După Dumnezeiasca Liturghie, probabil că sfințirea ori resfințirea unei biserici, această sfântă oficiere, este cea mai plină de sensuri, de mesaje. Momentul picură în sufletele enoriașilor participanți la slujbă, ghirlande cereşti de sfințenie prin perdeaua sentimentelor.
După învăţăturile Sfintei Ortodoxii, astfel se arată delimitarea spaţiului sacru, ca alcătuind „Casa lui Dumnezeu” şi „poarta cerului” (Facere 28, 17).
La 9 octombrie a.c., zi de duminică, Biserica ce poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din satul Negoiești, biserică-monument istoric, ctitorie a domnitorului Matei Basarab, a fost resfințită în urma lucrărilor de reparație derulate între anii 2007-2016. Slujba a adunat sute de credincioși din zonă și alte localități din țară.

La 367 de ani de la ctitorire, binecuvântarea Episcopului Sloboziei și Călărașilor, Vincențiu Ploieșteanu, cu vocea sa limpede şi blândă, a venit ca o învăluire caldă și plină de frumusețe peste cei prezenți la slujba de lumină. Frumuseţea acestei binecuvântări constă de fapt în dorinţa Domnului ca poporul Său să fie împlinit şi fericit. „Dumnezeu să vă binecuvânteze.” Cât de frumos se aude și ce important este să simțim această binecuvântare în viața noastră.
Sufletul nostru nu este satisfăcut cu ceea ce ne oferă lumea. Numai binecuvântarea divină ne este suficientă.

Biserica a fost unsă prin puterea și Harul Mântuitorului Iisus Hristos, cu unirea Harului Duhului Sfânt:

Părintele paroh Nicolae Trușcă a primit titlul de iconom stavrofor cu cruce episcopală. Distincţia de iconom stavrofor este un rang bisericesc onorific acordat preoţilor iconomi cu activitate bisericească excepţională.

Conform Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, în Biserica Ortodoxă Română, episcopul locului este cel care acordă această distincţie, în cadrul Permanenţei Consiliului Eparhial, preoţilor care au deja distincţia de iconomi (art. 145 (3) din Statut):

Episcopul Sloboziei și Călărașilor, Vincențiu Ploieșteanu, vorbește credincioșilor despre Învierea fiului văduvei din Nain.
Sunt trei momente copleșitoare din pericopa evanghelică de duminică, 9 octombrie: cuvintele „nu plânge”, pe care Hristos le-a adresat văduvei îndurerate; cuvintele „tinere, ție îți zic, scoală-te”, cu care l-a înviat pe mort; și cuvintele prin care Mântuitorul „l-a dat pe acesta mamei sale”.
Învățătura de duminică ne transmite cum să abordăm moartea cu conștiință creștină, nefiind motive de disperare ori de a se pierde credința. Moartea nu este cel mai mare rău care se poate întâmpla omului, pentru că mai rău decât moartea este iadul, adică despărțirea veșnică de Dumnezeu:

Timp de 10 ani între 1640 și 1650, domnitorul Matei Basarab a avut la Negoiești o reședință de vară unde întrunea Divanul Țării, emitea hrisoave domnești și primea ambasadori. Episcopul Sloboziei și Călărașilor vorbește despre acea perioadă istorică, despre ctitorii bisericii: Elina Doamna și Matei Basarab.

Biserica de la Negoiești se află în apropiere de șoseaua București-Oltenița, la 20km de municipiul Oltenița și 44 de București. Potrivit părintelui Nicolae Trușcă, personalități de seamă ale istoriei au vizitat această biserică. Potrivit izvoarelor scrise și nescrise ale istoriei, biserica a fost sfințită de Mitropolitul Țării Românești Ștefan I, născut la Râmești, jud. Vâlcea, copist de seamă la Mânăstirea Bistrița, călugărit și hirotonit la Tismana, ales Mitropolit al Țării Românești în 1648, cel care a inițiat “Condica Sfântă a Mitropoliei Ungrovlahiei”, ce cuprinde toate hirotoniile de arhiereu până în ziua de astăzi.

Domnitorii fanarioți între 1715 și 1821 în drumul lor spre scaunul de domnie de la București, poposeau o noapte la Mânăstirea Negoiești. Au scris despre această biserică Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Odobescu și istoricul Nicolae Iorga în „Istoria Bisericii Românești.”
Astfel și la 9 octombrie 2016, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, Vincențiu Ploieșteanu, a resfințit biserica de la Negoiești, slujind Sfânta Liturghie după 270 de ani de la slujba Mitropolitului Neofit Cretanul, și după 367 de ani de la resfințirea bisericii de către Mitropolitul Ștefan I al Țării Românești.

La fiecare slujbă de sfințire sau de resfințire a unei biserici se respectă niște ritualuri creștine de o rară și impresionantă frumusețe. După aşezarea sigiliului arhieresc şi înveşmântarea Sfintei Mese, urmează sfinţirea bisericii în interior, tot cu apă sfinţită şi cu Sfântul și Marele Mir. Cei prezenţi au fost stropiţi şi binecuvântaţi cu aghiazma în care s-au turnat multe aromate, simbol al bunei miresme a harului Duhului Sfânt.

Târnosirea este realizată, de obicei, de către episcopul eparhiei, dar dacă el nu poate face acest lucru, acesta poate delega târnosirea unui alt episcop, unui arhimandrit sau, mai rar, unui preot în vârstă care să facă sfințirea în numele său. Cu toate că sfințirea este a întregii bisericii, slujba de târnosire se concentrează în Sfântul Altar și pe Sfânta Masă în special. Târnosirea unei biserici este, de fapt, botezarea și creștinarea bisericii respective.

În ziua târnosirii, slujba începe cu Sfințirea Apei de către un preot numit dinainte. Se poate sluji Utrenia, o slujbă de dimineață, dar folosind o masă acoperită pusă în fața Ușilor Împărătești pe care se găsește o candelă, un disc, o steluță și o acoperitoare pentru disc unde, după sosirea sa, episcopul așează sfintele moaște.
Creștinii ortodocși, toți cei care au fost prezenți la Negoiești la slujba de duminică, 9 octombrie, au asistat la o misiune, o oficiere religioasă impunătoare, așa cum doar în biserică se vede.
Toți credincioșii, inclusiv femeile, au trecut duminică prin Sfântul Altar. Aceștia au primit câte o iconiță cu Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril și câte o parte de târnoseală, o bucată mică de pânză, îmbibată în ceară de albine, frumos mirositoare, pe care creștinii o primesc drept mărturie, după sfințirea (târnosirea) unei biserici.
Sfințirea unei biserici este un prilej de mare bucurie duhovnicească pentru credincioși. Învățăturile ortodoxe notează că ”târnoseala” este mărturia sfințirii unei biserici, așa cum în Vinerea Mare a Patimilor creștinii primesc flori de pe Sfântul Epitaf sau în ziua de Florii, ramuri de salcie.
În concluzie, sfinţirea sau resfinţirea unei biserici constituie una dintre cele mai impresionante şi mai emoţionate rânduieli bisericeşti, ce aduce într-un lăcaș bisericesc nou sau reînnoit, dar şi peste credincioşi, harul sfânt, constituind una dintre cele mai adânci bucurii duhovnicești.

Din soborul episcopal au făcut parte părinte arhimandrit Rafail, vicar eparhial, preacucernicii părinţi consilieri Daniel Florin Enașcu, Florin Ionescu, Cristi Gavrilă, Nicușor-Silviu Dascălu și Marius Gabriel Purcărea, părintele Marian Necula, protopopul Protopopiatului Oltenița, precum și alți preoţi şi diaconi.