Pe un fond social anemic și instabil, dar după o redresare economică adusă de dreapta în perioada 2009-2011, stânga românească își arogă din nou privilegii personale nu doar pe cel de făcător de drepturi umane cum îi place să se laude prin mijloacele sale mass media la care destui oameni necultivați, ușor de păcălit, subțiri la minte și fără fler se uită, dar mai ales să-și aroge calitatea de reformator și restaurator de pârghii sociale de lucru.
Este adevărat că țara noastră suferă de peste 25 de ani de o criză acută de oameni politici care să reprezinte în primul rând interesele cetățeanului, colapsul general din viața politică fiind cel care a generat sincope și în celelalte medii, în alte domenii ale vieții cotidiene. Dar ca o magie neagră, de câte ori la cârma țării a fost un partid de stânga, așa s-a schimbat orice perspectivă ca țara să se dezvolte. Atunci când unul distruge, este foarte greu ca altul să refacă. Și pentru că încă există mentalități sărace, închistate, primitive, incognoscibile la modul penibil la noi, iar minciuna ține mai bine la popor decât adevărul, țara alunecă spre un abis uluitor de tulbure, de unde doar o hologramă deșteaptă ar mai putea reda cum ar trebui să arate o Românie curată și dezvoltată, implicit un orășel ca Oltenița care să-și demonstreze valoarea nevăzută. Criza a acutizat şi mai mult încrâncenarea dintre cele două tipuri de orientări, dreapta și stânga, fiecare dintre ele acuzându-se reciproc de vina pe care o poartă pentru tot ceea ce ni se întâmplă rău în prezent.
Atunci când nu există decât interes personal iar jocurile se fac mai mult în umbra votantului, cel care deține hățurile administrative face în așa fel încât să-i fie lui cel mai bine, făcând abstracție total de mersul către democrație, de stimularea privatizării, de sprijinirea mediului de afaceri sau orientarea economiei de resurse către companii private și cade în butoiul cu smoală indirect și inconștient, el crezând că de fapt face baie cu spumă și esențe parfumate. Deunăzi am arătat într-un articol cum primarul Petre Țone îngrădește dezvoltarea businessului local, se opune creării locurilor de muncă în mediul privat prin oprirea investitorilor de a păși în acest oraș, unde dacă ar exista bunăvoință, dată fiind și poziția lui de răscruce de drumuri și așezare strategică, s-ar putea realiza multe lucruri frumoase. Oltenițenii încă nu realizează planurile lui Țone și către unde ne îndreaptă acest personaj, mulți se culcă pe o ureche și nu-și mai fac probleme care le-ar putea solicita gândirea, alții, chiar ei fiind cei cu interesele personale, se mulțumesc cu ce li se oferă, cât timp iese reciproc ce dorește fiecare. Există și o categorie de oltenițeni indiferenți, paralel cu ceea ce se întâmplă real, aceștia dându-se după cum bate vântul, iar o altă categorie a societății locale este cea stearpă de reguli umane, opacă, fără pretenție personală, diformă ca judecată. Cei care însă știu ce se petrece în oraș sunt oripilați dar în același timp îngrijorați de schimbările de stânga ale celui ales pe valul magic din 2012. Nu trebuie să fii economist ca să realizezi pericolele, trebuie să ai doar ceva fler, instinct, inspirație și intuiție.
