Numele lui Pierre Corneille asociat în mod curent cu o serie de substantive ca de exemplu, „erou”, „situaţie”, „conflict”, acoperă o realitate culturală elaborată la mijlocul secolului al XVII-lea şi continuată ulterior atât de La Bruyere, Voltaire, Napoleon, Comedia Franceză, cât şi de pedagogia „Liceelor şi a Colegiilor”. Despre „marele Corneille” s-a vorbit atunci şi se vorbeşte încă, dovadă a valorii incontestabile a personalităţii lui şi a modului în care a influenţat istoria literaturii.

Cidul este o tragedie istorică având drept personaj principal pe vestitul Rodrgio(Ruy)Diaz de Bivar, supranumit Cidul, eroul naţional al Spaniei, campionul luptei împotriva maurilor, cuceritorul Valenciei. În jurul personalităţii sale se
urziseră nenumărate legende: aventurile din tinereţe, căsătoria cu Ximena Diaz, fiica unui conte pe care îl ucisese în luptă dreaptă, au format în decursul anilor un Romancero de o mare frumuseţe-izvor de inspiraţie pentru numeroşi scriitori spanioli şi străini.
Conflictul psihologic între pasiune şi onoare îl trăiesc eroii. Ximena, fiica lui Don Gomez, care-l iubeşte pe Don Rodrigo, fiul lui Don Diego. Într-o dispută, Don Gomez îl pălmuieşte pe Don Diego. Acesta fiind prea bătrân pentru a-şi răzbuna prin luptă jignirea suferită, Rodrigo este acela care-l provoacă pe Don Gomez la duel. Rodrigo îl ucide pe conte, iar Ximena, sub impulsul legilor onoarei, cere pedeapsă vinovatului.
Rodrigo dă dovezi de eroism, când maurii atacă Sevilla, conducând spre victorie armata regelui. Ximene cere pedepsirea eroului care s-a întors victorios la curte. Cel ce va învinge în duel îi va fi soţ Ximenei. Victoria îi revine lui Don Rodrigo ”CIDUL”

Prima reprezentaţie a ”Cidului” (a cărei dată a fost mult controversată) a avut loc
în decembrie 1636.

Don Fernando-întâiul rege al Castiliei
Dona Uracca -infantă a Castiliei
Don Diego -tatăl lui don Rodrigo
Don Gomez -tatăl Ximenei
Don Rodrigo -iubitul Ximenei
Don Sancho -îndrăgostit de Ximena
Don Arias -gentilom castilan
Don Alonso
Ximena -fiica lui don Gomez
Leonora -guvernanta infantei
Elvira -guvernanta Ximenei

Rodrigo si Ximena sunt modele de eroism si de umanitate, amestec de trpiri manifestat mai sensibil în personajul Ximenei şi în lupta neîncetată a voinţei împotriva pasiunii.
Sensul moral în această tragedie este că datoria şi onoarea ocupă primul loc în viaţă. Echilibrul copoziţiei, armonia, ordinea, claritatea,vocabularul ales definesc deasemenea clasicismul. Pentru personajul principal-Don Rodrigo sentimentul onoarei este mai presus decât sentimentul iubirii, deci opera este de factură raţionalistă.

Cidul a înfruntat victorios de trei veacuri şi mai bine o unanimă preţuire. Operă totală, pornită din tradiţie, înviind legendarul, a stârnit de la prima reprezentaţie vâlvă şi interes.

Supranumit „fondatorul tragediei fanceze”, Corneille a produs piese timp de aproape 40 de ani, printre care drama “Oedip”, tragi-comedia “Cidul”. În 1629 va scrie prima sa comedie, Mélite. Piesa a avut mare succes la Paris, drept urmare Corneille a început să scrie piese în mod regulat. În 1634 atenția s-a concentrat asupra lui Corneille, când acesta a fost ales sa scrie versuri cu prilejul vizitei Cardinalului Richelieu la Rouen. Cardinalul l-a observat pe Corneille și l-a ales să se numere printre „Cei cinci poeti”, alături de Guillaume Colletet, Boisrobert, Jean Rotrou, și Claude de Lestoile.
Corneille s-a născut la 6 iunie 1606 în Rouen, Franţa şi a început să studieze dreptul la 18 ani.
Alte opere ale lui Pierre Corneille sunt comediile şi tragicomediile: „La Galerie du Palais” (Galerie palatului), „La Place Royale” (Piata regala), „L’Illusion comique” (Jocul amagirii). Tragediile: „Horace”, „Cinna”, „La mort de Pompee” (Moartea lui Pompei) şi „Polyeucte” au reluat şi adâncit tema triumfului valorii sş voinţei prin eroi care nu se mai resemnează să suporte pasiv fatalitatea. Deşi a beneficiat de o pensie regală, ultimii ani din viaţa lui Corneille, retras din teatru, au fost tristi. S-a stins din viaţă la data de 1 octombrie 1684.