Este timpul vacanţelor. România este o ţară extraordinară, a cărei frumuseţe este lăudată, apreciată de fiecare turist străin ce păşeşte pe meleagurile ei. În România există obiective turistice nenumărate, locuri de o frumuseţe ireală, există însă şi teritorii mai puţin bătătorite şi agreate de turiştii cu alt fel de gusturi. Dacă eşti o fire mai aventuroasă, dacă eşti un nonconformist, dacă îţi plac provocările sau te-ai plictisit de rutina zilnică şi călătoriile comode, România oferă câteva destinaţii inedite. Sunt locuri mai puţin cunoscute publicului larg, ştiute doar de iubitorii unor astfel de fenomene stranii. Pământul, aerul, apa, toate sunt ca nicăieri în altă parte, spun turiştii care poposesc la noi, fie întâmplător, fie special să se convingă pe propria piele de „Raiul de pe pământ”.
Cerul de la Bozioru, Buzău
Cerul din localitatea Bozioru, din judeţul Buzău a pus de multe ori pe gânduri lumea ştiinţifică. Dacă în alte părţi ale lumii, un cer senin are o claritate de 6.000 de grade Kelvin, în comuna Bozioru, cerul are sclipiri de 23.000 grade Kelvin, ceea ce îţi dă senzaţia că priveşti printr-un telescop.
Mulţi vizitatori au povestit experienţe asemănătoare hipnozei, iar zona este plină de legende supranaturale, cu răpiri de extratereştri, sau sincope temporale şi defectarea aparaturii electronice. Aici mai există şi diverse anomalii magnetice, oamenii se trezesc că au puteri telepatice sau experienţe extrasenzoriale. Comuna buzoiană Bozioru a devenit recunoscută pe plan mondial pentru acest fenomen inexplicabil de lumea ştiinţifică, fenomen ce se caracterizează prin existenţa cupolei cereşti de o claritate neverosimilă. 
Zona cuprinde comuna Bozioru, în componenţa căreia se află satul Fisici şi cătunul Nucu, o regiune care se întinde pe culmi străvechi, unde straturile geologice sunt ridicate aproape pe verticală, pe culmi sălbatice şi greu de parcurs. În această zonă trăiesc foarte puţini oameni, iar urşii sunt la ei acasă. Culorile cupolei cereşti la Bozioru sunt de un albastru intens şi incredibil, cu o sclipire şi intensitate ce nu pot fi descrise prin cuvinte.
Castelul Iulia Haşdeu, Câmpina
Cel de-al doilea templu închinat de B.P. Haşdeu fiicei sale, moartă în 1888 la doar 18 ani de tuberculoză, Castelul de la Câmpina este una dintre cele mai ciudate construcţii din România. 
În 1893, Bogdan Petriceicu Haşdeu, „geniu de o înspăimântătoare vastitate”, cum îl numise Mircea Eliade, după marea suferinţă provocată de moartea fiicei sale, Iulia, începe să construiască la Câmpina un castel. Ridicat după proiectele transmise de Spiritul copilului său, în şedinţele de spiritism, micul castel este conceput ca un adevărat templu dedicat memoriei Iuliei. El va fi locul de refugiu al marelui savant, Haşdeu va petrece acolo tristeţea ultimilor ani de viaţă, înconjurat de neînţelegerea contemporanilor săi.
Castelul are trei turnuri de piatră crenelate, cu o coloană centrală în mijloc, unde sunt observate adesea fenomene stranii legate de aparatura electronică.
Localnicii spun multe poveşti despre sunetul pianului Iuliei, care se aude atât noaptea, cât şi în unele zile, sau fantoma copilului-geniu, care se plimbă uneori pe terasa castelului.
Râpa Roşie
Râpa Roşie este un fel de Marele Canion din Colorado. Are o suprafață de circa 10 ha și este situată în extremitatea sud-vestică a Podișului Secașelor, pe malul drept al Secașului Mare, la circa 4 km de orașul Sebeș. Vizibilă de la mare distanță, Râpa Roșie se întinde pe o lungime de 800 m și are înălțimi ce variază între 50 și 125 m (300 – 425 m altitudine absolută). 
Este un monument unic al naturii din Europa şi poate fi descris simplu ca 10 hectare de rezervaţie naturală, în mijlocul căreia se găseşte o râpă care arată ca un petrete vertical imens. Un perete imens, aproape vertical, cu aspectul unei orgi uriașe, lasă impresia unui monument ancestral ruinat. Ciudatele coloane și piramide etajate, separate de ravene, formează un microrelief pe care geografii îl numesc „badlands” (pământuri rele). Termenul, de origine engleză, a fost folosit pentru prima dată în Dakota de Sud (Statele Unite), unde acest relief este bine dezvoltat. Datorită eroziunii şi apei care s-a scurs pe perete, aceasta a căpătat o formă bizară, care lasă impresia unui monument ruinat, mai exact, arată simplu… ca o orgă. 