Angajările făcute de Țone în ultima perioadă în aparatul de stat și mă refer aici la primăria unde se crede cârmaci pe viață și lider uns la nemurire, la societatea de colectare a deșeurilor pe care a făcut-o terci și pe care probabil în curând o va arunca la ”gunoi” în acest ritm, la spital în posturi auxiliare, sau în școli pe posturi nedidactice, au strangulat economia locală, au îmbolnăvit mediul de afaceri local, și așa destul de firav. În general o ”dreaptă” presupune diminuarea asistenţei sociale şi a stimulentelor perverse pe care le presupune aceasta şi orientarea economiei către firme private, cel mai adesea prin intermediul unor proiecte sau prin subvenţii. O ”stângă” luptă cât mai mult pentru a lua din mâna privaților și a asigura asistență socială pentru cât mai mulți considerați masă de manevră, cei care știu unde să pună ștampila la direcționarea stângii, acordarea banilor prin posturile create constituind de fapt un fel de imbolduri reprobabile la nivelul celor care beneficiază de ele şi care, practic, huzuresc pe truda altora, fără ca ei să facă mare lucru, decât acela de a fi statornici la vot. Cam asta este și tactica adoptată în spiritul de stânga al lui Petre Țone. Conștienți sau nu, dar impulsionați de ideea de a păstra puterea prin orice mijloace, acești agresori ai economiei naționale nu realizează că o societate condusă în stilul ăsta socialist se va dezintegra până la dispariție, ba mai mult, în loc să progresăm ne întoarcem în timp și ca să și poziționăm vorbim aici de anii dinainte de 1990, când sistemul comunist nu permitea o societate normală. Doar că atunci economia și întreaga structură unic direcționată pe o doctrină erau deja formate, se lucrase la ele peste 40 de ani de dictatură. Probabil că și acum se dorește același lucru. Iar acest curent de stânga imprimat de foștii comuniști, foștii activiști de partid, foștii lideri de PCR, foștii îndoctrinați de comunism și care mai grav și-au educat și copiii în același spirit periculos, este cel care va sufoca statul, îl va aduce în moarte clinică și nu mai este mult până atunci, dacă se menține acest ritm năucitor.
Primarul Petre Țone și toți cei din partid care îl susțin și care susțin curentul socialist, nu realizează că, în ciuda ideii viclene pe care o consideră un bine local și național, iluzia aceasta se spulberă, acești dușmani ai dezvoltării societății sunt de fapt proprii lor dușmani. Nu au de-a face cu piața liberă și cu ceea ce înseamnă cu adevărat valoare și performanță. Cei care se lasă conduși în acest mod nedemocratic total vor ajunge să regrete unii că au folosit greșit ștampila de vot, alții că nu au plecat din oraș sau din țară cu tot patriotismul lor, fiindcă puterea unui om deschis la minte și dornic de o Olteniță și o Românie frumoase devine limitată în fața puterii răului, practic legată cu cătușele disperării stângacilor de a monopoliza totul.
Lupta aceasta ideologică este nefondată și distrugătoare, nimicitoare, bulversantă. Partidul de stânga, ce și-a modificat în timp denumirea de la FSN până la PSD și al cărui președinte de onoare Iliescu i-a hrănit neostoit rădăcinile otrăvitoare, nu face decât să scurgă toată seva societății ăsteia care încă mai este vie. Motivele bucuriei celor angajați de Țone la stat sunt înșelătoare. Să nu mai vorbim de faptul că tot luând de la stat pentru cei care lucrează la stat și stopând privatizarea, creând o privatizare pe criterii de non-competență și discrepanță cu dezvoltarea, se va ajunge la epuizare de fonduri, deficitul bugetar se va neutraliza, se vor dezechilibra pârghiile economice, dezastrul economic oferind perspectiva dezastrului social. Niciunul nu vorbeşte despre cum să liberalizeze piaţa locală, să reducă intervenţionismul în economie, taxele şi impozitele, să privatizeze sistemul de educație pentru a ne bucura de oameni bine pregătiți în orice domeniu, de o privatizare bine pusă la punct a sistemului de pensii, a sistemului de sănătate, de reducerea asistenţei sociale sau eliminarea băncii centrale şi reîntoarcerea la etalonul aur. Pentru că nu se urmărește decât sufocarea a tot ce înseamnă economie și gândire aerisită și liberală în adevăratul sens al cuvântului. Să vedem cât i se va permite lui Țone să angajeze la stat pe spinarea noastră, a contribuabililor, cât va ține economia să procedeze el astfel pentru a-și asigura electorat, cât va mai manipula prin ziariștii veseli că primesc recompense partea aceea de populație lipsită de informația reală și de educație în acest sens pentru a se prinde de scopurile acestui ins de stânga, pentru că urciorul nu merge prea des la apă. Iar dacă unii sunt cu adevărat îngrijorați și se gândesc la planuri B de acțiune gen plecări din oraș și țară, alții care nu au posibilitățile astea au rămas doar să se roage să îi lumineze Dumnezeu mintea, dar în așa fel încât să știe și el să primească acest dar…