Orizonturi epice: Călătorie în lumea neostoită a culturii

Ieșirea din cotidian și fuga spre alte lumi, spre culori de viață povestite, călătorii imaginare, evadarea din rutina zilnică, împărtășirea sentimentelor frumoase, revederi, strângeri de mâini, îmbrățișări…apoi alt rămas bun cu speranța revederii. Asta se întâmplă în miezul broderiilor culturale ce se împletesc sub ochii noștri la un timp. Da, suntem părtași din când în când, într-un oraș devenit de ceva timp cam cenușiu, la frumosul din oamenii însetați de cultură.

Am avut în față cărtile minunatei scriitoare Hanna Bota: „Când în fiecare zi e joi”, „Mina-noi toate”, „Trei femei, cu mine, patru”, apoi „Caleidoscop medieval” și „Spectacolul lietraturii” ale renumitului critic și istoric literar, Conf. Univ. Dr. Răzvan Voncu.  O altă apariție editorială, de data aceasta proză, a apreciatului scriitor oltenițean Liviu Capșa, „Cinci ani în lumea literaturii” s-a aflat la standul cărtilor și, nu în ultimul rând, surpriza plăcută a zilei: cartea notarului concitadin, Niculae Manolache, „Ziua când au venit peștii”.

Evenimentul a adus împreună oamenii pentru care cărțile nu reprezintă un consumerism de fațadă sau o achiziție comercială, doar pentru a umple golul dintr-o bibliotecă. Protagoniștii au fost cei care doresc să-și umple cu senzațional, cu sensibilitate, cămări din suflet.

Liviu Capșa, cel care organizează astfel de colocvii literare, face de fiecare dată prezentările:

Bogăție de substanță și colorit al erudiției…cartea completează expresia emoțiilor, idiomul controverselor inerente expunerilor literare, eufemisme care ne prind și surprind în zborul nostru spre enigmele operelor tipărite.

Răzvan Voncu analizează expresivitatea, intensitatea confesiunilor din cărți. Criticul literar ne creează oportunitatea de a pătrunde mirajul operelor din fața noastră. El ne prezintă perspectiva naratorilor, deschizând portițe unde să pătrundem, să reflectăm asupra adevărurilor universale ale vieții cu poveștile sale:

Am călătorit cu Hanna Bota în timp și spațiu în cartea sa, „Ultimul canibal”, o senzațională poveste în alt capăt de lume, experiența unică a scriitoarei, alături de locuitorii Arhipeleagului Vanuatu. Cu Hanna, vedem lumea cu alți ochi, cu sufletul acestei sensibile scriitoare, ne conectăm la epica cu genurile folosite de ea. Hanna este o mângâiere pentru oameni, o descoperim altfel de fiecare dată când ne revedem, este un sonet, o liniștire de gânduri:

https://www.youtube.com/watch?v=Hy-i3BBY6j0

Întâlniri unde catharsis-ul ne lasă să-l memorăm. Cartea…personaje, spațiu, timp, mișcări printre file ca pe o scenă, dialoguri, monologuri, explorări ale naturii umane. Cartea trece prin mai multe etape de rafinare, de revizuire, inainte de a ajunge la forma finală. Aceasta este și esența ei. Liviu Capșa a prezentat la întâlnirea culturală o carte de proză.

Dinamism și vivacitate în descrieri…astea fac scenele cărții mai vii și mai captivante. Liviu ne inițiază în lumea literară a notarului public, Niculae Manolache:

Înțelepciunea prin cuvinte: Niculae Manolache. Iubitorul de carte povestește cu umorul său fin despre copilărie, ne oferă imagini vizuale de o coloratură aparte și ne deslușește simboluri până acum neștiute. O plăcere să-l asculți pe Niculae Manolache:

Am reverberat intens la prezentările, când conținutul lor induce meditații grave pe diverse teme. Lectura este relaţia între două complete de judecată: unul care arată şi altul care vede textul tipărit şi dincolo de el. Sau ca între o instanță și jurați care dau verdictul.

Scriitura este singura modalitate a omului de a fi liber. Autorii de cărti ne prezintă astfel lumi paralele. Noi nu putem fi, fizic, în mai multe locuri în acelaşi timp. Citind, ieșim din timpul nostru și pătrundem în alt timp, alte vieți. Acolo vedem urme pe care un scriitor le lasă după el.

Beneficiile unor întâlniri de amploarea celei de zilele trecute intră în contul nostru sufletesc, acolo unde avem de la autori depozite inestimabile de luminare, de conștiință, esențe și parfum din cuvinte, mulțumire.

Trupurile cuvintelor se prind într-o horă, iar „cine a văzut hora ielelor, rămâne năucit”, cum spunea Camil Petrescu. Adică devine adevăratul cititor.