”Numai judecățile morale active, în cadrul legilor evanghelice, fac pe om să se îmbrace în cămașa faptelor cerute de Hristos” (Ioan 15,5)
”Faptele bune sunt roade ale credinței.” (Iacob 2,14)

Sub aceste pilde au încheiat săptămâna pentru a primi Învierea Domnului, cei doi coechipieri Onofrei Cristinel și Drăgan Cristiana – două prenume, nume de botez, nu întâmplător alese.

Cristinel și Cristiana, purtând pecetea christică și întru numele lui Hristos, au purces la drum, alergând nu doar pentru a-și face pregătirile de Paște creștinește, dar și pentru a aduce un prinos de mângâiere celor ce așteaptă mai multă atenție odată cu trecerea anilor.
Lupta în viață sau pentru a ocupa o funcție care să reprezinte exclusiv interesele cetățenilor este cea care implică atitudini mărețe, ori pur și simplu de a îndeplini nevoile celor necăjiți, celor bolnavi, bătrânilor sau neajutoraților.
În agenda de lucru a lui Cristi și a Cristianei undeva pe o pagină albă, era trecută o vizită, poate un mecanism la prima vedere, dar de fapt o vizită animată și importantă la Azilul de Bătrâni din Oltenița.
Nu totdeauna cei de aici au parte de atenție, de priviri calde din afara clădirii, clădire unde ei își petrec restul zilelor. Cei doi parteneri de luptă electorală s-au înscris și în lupta cu nedreptățile vieții, în lupta de a păstra seninul zilelor intact și de a-l feri de întunericul unor lovituri ale soartei.
Darurile pascale oferite de Onofrei Cristinel și Drăgan Cristiana au ajuns în mâinile celor care, mai sensibili acum la o vârstă înaintată și împovărați de boli, așteaptă raze de credință, de nădejde, în mijlocul lor.
Cercul anilor este unul aproape închis, dar roata cu care cercul trebuie mișcat este cea care face legătura cu caleașca…caleașca unui drum mai puțin ușor, căci bătrânețea nu este un fulg, dar un drum care să fie brăzdat de flori și iarbă verde.
Gândurile celor doi parteneri de lucru s-au îndreptat cu mare bunăvoință, cu alinare de suferințe, încurajare și consolare, îmbrățișări și pupături, urmașe ale gestului uman.
Bătrâni cu iarna vieții în tâmple, bolnavi de Alzeihmer, de inimă sau orbi, depresivi și mergând în cârje ori cadru, au cunoscut căldura unor tineri pentru care gesturile acestea au existat și înainte de a se decide să meargă împreună la un drum administrativ local.

Doi tineri care, independent de dorințele lăuntrice, gândesc aproape la fel, doi tineri care s-au înhămat la un traseu ce pentru ei înseamnă mult mai mult decât fițe de campanie, aparențe, jocul murdar politic pe care chiar vor să-l calce în picioare, ori strădania celor de a lovi mișelește în campanii politice. Cei doi înseamnă mult mai mult și se vede asta de la o poștă.
Cred că am putea numi de-acum încolo gesturile celor doi parteneri de echipă ”Parfumeria de Fapte Bune”, aroma cu care ei vor ajunge la finalul competiției electorale fiind de fapt un melanj de bun simț, onoare, dăruire, perseverență, atitudine nobilă, prestanță.

Perioada premergătoare sărbătorii Învierii Domnului înseamnă mai ales fapte bune. Imaginile sunt mai mult decât expresive, sunt grăitoare în ceea ce privește intențiile celor doi : Onofrei și Drăgan.
Vedem nimic regizat, doar calm, înțelegere, compasiune, dorința de a oferi din sufletul lor multitudinea de sentimente frumoase celor pe care anii i-au schimbat ușor sau mai dur, într-un cuvânt am asistat la o atmosferă de familie care înmoaie orice suflet și despre care un psiholog sau un preot ar spune că poate vindeca boli sufletești:

Cei doi s-au oprit pentru câteva clipe și la Capela azilului ce poartă hramul Sfântului Pantelimon, acolo unde părintele Ion Biteș făcea pregătirile pentru noaptea de Înviere.