens, are semnificaţie, are profunzime, are atitudine, propune şi este necruţător cu laşii, cu impostorii, cu mincinoşii, cu hoţii, cu parveniţii, cu cei taraţi sufleteşte şi mental.

Îmi place să cred – mulţi au îndrăznit chiar să spună despre mine c-aş fi un anume… spirit enciclopedist. Dă, Doamne! 

Perseverenţa, studiul permanent, tărie de caracter, asta-i lipsește tinerei generații.

Rivalităţi au fost, sunt şi vor fi, dar „pe vremea mea” tinerii respectau maeştrii şi operele lor, pe când în ziua de azi – cei fără de operă – sunt tentaţi să expedieze bătrânii, marile valori undeva la periferia societăţii, ca să le ia locul. Dar, oare, nu orice om, ca să nu zic doar de creatorul-artist, are un loc al lui sub soare?

Cred că cea mai productivă perioadă de muncă a fost cea a anilor ’80, când am semnat filmele „Şantaj”, „Grăbeşte-te încet”, „Secretul lui Bachus”, „Sosesc păsările călătoare”, „Secretul lui Nemesis” şi… serialul tv. (11 episoade, echivalând cu 6 filme de lung-metraj) „Călătorie de neuitat”.

Pentru umorul românesc: O comedie muzicală cu ascendenţă în „Astă seară dansăm în familie” şi „Eu, tu şi Ovidiu”, dar tare mult m-aş distra dacă nişte financiari m-ar sprijini să fac o comedie explozivă, care s-ar bucura de mare succes – cu un titlu incitant – „Râdem unul de altul şi dracul râde de noi toţi”.

Geo Saizescu

La 1 septembrie 1957 a fost angajat regizor la Studioul Cinematografic „Bucureşti”. În perioada 1967-1968 a făcut specializarea (7 luni) la studiourile de film de la Roma, iar în 1974 şi în celebrele studiouri de la Hollywood (SUA). A participat la importante manifestări internaţionale (festivaluri, congrese, consfătuiri ca: Pola (1964), Moscova (1967), Napoli (1968), Karlovy-Vary (1968), Assissi (1968), Sofia (1968), Cartagina-Tunisia (1968), Madrid (1968), Cannes (1969), Helsinki (1969), Bayrouth (1970), Veneţia (1972), Viena (1973), Paris (1974) şi altele.
A fost distins cu premii pentru regizarea unor filme: „Un surâs în plină vară” (3 premii la Festivalul Naţional al Filmului de la Mamaia, 1964); pentru filmul „Dragoste la zero grade” a obţinut premiul „Dona del Paragnas” la Barcelona (1964), „Balul de sâmbătă seara” locul III la Referendumul publicului de la Cannes (1969). Asociaţia Cineaştilor îi conferă Premiul special al juriului pentru filmul „Păcală” şi contribuţia adusă la dezvoltarea comediei cinematografice româneşti. Remarcăm faptul că la filmul „Păcală” (2 serii) au participat circa 15 milioane de spectatori.
Regizorul, scenaristul și actorul Geo Saizescu s-a născut la 14 noiembrie 1932, la Prisăceaua, județul Mehedinți.
A absolvit Liceul „Traian” din Drobeta-Turnu Severin și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1957).
Consecvent realizator de comedii de situații construite pe exploatarea unor gaguri fizice și verbale, precum și interpret al unor personaje de plan doi sau episodice, cum ar fi: „S-a furat o bombă” (1961), „Lumina palidă a durerii” (1979), „Buletin de București” (1982), „Pe malul stâng al Dunării albastre” (1983) etc.
A avut apariții în filmele pe care le-a regizat, potrivit volumului „Cineaști români” (Ed. Științifică, 1996). A avut incursiuni și în domeniul documentarului și filmului utilitar, cele mai cunoscute dintre acestea fiind „Simfonia Deltei” (1986), „Vatra Dornei” (1987), „Semenic, Herculane, Muntele Mic” (1988).
A desfășurat o bogată activitate didactică universitară și de îndrumare a împătimiților în ale actoriei, dar și regiei de film. 