Numeroase găuri adânci s-au format între formaţiuni, iar atunci când plouă se creează nişte pârâiaşe cu apă roşie, care produc un zgomot… sinistru. Pe toată suprafaţa acestei râpe se găsesc plante foarte interesante, rare, unele chiar şi unice şi numeroase păsări, care transformă acest loc într-un paradis.
Podul lui Dumnezeu
Podul lui Dumnezeu este un pod natural, traversat de drumul judeţean Baia de Aramă – Drobeta Turnul Severin, al doilea ca mărime din Europa şi singurul care încă este funcţional. 
Are 30 de metri lungime, 13 metri lăţime, 22 de metri înălţime şi 9 metri grosime. Deşi este al doilea că mărime din Europa, trebuie să spunem că acesta este singurul pod natural de pe bătrânul continent pe care se poate circula. Mii de şoferi trec peste acest pod în fiecare zi, fără să ştie că traversează un adevărat monument al naturii. Podul se află exact lângă primăria Ponoarele. Potrivit romania-redescoperita.ro, podul s-a format prin prăbuşirea unei părţi a tavanului unei peşteri.
În părţile laterale ale Podului lui Dumnezeu se află două lacuri: Zătonul Mare şi Zătonul Mic. 
Primul este cel mai mare din România şi cu toate astea când este cald seacă complet, iar despre al doilea se presupune că nu are fund, pentru că niciun scafandru nu a reuşit să ajungă până jos. Toamna, atunci când apele revin la suprafaţă, pe lac poposesc raţe sălbatice.
Groapa Ruginoasă
Groapa Ruginoasă este un caz unic în Europa, are o dimensiune de 600 metri şi o adâncime de peste 100. 
Este o ravenă uriaşă care s-a format în urma unei eroziuni de pământ care conţinea cuarţită, gresie şi argilă roşie. Groapa Ruginoasă se află într-un proces de eroziune continuu, chir şi în ziua de astăzi foarte activ, săpând regresiv şi mărind rapid dimensiunile. Este o zonă turistică accesibilă tot timpul anului, inclusiv iarna dacă zăpada nu este foarte mare, plecarea făcându-se din staţiunea turistică Arieşeni. O drumeţie către această minunată atracţie naturală poate reprezenta o ieşire plăcută şi relaxantă din cotidian, mai ales datorită peisajelor montane inedite întâlnite de-a lungul traseului marcat, ce urcă agale pe lângă un mic pârâu de munte, timp de aproximativ 40 minute. 
Traseul este accesibil chiar şi pe timpul sezonului rece, dacă stratul de zăpadă nu este foarte mare, accesul făcându-se dinspre Staţiunea Arieşeni. Foarte aproape de această locaţie se găsesc şi alte obiective turistice ce pot fi vizitate, precum: Rezervaţia Naturală Platoul Carstic Padiş, Cheile Galbenei, Peştera Gardului, Avenul Bortig, Cetăţile Ponorului, Gheţarul de la Bârsa sau peştera Focul Viu.
Numită peştera lui Zamolxis, Peştera lui Pahomie sau Peştera Polovragi, formaţiunea carstică din munţii Olteniei ascunde taine nebănuite. Peştera Polovragi este situată pe malul stâng al Olteţului, la o altitudine de 670 m şi la 20 m înălţime faţă de talvegul râului. Ea se află la 6 km nord de DN67 Târgu-Jiu Râmnicu-Vâlcea şi 500 m de Sfânta Mănăstire Polovragi. Intrarea în peşteră se află în imediata apropiere a drumului forestier, ce urcă în chei. În jurul peşterii Polovragi se împletesc mai multe legende. Una dintre ele ar fi că cealaltă ieşire din peşteră se află tocmai în Transilvania. Deocamdată lungimea acestei peşteri atinge 10 km şi încă cercetările continuă. 
O altă legendă spune că aici ar fi trăit Zamolxe, zeul dacilor iar stalactitele şi stalagmitele sunt formate din lacrimile lui, după cucerirea Daciei. Această legendă porneşte şi de la faptul că pe platoul de deasupra peşterii s-a descoperit o cetate dacică. Prin peştera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra în adâncuri pentru a ieşi peste munţi la cetatea Sarmizegetusei.Şinca Veche
Situat în frumoasa Ţară a Făgăraşului, Şinca Veche este un fascinant şi străvechi sat românesc care a avut cândva patru biserici, trei de lemn şi una din piatră; 
în prezent păstrându-se doar biserica de piatră, care este şi cea mai veche. Aceasta a fost construită pe locul unui străbun loc sacru despre care cercetătorii spun că are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Încărcătura subtilă a acestui loc se manifestă uneori prin apariţii inexplicabile de sfere de lumină, cruci şi semne stranii. 
Zona mai este celebră în rândul iniţiaţilor deoarece aici, în preajma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca, scrie descopera.ro.
Lasă un răspuns