Elisabeta Genoa

În Oltenița nu mai găsești forță de muncă. Dacă vrei să-ți zugrăvești casa, abia dacă mai găsești un meseriaș, care să nu profite de banii tăi și care să cunoască secretul acestei munci. Fiecare meserie are chichițe, are un mod de abordare al lucrului ingenios. O meserie tratată serios, devine artă iar pentru asta e nevoie de talent, de preocupare.
În Oltenița, rar mai găsești câte un astfel de meseriaș, sau deloc. Se defectează un aparat electronic sau instalația sanitară, nu mai ai cu cine lucra. Fie ce găsești nu se ridică la standardele de calitate dorite de tine, fie sunt angajați sau suprasolicitați și nu reușesc să ajungă la tine. Iar dacă în final ajung, fac treabă de mântuială.

Se pleacă din oraș și din țară ca la concurs, cine ajunge mai repede

Pleacă din țară profesori, pleacă asistente, pleacă medici, ingineri… Am ajuns la acel nivel când rămânem fără oameni competenți, fără meșteșugari, suntem tot mai puţini, și mai prost pregătiţi. Această problemă este una generală în România, în Oltenița mai rău decât în alte părți ale țării. Sunt tineri care termină liceul și preferă să studieze în străinătate și sunt destui studenți sau masteranzi din Oltenița plecați în prezent în țări ale Europei sau pe alte continente. Școlile profesionale, școlile de meserii desființate de Ecaterina Andronescu pe vremea când era ministrul Învățământului din partea PSD, sunt transformate acum în altceva, paralel cu meseriile. Se migrează în masă iar politicienilor nu le pasă decât de propriile lor interese, doar au fost deja aleși. A trecut examenul minciunilor. Este o criză locală de forță de muncă. Cauți muncitori ca firmă privată nu găsești. ”Am avut nevoie pentru depozit de om. Știți ce mi-a spus? Decât să muncesc aici pe 1200 de lei și câteva bonuri de masă, mai bine stau acasă pe 700 de lei. Asta fac domnule, ăștia de la putere de acum, promovează lenea și economia țării e la pământ!!” declară pentru oltenitainfo.ro patronul unei firme de construcții.
Unul dintre oltenițeni ne spune că abia a găsit niște vopsitori de acoperiș din tablă iar pentru 50 de mp de suprafață pe care să o vopsească cu grund au cerut 1000 de lei, fără materialele necesare la vopsit. ”După ce au dat o mână de grund au dublat cererea de la 500 la 1000, invocând faptul că au cerut 500 doar pentru o mână de vopsit cu 3 în 1. Eu am luat grund fiindcă așa am fost sfătuit la magazin să dau cu două culori de grund, gri și roșu. Ei, să mă strângă cu ușa, că vezi Doamne pleacă dacă nu le dau 1000 de lei. Adică au stat 3 ore o zi și cealaltă 4 ore și pentru asta cereau 1000 de lei. Abia am scos vopsitul la 800, de parcă le cerusem să pună acoperiș. Dar nu găsești cu cine să lucrezi și ăștia, muncitorii ăștia care au rămas în oraș ne forțează mâna, cer și pe mă-sa și pe ta-su. Mai rar să găsești un om serios și pus pe treabă, asta atunci când nu muncește în afara țării. Nu mai găsești coșari, nu mai are cine să zidească ceva din cărămidă. Ăștia erau țigani dar nu am ținut cont că nu sunt rasist, dar știți că e o vorbă: Țiganul tot țigan rămâne. Una vorbim și alta se alege…” ne spune un oltenițean supărat pe situația din oraș, la stadiul de criză.
În România, meseriaşii pleacă în locuri unde sunt respectați și foarte bine plătiți iar aici creşte numărul celor asistaţi social.

Un român care munceşte, duce în spate 3 care nu au chef de muncă, arată o statistică recent făcută. ONU a anunţat anul trecut că, pentru prima dată, ţara noastră a intrat în top cinci ţări europene din care au migrat cei mai mulţi oameni.

