Sufletul ce menține viața : Întâlnirea de la Negoiești și sensul admirabilei vocații de om
de Laura Suzeanu
Cultura a fost definită în timp așa cum a fost simțită de cei care au lăudat-o. Și merită. Cultura merită ridicată nu pe un singur piedestal ci pe un munte infinit de trepte unde să urce, să urce, fără să obosească. Treptele pot fi conștiința noastră, pregătirea noastră intelectuală și bineînțeles structura nativă, nivelul de pregătire culturală, trepte susținute de balustrada spiritului liber.
Unii au definit CULTURA ca fiind ”vasul comunicant al raţiunii umane” (Costel Zăgan), alții ”un templu” (Vasile Ghica), ori ”Cultura te urcă pe culmile gândirii” (Carmen Sylva), sau și mai frumos ”Numai cultura ştie pe unde să scoată întunericul din noi.” (Vasile Ghica). Descrierea acestui fenomen nu se oprește aici. Cultura a fost văzută ca un drum spre libertate, ca un al doilea soare, împlinirea chemării omenești, orizont spiritual. Și dacă sunt atât de minunate sensul și existența sa, atunci nu ne vom opri niciodată în a o explora.
Sunt oameni care trăiesc PRIN cultură, sunt persoane care trăiesc DIN cultură, sunt oameni care trăiesc PENTRU cultură și mai sunt oameni care trăiesc ALĂTURI DE cultură.
Oricum am folosi prepozițiile sau conjuncțiile, CULTURA este hrana inepuizabilă a oamenilor frumoși, a oamenilor ce au spiritul liber. Astfel de oameni liberi și frumoși se întâlnesc frecvent în a depăna amintiri, trăiri, a-și lăsa cugetul să vorbească, a se iubi în literă. Iar ei se numesc poeți, scriitori, artiști plastici, dar și actori, muzicieni, ființe mai sensibile decât se crede, a căror putere stă în melodia culturii lor, a versului, artei, picturii, muzicii lor.
Unul dintre oamenii a cărui pasiune este arta frumosului se numește Lia-Maria Andreiță. Oltenițenii au avut ocazia să o întâlnească la vernisajul unei expoziții de tapiserie, al cărui creator a fost, vizita sa la Muzeul Civilizației Gumelnița unde s-a desfășurat întâlnirea fiind consemnată în luna ianuarie, la ziua nașterii marelui nostru poet Mihai Eminescu. Atunci, artistul plastic și scriitor talentat Lia Andreiță, a oferit publicului o colecție de lucrări de tapiserie gravată cu opera Luceafărului poeziei românești.
Ființă sensibilă și de o rară finețe, Lia-Maria Andreiță oferă din sufletul său cât poate de mult, cu fiecare ocazie când organizează întâlniri cu prietenii săi : artiști, poeți, prozatori, oameni de știință, literați.
Cenaclul ”Elina Doamna” pe care aceasta îl conduce primește în mijlocul său zâmbetele oamenilor de spirit care se strâng în jurul femeii Lia-Maria Andreiță.
Artista, însoțită de soțul său, jurnalistul, poetul și prozatorul Ion Andreiță, se dedică acestor generoase întâlniri într-un duh, cu sare și piper, zahăr și miere.
Sărbătoarea Sfântului Dumitru a fost un prilej de a găzdui o altă ”sărbătoare” la locul copilăriei sale – localitatea Negoești.
Reprezentanții Cenaclului ”Catacomba” din București, oameni de știință și cultură, profesori și conferențiari universitari cu suflete de artiști, prieteni de suflet, gazetari și critici literari, se unesc într-un singur sens atunci când se dă tonul : sensul dragostei și al bunei dispoziții, înscrise în tabloul artistic al gândului din litere, oameni care se arată așa cum sunt ei înlăuntrul lor. ”Bucureștiul literar și artistic” a fost reprezentat și el, iar certitudinile în spirit și știință ale vieții după moarte au completat tabloul spiritual al întâlnirii.
Alături de Lia-Maria Adreiță și Ion Andreiță (Jan, mângâiat de prieteni) au fost părintele Nicolae Trușcă, soția sa Sanda Trușcă, Constantin Trușcă, prof. dr. academician Dumitru Constantin Dulcan, prof. univ. dr. Nicolae Popa, conf. univ. prof. dr. ing. Vasile Szolga, Letiția Belivacă, poetul și publicistul Nicolae Dan Fruntelată, jurnalist de politică externă Doina Iovănel (Fruntelată), criticul literar Florentin Popescu, creatoarea de poezii pentru copii Aurora Georgescu, epigramistul Vasile (Bebe) Răvescu, autorul ”Monografiei Bisericii ”Sf. Nicolae” -Ioan Aurelian Cotoban, Dobrița Spirea, Florinița Balcă. Au mai fost prezenți jurist Gheorghiță Antonescu, manageri Mihaela și Bogdan Antonescu.
Pictorul Ion Antonescu a fost prezent la întâlnire cu patru picturi pe pânză și o icoană pictată pe lemn, fiind cel care a realizat coperta cărții ”Fântâna cu lacrimi”, dar și pe cea a recentului roman ”În umbra sorții”.
Constantin Trușcă, fiul preotului Nicolae Trușcă, a însoțit ritmul splendid al atmosferei create cu vocea sa impunătoare, interpretând ”Tatăl nostru” alături de alte câteva compoziții bisericești și din folclorul românesc.
