Laura Suzeanu

România este ţara cu cea mai mare populaţie rurală (aproximativ 50%) şi cel mai mare procent de ocupare în agricultură (de aproximativ şapte ori mai mare decât media europeană), dar cu cele mai mici exploataţii agricole din Europa. În mod surprinzător și ca o culme a absurdului. grânarul Europei și țara lactatelor de altădată a devenit un loc unde politica agricolă și a crescătorilor de animale e vraiște, este schimbătoare și controversată iar cei care controlează calitatea confundă lucrurile și metodele tehnice.
În majoritateaa țărilor europene, în agricultură, miza mare este pusă pe producătorul mijlociu, pe fermele mijlocii. Alte țări mizează pe marea producție. La noi e invers. Sunt țăranii, la mijloc nu este nimic și apoi avem marii producători. În România nu a existat nicio clipă un model agricol, o politică agricolă sănătoasă.  Laptele de vacă este unul dintre alimentele complete, dar și ușor de asimilat de organism. El constituie un produs alimentar de bază în nutriția omului. Este bogat în substanțe nutritive necesare vieții (aminoacizi, acizi grași, lactoze, vitamine, elemente minerale, proteine și grăsimi). Laptele consumat atât în stare proaspătă cât și sub formă de diferite produse lactate, mărește rezistența organismului față de infecții și intoxicații, ridicând totodată nivelul de sănătate al populației.

Vidul legislativ creează inechități
De ceva timp, la Oltenița s-au schimbat niște reguli. Și cum adevărul este undeva la mijloc, iar legislația oscilantă ca cei din funcții aduși odată cu schimbarea culorii politice la guvernare sau în administrații locale, atunci te întrebi cine este vinovatul pentru repercusiunile unor decizii de specialitate, pentru urmările măsurilor luate mai sever ori abuziv.
Producătorii de lapte și produse din lapte sunt foarte supărați din cauza controalelor, a taxelor impuse sub diferite forme și certificate, aceștia declarând că nu vor mai veni cu nimic în piață, fiindcă muncesc degeaba. Producerea și valorificarea acestui important aliment este atent monitorizată de serviciile sanitare veterinare, având la bază niște regulamente ce stabilesc norme specifice de igienă și calitate pentru laptele crud, destinat prelucrării. Cât de strictă este legea și cât de bine poate fi aplicată sau interpretată?
În România, vidul legislativ este ”specialitatea casei”, performanța aleșilor. Vidul legislativ îl întâlnim în toate domeniile, inechitățile iau amploare. Țăranii, cei care cresc în mediul rural câteva animale și comercializează produsele, ca de altfel și cei din agricultură, au cel mai mult de suferit. Metodele tradiționale nu le permit prea mult lux la producție, totul făcându-se cum au învățat din moși strămoși: mulg vacile cu mâna, produsele se realizează de asemenea manual. Ei nu-și permit investiții, iar în piețe ajung să-și vândă cele câteva produse, pe baza unor atestate de producător, produse pe care oltenițenii le apreciază dacă sunt bine pregătite, considerate de altfel ecologice. Țăranii vin în piața centrală cu produse la vânzare, pentru a-și asigura traiul modest de pe o zi pe alta. Așadar, la un pol sunt țăranii care își vând laptele și alte produse din gospodărie pentru a-și cumpăra lucruri pe care nu le pot produce, la celălalt pol sunt marii producători, care stabilesc împreună prețul de producție, unii chiar cumpără ieftin de la țărani și apoi le comercializează.

Jecmăneală pe față la analizele produselor din lapte
Ca să vinzi în piață lapte ca producător, ai nevoie de la atestate (valabile doar un an) până la zeci de certificate, analize și teste de produse. Iar dacă până acum analiza laptelui și a produselor din lapte se făcea trimestrial, aflăm că de acum înainte țăranii care vin la Oltenița cu produse lactate, trebuie să-și testeze lunar marfa. Asta înseamnă că dacă înainte scoteau din buzunare aproximativ 300 de RON la trimestru, acum, aceiași bani vor fi dați în fiecare lună, taxa la analiza pentru brânză fiind cea mai mare: 210 lei. După unele surse neoficiale, este foarte posibil ca testele de analize să mai crească puțin, ca să mai intre niște bani în bugete, iar exploatarea țăranilor să devină punctul de atracție al celor ce controlează marfa. Să asociem schimbările și alte taxe ce probabil vor aduce la disperare producătorii și firmele private din România, cu faptul că politica de stânga, ce a acaparat statul, creează discrepanțe între categoriile sociale, pledând pentru angajări la buget și măriri de salarii, fără sursă financiară în economie, urcându-se în spinarea altora? Să asociem aceste legi impuse producătorilor pe o parte și taxarea firmelor private pe altă parte, cu faptul că împrumuturile Guvernului și conducerii PSD pentru a onora promisiunile electorale sunt atât de mari încât ele trebuie acoperite prin metode necreștine? Oare gaura din buget anunțată de specialiștii din Economie, cea făcută după mituiri electorale este atât de adâncă, încât s-a ajuns la disperare? Și dacă ne paște un colaps financiar ori soarta Greciei, atunci ne sprijinim pe umerii țăranilor, ai producătorilor, ai investitorilor care rămân de corvoadă? Primii vor ajunge să nu mai ofere nimic pe piață iar ceilalți să închidă firmele în acest ritm. Dar ”inteligenții” de la putere ce fac pentru a stimula producătorii? Dorm? De ce nu scad taxele, de ce s-au întețit testele de analize? Unde este echilibrul, care nici nu știm dacă a fost vreodată în societatea românească? Poate pe timpul monarhiei.