O țară atât de frumoasă și bogată a devenit săracă

România este considerată un colț de rai. A declarat asta Prințul Charles, cel care ține foarte mult la patrimoniul nostru. Un englez de viță nobilă, ce-i drept, vine din țara lui să ne urecheze că nu suntem în stare să ne păstrăm țara și s-o menținem așa frumoasă cum este ea. Politicienii au sărăcit-o, cămătarii, cocalarii care nu muncesc și nu plătesc impozite pe nimic, mai ales maneliștii, au sărăcit-o gândirea învechită, bolșevică și lipsa dragostei de țară.
Oltenița se afundă în groapă. Primarul Țone a făcut schimburi de terenuri cu o firmă indiană, adică Oltenița are terenuri deja înstrăinate, suprafețe de pământ care înseamnă patrimoniu, înseamnă bogăție locală, trezorerie terestră, perspective antreprenoriale, dacă știi să susții inițiative private. Dar e greu, pentru unii primari e greu, mai ales când interesul personal este cel care te animă zilnic și te face să respiri.
De curând, un reportaj realizat de ProTv a arătat câtă nesimțire și indolență, câtă minciună și sfidare zac în cei care conduc instituții importante, cei rămași cu sechele comuniste cu gândul la nemuncă și chiolhanuri. Dunărea nu este exploatată la valoarea sa, iar porturile nu se amenajează din cauza prostiei românești. Oltenița ar fi fost port turistic dacă în 2012 nu avea loc acea răsturnare de situații în politică, acea lovitură de stat, căci planul de amenajare a portului era deja avansat și pe cale de a fi demarat prin ministerul de resort cu bani europeni. Acum, în port totul zace a mizerie și aceeași minciună menține lucrurile la starea de lâncezeală, de dezinteres cetățenesc.

Avem o țară ca un paradis, cu intensitate albastră și imensitate verde, cu ape și fluviu, râuri ce străbat locuri de o rară frumusețe, munte și mare, deltă, terenuri de șes fertile, zăcăminte rare în adâncuri, iar noi ne batem joc de ea. Toți, de la cei care o vând și schingiuiesc mizerabil prin tranzacții rușinoase, cei care o vor înstrăinată pe bani mulți și distrusă, până la cei care nu vor să facă nimic s-o salveze sau nu fac mai mult pentru a o scăpa de rozătoarele din politică și din firmele de casă.

Se nasc din ce în ce mai puţini copii. Este o depopulare acentuată, devenită aproape dezastru. Economia unei țări se menține cu muncă, prin educația primită în casă și școală, prin responsabilitate, cu forță de muncă activă și bine pregătită, cu oameni școliți.

Analfabetismul, lipsa meseriașilor și a celor pregătiți temeinic la studii superioare îngroapă locurile frumoase unde trăim. România va ajunge un cadavru, dintr-un infinit de frumuseți și calități naturale.
Nu mai există forță de muncă la Oltenița fiindcă nu există nici locuri de muncă și nici salarii care să-i mulțumească pe meșteri. Tinerii din liceele oltenițene, și sunt destui, deja se gândesc să plece din țară sub diferite forme, pe proiecte, la studii sau la muncă.
Dar oare greșelile nu se împart? Dacă cei care pleacă preferând străinătatea, ar rămâne aici și ar lupta cu toate forțele să ne luăm țara și orașul înapoi, nu ar fi mai bine? Și dacă noi, cei rămași în țară și în oraș, am depune eforturi susținute pe toate căile să schimbăm mentalitățile învechite și lăcomia celor care le-au sărăcit, nu am fi mai mulțumiți de noi? Nu am munci într-un oraș și o țară libere?
S.O.S. Oltenița! S.O.S. România! Vă vrem înapoi! Și asta ar trebui să se întâmple cu orice risc…