Părintele Nicolae Trușcă a fost cel care a ”spart gheața” întâlnirii. Acesta a prezentat invitaților pasaje din cartea sa, ”Întâmplări pastorale” :
Au urmat Nicolae Dan Fruntelată, poeta Aurora Georgescu, Dobrița Spirea :
Invitații s-au oprit din discuții şi au ascultat intervențiile celorlalți, prieteni sau cunoscuți, înfășurați în mantia liberă a culturii și poveștilor cu semnificație: Vasile Szolga, Florentin Popescu, Bebe Răvescu, prof. Nicolae Popa
De-a dreptul încântătoare atmosfera…
Intervenția prof. dr. academician Constantin Dumitru Dulcan a venit ca o ”mană cerească” peste atmosfera călduroasă din sala de lectură, atmosferă încărcată de emoție la început, apoi plină de semnificațiile și energiile unui locaș spiritual binemeritat, unde poeții, jurnaliștii, prozatorii, oamenii de cultură și de știință s-au simțit foarte bine:
Scopul declarat al acestei întâlniri este cât se poate de clar: componența spirituală a celor talentați nativ prin păstrarea valorilor culturale, pentru o mai bună cunoaștere a literaturii, limbii și culturii române, dar mai ales pentru menținerea relațiilor de prietenie sub semnătura culturală a celor care mai dansează cu frumusețea cuvintelor și cu spiritul românesc în simfonia culturii noastre.
Dincolo de o realitate certă a existenței factorilor culturali ca niște stimuli de progresie și dezvoltare umană, întîlnirea amprentează sub o formă sau alta viziunea specifică schemelor behavioriste, pentru viaţa spirituală, mijlocind exprimarea și nuanța versetelor sau epigramelor. Lia-Maria Andreiță povestește puțin din proza sa și ne aduce în peisajul unui tablou familiar, natural al realității, într-un spațiu muzical al literaturii sale:
Ion Andreiță, poet, prozator, publicist şi traducător, se lasă pradă artei sale scriitoricești, iar prin surprindere, se oferă cu talentul său poetic celor ce îl cunosc de peste ani și îi admiră opera de inspirație contemporană. Prieteniile sincere rezistă în timp:
Invitații mișună, iar prezența și cuvintele lor dau viață locului. Ne pierdem printre invitați și ne imaginăm imediat: gândurile lor care scriu cu mâinile încărcate de sens, ochi și inimi care descoperă de fiecare dată lumea cu sentimente, cu bune și rele, dar mai ales lumea îmbrăcată în farmecul ei. Privind colțul artistului, din dreapta încăperii, acel suflet deschis al gândurilor prins ca o broșă de culoare de Lia-Maria Andreiță, ne imaginăm cum fiecare dintre prietenii săi a trasat pensula artistului : pictor sau scriitor, poet sau prozator, om de știință sau cunoscător de suflete. Și fiecare este un pictor ce trasează o anumită linie, de o anumită culoare. Lumina trece prin geamurile mari. Ne zâmbește arta scriitoricească și picturală, cea rurală, cu plăpândele chipuri ale recoltelor abia ridicate din rodul pământului, ne întâmpină tablouri cu rame simple. Totul impresionează prin creație…și toate, dar toate sunt reprezentări perfectă ale unor fragmente de viață. Detaliile sunt acaparatoare și în același timp fermecătoare:
Au înnobilat expoziția de carte și câteva țesături de peste 100 ani, realizate de străbunicile organizatoarei Lia Andreiță, un trepied din lemn sculptat din vremea lui Alexandru Ioan Cuza și o icoană veche, o copie, originalul aflându-se la Schitul Darvari, reprezentând gura iadului, aceste ultime două opere de artă făcând parte din zestrea bisericii din Negoiești.
Lia-Maria Andreiță a lansat un gen de carte ”poche de livre”, o scriere tipărită a pelerinului. Este povestea fabuloasă a unei femei, unul dintre strămoșii autoarei, o poveste care a fost inclusă în cartea Liei Andreiță ”Fântâna cu lacrimi”, o carte a iubitorului de călătorii. Cei care au drum la biserica ctitorită de Matei Basarab din Negoiești își pot însuși un exemplar din broșura care se găsește pe una dintre pietrele funerare din marmură neagră din partea stângă a micului cimitir de la intrarea în biserică.
Recentul roman tipărit al artistei Lia-Maria Andreiță ”În umbra sorții” va avea lansarea în luna noiembrie a acestui an, la Târgul Internațional de Carte ”Gaudeamus” din București.
Se spune că lucrurile și locurile pe unde treci, oamenii pe care îi întâlnești, aduc mărturii vii ale urmelor lăsate de sufletul lor. Aici, pe locul unde Lia-Maria Andreiță își dorește să facă o frumoasă istorie, inspirată de lumină și culoare, fără nimic metamorfozat, am înțeles că sufletul încărcat de frumuseți domnește peste orice, inimile se odihnesc pentru mai multe clipe, iar viața agitată și cuprinsă de nevoi și griji nu ne mai aparține.
Dincolo de cuvinte și artă, dincolo de creație și de voința oamenilor, un astfel de loc rămâne unul încărcat cu o puternică spiritualitate.
Lasă un răspuns