Dacă nu ucide chiar mereu, corupția distruge/Oltenița se afundă în obscuritatea neputinței și indiferenței

Laura SuzeanuDacă am defini actuala stare ca un proces, o fază dintr-un proces de distrugere a orașului, am fi catalogați de unii, ca niște isterici, nebuni, paranoici sau suferinzi de teoria conspirației. Puțini însă ar gândi că este un adevăr, o formă de adevăr ce poate subordona niște sentințe morale, dar nu poate lupta prea mult fiindcă de când e lumea și pământul, Adevărul umbă cu capul spart. Oare pentru că este relativ? Sau că este tranșant, ori pentru că doare?
Enel România a devenit o căpușă din punct de vedere al prețurilor și facturilor, ce ne subțiază minuțios și trepidant la buzunare. Cât privește serviciile, organizarea, relația cu cetățeanul și punerea în practică a soluțiilor, acestea devin consecința indolentului, a codașului, după fenomenul îngrășării, umpluturii interioare prin exploatarea abonaților, un fel de luptă surdă ce zilele trecute a părut ca ruptă din epoca de piatră. Un alt exemplu de dezinteres, de haos, este și acela că facturile pentru lunile septembrie și octombrie (pentru cei care plătesc în acest sistem) au fost emise la începutul lunii acesteia, cu data scadentă 16 noiembrie. Iar ele au ajuns prin poștă tot în 16 noiembrie. Cea care a întârziat nu este Poșta Română.
Primitivismul spre care se îndreaptă Oltenița este sfâșietor de dureros tocmai pentru că nu se pliază pe niște vremuri ce ar fi trebuit într-o țară normală, în condiții normale, să fie avansate din toate punctele de vedere și mai ales aceluia al gândirii. Nu mulți observă căderea liberă a orașului, ori poate se bucură fiindcă este mult mai simplu să controlezi ce nu gândește, ce se limitează la ”puțin”.

Mai mult de jumătate din oraș a fost înțepenită în beznă, oltenițenii meditând la puterea vântului versus neputința omului
Vântul puternic din ziua de duminică, 13 noiembrie a.c. (oare să funcționeze uneori ghinionul numărului ”13”?) a pus la pământ crengi, a scos din rădăcini copaci, a plimbat gunoaie pe străzi, a spart geamuri și dislocat acoperișuri din tablă mai ales, carton, a deplasat până și obiecte cu greutate.

Așa cum este obișnuit acest oraș uitat de lume, prima defecțiune a apărut în rețele prin întreruperea energiei electrice, lucru deloc ciudat. Oltenițenii s-ar fi mirat dacă totul ar fi funcționat normal pentru a sta în condiții civilizate, adăpostiți de propriile locuințe. Au fost zone unde nu au existat întreruperi îndelungate de energie electrică, au fost zone unde, într-un mod ciudat, sau după cum sunt creierele celor care au contribuit la construcțiile rețelelor, o parte de stradă avea energie electrică, o altă parte nu, sau pe aceeași stradă au fost locuințe care până la jumătate nu au suportat dintr-o baftă poate, consecințele dezinteresului Enel pentru investiții, pe când cealaltă jumătate a trecut prin clipe de coșmar, nervi întinși la maxim, ore scurse în inerție, cu telefoane repetate la Deranjamente și fără succes mult timp.

[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=4oFtCKEQDsU&feature=youtu.be’]

Dispeceratul din Oltenița a anunțat ceva, cei de la Constanța transmiteau, vântul a fost extrem de puternic, astfel că operatorii din teren nu au putut face prea mult. Iar ca să-și riște viețile nu ar fi fost decât o soluție exagerată. Pe o parte din străzi precum C.A. Rosetti, Dunărea, Traian, 23 Aprilie sau George Coșbuc, Oituz și alte câteva, oamenii au suportat rigorile sistemului. S-a ajuns până la întreruperi de peste 27 de ore, în condițiile în care sunt copii, bătrâni, există case unde oamenii au renunțat la sobe de lemne și se încălzesc cu gaze prin centrale electrice, există o mie și una de probleme ce au fost generate de aceste avarii, care în alte condiții de lucru nu ar fi existat. Sau într-o țară unde ”Clientul nostru este stăpânul nostru”, unde serviciile către populație sunt primordiale și de calitate, unde oamenii se gândesc la oameni, în condițiile în care s-ar fi făcut investiții, astfel încât aceste fire aeriene să fie comutate în subteran. Vârtejul economiei românești de piață barbare și rău înțeleasă de mulți dintre primari, de reprezentanți sau intermediari ai Enel, de unii prefecți sau alt gen de politicieni cocoțați prin diferite funcții administrative, a paralizat existențe, multe din sectoarele de activitate, care la rândul lor creează alte deficiențe sociale sau de altă natură.
Oltenița se afundă, posibil tot în contextul actual al stării de fapt prin care trece o țară fost comunistă ca România, ca o consecință suspectă a unor mentalități mai mult sau mai puțin închistate în vremurile demult apuse dar de fapt veșnic răsărite. Iată cum după 26 de ani de falsă democrație, mai degrabă de repercusiuni ale unui comunism tendențios, populația se află în mari nevoi. Nimic nu funcționează corect, întreg, normal, la program și cerințe de profesionalism, investițiile imaginare cu care ni s-a dat în cap de ani de zile de către alți trepăduși și mincinoși patentați, când de fapt nicio investiție nu se cunoaște în desfășurarea activității firmei cu probleme în distribuție și tehnologie, nu există, sunt doar baliverne în baloane de săpun.

