Plantele medicinale sunt cele mai vechi forme de suplimente nutriţionale şi nicăieri în lume nu au fost mai atent cercetate şi utilizate decât în China.

Taoiştii retraşi în munţii îndepărtaţi ai vechiul Orient au fost precursorii medicinei naturiste chineze, iar astăzi, toţi practicanţii taoişti folosesc şi experimentează adaosurile de plante medicinale în alimentaţie.
Un studiu asupra plantelor medicinale poate umple uşor câteva volume, aşa încât vom discuta pe scurt câteva dintre cele mai importante varietăţi.
Primordiale în tradiţia taoistă sunt adaosurile tonice. Acestea fortifică esenţa corpului prin stimularea secreţiilor hormonale în tot sistemul endocrin, curăţând şi însănătoşind sângele. Ele stimulează imunitatea şi vitalitatea sexuală, îmbunătăţesc circulaţia şi ridică nivelul energetic al organismului. Suplimentele tonice au scop exclusiv preventiv, fiind destinate menţinerii unei bune sănătăţi, şi nu trebuie folosite în caz de boală.
Capitolul „Reţete tonice din plante” discută pe larg aceste probleme şi furnizează câteva formule de suplimente din care vă puteţi inspira şi dumneavoastră.
Mulţi taoişti, în special după vârsta de 40 de ani, folosesc regulat suplimente de ginseng. Alături de proprietăţile sale tonice, gingsengul intensifică digestia şi asimilarea substanţelor nutritive, hrăneşte fluidele vitale, reglează tensiunea şi nivelul zahărului în sânge. în China, ginsengul a fost totdeauna considerat „Regele tuturor medicamentelor”.
Toate plantele medicinale sunt clasificate în funţie de cele Cinci Gusturi – un aspect al celor Cinci Energii Elementare. Gustul cu cele mai mari beneficii în practica medicală preventivă este cel amar. Datorită faptului că este în general neplăcut,a fost îndepărtat din bucătăriile occidentale contemporane amatoare de zahăr, dar culturile orientale îi recunosc şi îi valorifică încă proprietăţile terapeutice. Plantele amare ca : rădăcina de genţiană, rădăcina de brusture, pelinul, talpa-gâştei, au următoarele proprietăţi:

–  detoxifiază sângele şi limfa

–  stimulează ficatul şi vezica biliară

–  elimină colesterolul din vene şi din artere

–  alcalinizează sângele şi alte fluide ale organismului

–  au efecte antibiotice, antivirale şi antiparazitare

–  stimulează secreţiile digestive, măresc pofta de mâncare şi gradul de asimilare a substanţelor nutritive.

Adepţii modului de alimentaţie occidental ar trebui să folosească doze mari de preparate amare ca supliment zilnic pentru a compensa hrana înalt acidifiantă, promotoare a acumulării de colesterol şi greu digerabilă pe care o consumă. Încă din timpuri medievale, culturile occidentale au cunoscut beneficiile plantelor amare, fapt evidenţiat prin lichiorurile amare şi preparatele digestive fabricate de călugări din mănăstiri pentru a ajuta digestia, a controla balonarea şi a preveni îmbolnăvirile.
Plantele amare nu numai că ajută digestia şi echilibrează PH-ul fluidelor vitale,dar ele înlătură totodată substanţele toxice din sânge, din limfă şi din ţesuturi, accelerând eliminarea acestora din organism. Proprietăţile lor detoxifiante sunt importante mai cu seamă în ziua de azi, când totul, de la aer şi apă şi până la alimente si medicamente – totul este contaminat cu toxine periculoase. Pentru detoxifierea sângelui, a limfei, şi în general pentru prevenirea îmbolnăvirilor, printre plantele medicinale cel mai des folosite de către taoişti sunt: usturoiul, brusturele, lemnul dulce, gura-lupului, pelinul şi păpădia.

 Gabi Cotea
Prof..kinetoterapeut,masterand in recuperare post-traumatica
Specialist international in microacupunctura su jok