Este vremea alianţelor sau mai pe româneşte a căsătoriilor din interes. Românii au asistat la cateva alianţe politice de-a lungul vremii, de după 1989, să nu spun după perioada comunistă, pentru că în acest moment eu nu prea ştiu foarte bine unde ne încadrăm.
Aţi observat atunci când apare primul indiciu (movilă sau muşuroi) prin care terenul prezintă existenţa unei cârtiţe în zonă, în scurt timp vor apărea alte movile, exact ca ciupercile după ploaie. Majoritatea speciilor de cârtiţă sunt adaptate la viața subterană și duc o viață galericolă, numai excepțional există specii amfibii sau săritoare, în mers. Speciile galericole își sapă în pământ galerii care formează o rețea complicată și converg spre un culcuș central. Pământul din galerii este scos la suprafață, unde formează mușuroaiele caracteristice. Sunt mai active noaptea.

În fauna României există un singur gen cu două specii: Talpa europaea (cârtiţa, sobolul) şi Talpa caeca (Cârtiţa mediteraneană, cârtiţa-oarbă)
Cârtiţa, sobolul sau politicianul român sadea? Eh? Le este drag amândurora speciile, lucrul pe sub pământ? Oare nu cele mai bune alianţe se creează pe sub pământ? Viaţa subterană formează movile, iar galeriile săpate alcătuiesc o reţea extrem de complicată pe care ceilalţi nu o pot desluşi, dar care reţea ajunge într-un punct central.
În România cârtiţele sunt protejate prin lege, la fel şi politicianul român, mai mult decât atât politicianul român se crede mai presus de lege,
Se spune că dacă vrei să scapi de cârtiţă să înfăşori usturoi într-o cârpă şi să laşi usturoiul la capăt de tunel. Că şi vampirul se sperie de usturoi, se zice din popor. Doar că de politicianul român, sau “bampirul care suge sângele poporului” cum bine zice Neica Caragiale, nu scapi cu usturoi. El usturoi poate a mâncat, i-a făcut bine şi nici gura nu-i miroase.

Alianţele se nasc pentru a câştiga. Dar nu omenie, respect, modestie, credinţă, ci teritorii şi putere. Brambureala din ţară a născut un mic haos. Nu se ştie exact care şi cum se împerechează, pe ce criterii, dacă interesele sunt comune sau profită unul de celălalt, nu se ştie ce rezultă din împerechere. Iar orgoliile, răzbunările, fenta de “care pe care”, vendetismele au dus la decizia “Faceţi ce vreţi în teritoriu, că noi aici la centru, ştim ce facem”. Ca de obicei.
Aşa că vom vedea şi alianţele de la Olteniţa, alianţe făcute de ceva vreme pe considerentul “mi-a dat ceva, m-am băgat”. Majoritatea partidelor din Olteniţa sunt mai degrabă nişte frunze-n vânt, colorate diferit, dar care se aşează, se lipesc în plutirea lor în funcţie de cum bate vântul. La Olteniţa, de când s-a format USL, nu se mai ştie care este dreapta şi care este stânga. De fapt greşesc stânga este gogoloaţă, dar dreapta, cu mici excepţii recunosc, este inexistentă. Poate că există un handicap locomotor pe partea dreaptă şi funcţionează doar stânga, poate că e mai folositor să fii “stângaci” ca şi vecinul, că licitaţia e mare iar ciocanul nu bate de trei ori până să adjudece.
Oare cu cine se va alia, nu spun “fuziona”, PDL Olteniţa?  De PPDD nu întreb pentru că nu are rost, şi nici de Partidul Ecologist Român ce vor face. Aşteptăm ca pe peronul gării, să vedem cu cine trece trenul şi dacă trece cine rămâne în el, cine urcă, cine coboară, sau cui i se face rău….
„Un soare de s-ar stinge-n cer, s-aprinde iarăşi soare”, „dar piară oamenii cu toţi, s-ar naşte iarăşi oameni”, constata Eminescu.
Pe primarul Ţone nu-l văd foarte stresat din punctul ăsta de vedere pentru că omul are încredere în propriile forţe de “stânga”, el ştie, exact cum scrie în cărţi, că jocul este viaţa sau viaţa este un joc, inima roşie se poate împiedica în romburi, iar cea neagră se poate rătăci prin trifoi, dar viaţa merge înainte. Olteniţenul majoritar, ascultător şi neştiutor din fire, cel care este fie pensionar, fie aproape de pensie, fie indus în eroare, fie slab informat, nu cunoaşte jocurile astea scoase din cărţi, pentru că el este de cele mai multe ori un modest, un reţinut, stă lângă vreun pahar sau moţăie numărându-şi zilele, ori este tributar pe viaţă ignoranţei, iubitor de-un mic şi-o bere din amintirile de la alegeri sau mâncător de “gogoşi” cu gust electoral.
Decorul bucolic olteniţean nu are şanse prea multe de a se colora. Din lipsă de opinie, inspiraţie, din interes sau oboseală, olteniţeanul majoritar este o fire statică.
Aşa că nu-l va interesa prea mult dacă şi cu cine se vor alia PSD, PNL, PNŢcd, PDL, PPDD, PUER la Olteniţa pentru că el zice în simplitatea lui şi oboseala minţii “toţi sunt o apă şi-un pământ”. Olteniţeanul majoritar stă într-un con de umbră şi este căutat doar în preajma alegerilor ca să urmeze jocurile, aceleaşi jocuri eterne care fac viaţa.
Dacă PDL se aliază cu dreapta va fi ceva gen “Evrika!!” pentru că au reuşit să iasă din tipar, au reuşit o performanţă şi probabil că lucrurile se vor schimba. Dacă PDL-ul olteniţean rămâne la fel parcat pe stânga, nu se mai schimbă nimic, pentru că la unii funcţionează treaba cu “muşchiul care aşa vrea el” să fie acolo unde e, nu contează cât de mic e, contează cum se mişcă.

La centru înțelegerea dintre Victor Ponta și Dan Diaconescu a arătat cam aşa: lui Dan Diaconescu i s-a promis protecția în fața legii, mai exact amnistia, și redeschiderea OTV în schimbul sprijinului lui Diaconescu la prezidențiale.
De partea cealaltă, Klaus Johannis a acceptat să candideze la conducerea PNL iar ceilalţi candidaţi s-au retras. Oare ce face Crin Antonescu în această situaţie? Va accepta locul de pe margine, astfel încât să rămână un mit al creaţiei de dreapta? Nu prea îmi vine sa cred, cred mai degrabă că se pregăteşte viitorul cuplu Antonescu preşedinte – Johannis premier, cotat cu un scor foarte bun potrivit unui sondaj de opinie lansat zilele trecute şi publicat de presa centrală.

Asta însă nu va schimba cu nimic alianţele din teritoriu. Ceva este comun şi general în ţara asta: capacitatea de a exista varza.