A fost director al Studioului de film TV (1972-1976), menționează volumul „Cineaști români”.
Din bogata și reprezentativa sa filmografie, la care a lucrat ca actor, dar mai ales ca regizor, menționăm: „Doi vecini” (1958), „Un surâs în plină vară” (1963), „Dragoste la zero grade” (1964), „La porțile pământului” (1965), „Astă seară dansăm în familie” (1972), „Păcală” (1974), „Eu, tu și Ovidiu” (1977), „Șantaj” (1980), „Secretul lui Bachus” (1984), „Sosesc păsările călătoare” (1984), „Secretul lui Nemesis” (1986), „Harababura” (1990), „Viață de artist” (2003).
În anul 2006, a realizat „Păcală se întoarce”, o continuare a filmului de succes din 1974.
Geo Saizescu a colaborat cu unii dintre cei mai importanți actori români, între care Gheorghe Dinică, Iurie Darie, Dem Rădulescu, Jean Constantin, Florin Piersic, Ileana Stana Ionescu, Sebastian Papaiani, Emil Hossu, Stela Popescu, Maia Morgenstern, Valentin Teodosiu, Șerban Ionescu, Draga Olteanu-Matei, Dorina Lazăr etc.
Ultimul film al regizorului Geo Saizescu a fost „Iubire elenă”, după Kostas Assimakopoulos, o coproducție România-Grecia-Italia, a cărei premieră românească a avut loc în luna mai 2012.
La 14 noiembrie 2007, la împlinirea a 75 de ani de viață și 50 de ani de activitate cinematografică, Geo Saizescu și-a lansat două volume: „Istoria dramatică a unui film comic — Păcală” și „Svejk — scenariu cinematografic după Jaroslav Hasek tradus de Jean Grosu”. De asemenea, actorul a scris mai multe cărți autobiografice, dar și din lumea filmului: „Jurnalul unui bătrân lup de cinema” (2004), „Un surâs…la Balul de sâmbătă seara” (2005), „Astă seară dansăm cu… Bachus” (2005). În 2013, a apărut volumul de călătorie „Mascatul din Santa Fe”, scris de Geo Saizescu, pe care autorul o numea „jurnalul meu american, viața mea în perioada când am fost bursier și am călătorit pe întreg teritoriul Statelor Unite”.
Din 2008 a semnat articole în revista „Clipa”, publicație de profil cultural, fondată de publicistul și scriitorul Dinu Săraru.
A fost președintele fondator al Festivalului Internațional de Teatru și Film Hyperion Stud-Fest și fondatorul publicației de haz interNAȚIONAL „Harababura” și al Societății Umoristice „Păcală”. 


În anul 2006, la lansarea filmului „Păcală se întoarce”, Geo Saizescu spunea că Păcală este „o chintesenţă a inteligenţei şi umorului naţional” ce înfruntă prostia omenească. În raport cu acelaşi personaj întruchipat în urmă cu 30 de ani de Sebastian Papaiani, Păcală în interpretarea lui Denis Ştefan din „Păcală se întoarce” readucea acelaşi spirit, susţinea atunci regizorul. Atunci, Saizescu visa chiar şi la un al treilea film cu acelaşi protagonist.
În 2010, Festivalul Internațional de Film Comedy Cluj-Napoca l-a omagiat pe Geo Saizescu, căruia i-a fost conferit premiul pentru întreaga carieră. De asemenea, organizatorii festivalului i-au dedicat regizorului român, un loc special în cadrul ediției din 2010, fiind prezentate patru dintre filmele acestuia: „Doi vecini”, „Balul de sâmbătă seară”, „Păcală” și „Secretul lui Nemesis”.
Cele mai recente pelicule ale sale sunt „Iubire elenă” (2010) şi „A doua şansă” (2011).

Filmul „Iubire Elenă”, o coproducţie Grecia/ România/ Italia având la bază piesa omonimă scrisă de Kostas Assimakopoulos, a avut premiera în cinematografele româneşti pe 18 mai 2012.
Din distribuţia filmului au făcut parte Maia Morgenstern, în rolul Beatricei, Mircea Rusu, în rolul lui Filipos, Georgiana Saizescu (Eleni Altamoura), Adrian Păduraru, Ileana Stana Ionescu, Eusebiu Ştefănescu, Cătălin Saizescu.
De asemenea, Geo Saizescu a jucat în numeroase filme, între care „S-a furat o bombă”, „Astă seară dansăm în familie”, „Păcală”, „Eu, tu şi Ovidiu”, „Saltimbancii”, „Grăbeşte-te încet”, „Şantaj”, „Buletin de Bucureşti”, „Pe malul stâng al Dunării albastre”, „Fram”, „Sosesc păsările călătoare”, „Secretul lui Bachus”, „Secretul lui Nemesis”, „Căsătorie cu repetiţie”, „Harababura”, „A doua cădere a Constantinopolului”, „Milionari de weekend” şi „O secundă de viaţă”.
Regizorul Geo Saizescu a primit premiul de excelență la gala de decernare a premiilor, din cadrul Festivalului de Film de Comedie „Comedy Cluj” (2010) Cinema „Ostroveni” din Râmnicu Vâlcea și-a schimbat denumirea în Cinema „Geo Saizescu”, conform Hotărârii de Consiliu Local 318/13 decembrie 2013.
După cum singur declara, şi-a iubit toate filmele, niciunul nefiind mai presus decât altul şi singurul său regret a fost acela că nu a făcut mai multe pelicule. De asemenea, Geo Saizescu a fost un pedagog renumit şi şi-a dorit mereu să împărtăşească arta cinematografică mai tinerilor săi colegi.
Geo Saizescu a încetat din viață la 23 septembrie 2013.

Surse:
libertatea.ro
art-emis.ro
agerpres.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

5 + 4 =

Editorial

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

31 iulie 2017

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

Proiectul “Bran-a museum without walls!”: Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și inițiat de Asociația “I.

  • 0
  • 1.133
  • 269
  • 4.539
  • 634
  • 43.934
  • 158.876
  • 1.771.914
  • 3.656.207
  • 761.690
  • 323
Corespondenta la redactie