Pe 21 mai 1860 s-a născut Willem Einthoven, inventatorul electrocardiografului, laureat al Premiului Nobel în 1924. S-a născut în Semarang, Indonezia, în casa doctorului Jacob Einthoven. La vârsta de şase ani, după moartea tatălui său, familia s-a mutat la Ultrech, Olanda.

Willem Einthoven a fost medic şi fiziolog olandez. Pentru cercetările sale în domeniul electrocardiografiei şi pentru realizarea primei electrocardiograme i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1924. Un mare talent al lui Einthover, care i-a asigurat o carieră plină de satisfacţii, a constat în capacitatea de dăruire totală faţă de un singur domeniu de interes. Astfel, el a reuşit să investigheze orice impe­diment intervenea în cercetările sale şi şi-a asigurat o cale logică spre reuşitele ştiinţifice.

În 1894, Einthoven începe studiile asupra electrometrului inventat de fizicianul Gabriel Lippmann în 1872. El a fost interesat în special de aplicaţiile acestui dispozitiv în ceea ce priveşte măsurarea curenţilor produşi în urma activităţii cardiace.

Willem Einthoven era foarte pasionat de sporturi. Şi în timpul cursurilor susţinute la universitate, obişnuia să spună studenţilor săi: “Nu lăsaţi corpul să piară!”. Primele sale studii privind articulaţia cotului au început într-o perioadă în care suferea în urma unei fracturi produse în timpul efectuării unor activităţi sportive. De-a lungul perioadei de recuperare, Willem Einthoven a devenit interesat de mişcările de pronaţie şi de supinaţie ale mîinii şi de funcţiile articulaţiilor umărului şi a cotului. Einthoven a fost unul dintre fondatorii Clubului de Canotaj pentru Studenţi din Utrecht. nainte de studiile efectuate de Willem Einthoven, cercetătorii ştiau că inima produce curenţi electrici, însă fenomenul nu putea fi măsurat cu acurateţe prin folosirea instrumentelor acelor timpuri, care necesitau plasarea electrozilor direct pe inimă. În 1901, Einthoven a inventat o serie de prototipuri de galvanometru, care se folosea de un filament fin conductor între electromagneţi foarte puternici. În momentul în care impulsul electric trecea prin filament, cîmpul electromagnetic creat cauza mişcarea acestuia. Lumina plasată pe filament arunca umbre pe o rolă de hîrtie fotografică în mişcare, formînd astfel o curbă continuă care indica mişcările filamentului. Primul model al acestui instrument medical necesita controlul a cinci operatori şi cîntărea aproape 300 de kilograme. Deşi dezvoltarea tehnologiei a generat multe electrocardiografe portabile, majoritatea terminologiei utilizate în descrierea unui traseu ECG a pornit de la Einthoven. Încă sînt folosite literele p, q, r, s şi t pentru a denumi undele. Termenul “Triunghiul lui Einthoven”, păstrat în onoarea marelui cercetător, se referă la un triunghi echilateral inversat, imaginar, cu centrul la nivelul pieptului şi vîrfurile sînt derivaţiile standard la mîini şi picioare.

După diverse măsurători efectuate pe oameni sănătoşi şi cu tulburări cardiace, dar şi după ce a adus o serie de îmbunătăţiri pentru a mări sensibilitatea aparatului, Einthoven a reuşit să obţină, în 1903, prima înregistrare electrografică. Aceasta stă la baza electrocardiogramei de astăzi.
El a murit pe 29 septembrie, la vârsta de 67 de ani.