Corcodușii sau pomii fructiferi și atestatul de producător de lactate
Producătorii de lapte se plâng de faptul că totul este vraiște în oraș, în județ. Unul dintre aceștia declară că pe lângă zeci de taxe și analize, nu înțelege de ce pentru un atestat de producător de lapte și produse din lapte, este nevoie să fii întrebat câți corcoduși ai în curte sau pomi fructiferi. ”Ce legătură au pomii de care mă întreabă ei cu faptul că am vaci și produc lapte și brânză? Ne-au omorât cu taxele și analizele. Înainte era un doctor pe aici care suna și cerea brânză sau ouă, că are probleme în familie și are nevoie. Dacă nu-i dădeai, te taxa sau ne făcea probleme. Ce-i asta? Noi suntem chiar bătăi de joc?” ne spune unul dintre țăranii care vinde produse lactate în piața oltenițeană.
”Nu mai venim, ne jumulesc. Nu putem să ridicăm nici prețul la produse că nu le mai vindem. La cîți bani ne cer ăștia, va trebui să scumpim. Și cum cum să dăm laptele la 10, 12 lei sticla de doi litri sau brânza la peste 20 lei pe kg? Cât să cerem ca să acoperim ce ne ia statul? Mai bine stăm acasă și vedem noi ce facem. Dar să știți că în Piața Orizont din Călărași nu este așa. De ce la Oltenița e aiureala asta, nu știm. Dar ca să dăm pe analize atâția bani pe lună, nu. Piața se va goli de lactate. Să se ducă oamenii la supermarketuri. Este o nedreptate mare ce se face. Este o tehniciană nouă, care ne taxează, aici în piață la fel. Păi unde ajungem? Noi cu animale, noi mai săraci decât eram fără animale.” ne spune o țărancă ajunsă la capătul răbdării. Concurența neloială cu alte surse de aprovizionare este din ce în ce mai vizibilă.
Dacă întrebăm la Direcția Sanitar-Veterinară ce se întâmplă cu atâtea controale, și firește că amenzile sunt inevitabile, aflăm că sunt directive europene. Dar înainte nu erau aceleași directive europene?
Pe veterinari cine-i controlează? Cine face și cum se respectă legile?

Statul, neinteresat în stimularea producătorilor
Marii producători sunt obligați să aibă linia tehnologică după toate standardele, ceea ce de asemenea costă mult. Dacă faci produse tradiționale, ești exceptat de la norme și de la investițiile aferente. Sunt mici producători care și-au creat făbricuțe dar lucrează cu tehnologie primitivă, nu respectă regulile marilor producători, dar și aceștia sunt puțini.Statul ar trebui să găsească mecanisme prin care să ajute țăranii să producă cât mai mult și să ofere calitate. Ori statul nu are niciun fel de legislație, niciun fel de coerență, nicio pregătire în acest sens. După revoluție se știa că ne vom integra în Europa, doar că politicienii români nu au avut habar să o facem, nu au știut cum să negocieze. Este o lipsă totală de strategii pe specialități, pe termen mediu și lung, după cum vedem, scopurile politicienilor sunt altele.
Oltenițenii vor suporta consecințele unei politici extrem de slabe, în special consecințele numirii politice pe funcții a unor persoane nepregătite, neinstruite în domeniu, persoane needucate, care nu leagă două vorbe, dar merg pe principiul ”capul plecat, nici sabia nu-l taie” în fața șefului, totul pentru a-și păstra un post, fie el și de administrator de piață.
Dacă stai de vorbă cu țăranii-producători observi ce diferențe sunt de vocabular, de gândire și ne întrebăm atunci de ce ne conduc toți incompetenții și semianalfabeții? Ne plac haosul și involuția? Când se vor depolitiza toate instituțiile, inclusiv cele de control sanitar-veterinar?,Ccând se va trece la o numire în funcție de administrator de piață sau de orice altă instituție de stat, pe criterii de competență, care să depășească ideologii, principii de partid, structurile gen mafie locală cu rețele și încrengături ce iată, nu aduc nimic bun. Dimpotrivă, Răul își face culcuș cu fiecare zi ce permite acestui sistem defect să trăiască…curba lui Gauss.