Punctul de Lucru Enel Oltenița, într-o clădire-fantomă

Punctul de Lucru de la Oltenița s-a desființat în urmă cu aproximativ 4 ani. De ce s-a procedat la o astfel de măsură, cât timp era nevoie de acest Punct de Lucru? Au mai rămas 24 de operatori în teren și atât. Aceștia, prin intermediul Dispeceratului Central de la Constanța (vezi Enel Dobrogea) încearcă să rezolve neregulile din sistem. Însă neregulile există de ani de zile în acest sistem bolnav sau îmbolnăvit, în care mulți se complac. Și ca să deservești populația din Oltenița plus cea din localitățile de pe o rază de aproximativ 50 de km în jur doar cu 2 oameni pe tură este practic o absurditate, o anomalie, cum doar în România asta asasinată de mediocrități se poate. Ce-a făcut ANRE sau care sunt sarcinile Autorității Naționale de Reglementare în Energie? Ce știm că se face peste tot în instituții publice, cun se lucrează în stil ”lasă-mă să te las”, de trândăvie și interes, în scârbă și că vine salariul. Și de altfel, nimic nou sub soare…Deși acest serviciu era și este indispensabil pentru zona noastră, nu s-a ținut cont de nimic local și s-a trecut la măsuri coercitive de desființare a Punctului de Lucru, dar dezastruoase pentru oltenițeni și ceilalți clienți ai Enel din localitățile vecine.

Operaţiunile Enel în România sunt în prezent conduse (de la sfârşitul lunii februarie) de Georgios Stassis, în prezent şeful Enel Green Power în Europa de Est şi Egipt, după ce managerul Toni Volpe s-a retras din această poziţie. Nici nu știm dacă acești directori cunosc situațiile din teren ori nu cumva sunt informați greșit, sau nu sunt informați deloc cu privire la realitate. Sistemul ciupercă funcționează defectuos. Nici patronul nu-și dorește ori nu-și alocă din timp pentru a străbate terenul, locurile de unde vin banii prin populație, nici reprezentanții pe posturi nu încearcă să facă în așa fel ca lucrurile să intre pe un făgaș firesc, în conformitate cu ceva norme de bun simț. Un operator din cei 24 rămași aici se poate îmbolnăvi sau poate nu este atât de priceput pentru a rezolva situațiile extreme cum a fost cea de duminică. Asta în condițiile în care au fost destule comune avariate în raza de lucru a electricienilor. Și iarna nu a venit încă. Atunci, cui ne plângem, unde depunem sesizări, cât timp nu există un sistem de lucru ordonat, cât timp clădirea unde funcționa altădată Enel Oltenița este una fantomă?

Prinde hoțul, scoate-i ochii !

În situația în care un obiect electrocasnic se defectează din cauza acestor întreruperi constante de curent sau când s-au stricat alimente prin frigidere ori preparate după atâtea ore de avarie nereparată, în situația în care se creează disconfort general cu grave consecințe inclusiv de sănătate, cine răspunde? Cine răspunde pentru toate aceste erori, perturbări umane și materiale? Cine remediază un aspect rupt dintr-o realitate crudă? De ce nu s-a implicat niciun om politic, ce ar fi putut aduce soluții, cu adrese și insistențe, un prefect, un președinte de Consiliu Județean, un primar, deși sunt primari prieteni cu cei din sistemul de lucru al Enel? De ce nu se găsesc alte variante pentru distribuție la Oltenița, dacă cei de la Enel calcă în picioare drepturile cetățenilor și îndatoririle lor? Ce să facem, să pierdem ani de zile prin săli de tribunale și la cum funcționează sistemul juridic în România, să existe șanse de a primi rezoluții false, neonorabile, care să nu ne despăgubească, soluții nesatisfăcătoare? Cui să scoatem ochii?

În București a apărut un competitor : RCS & RDS. Iată că se poate. Românii s-au obișnuit cu dezamăgirile, loviturile sub centură când într-un anumit domeniu de activitate se ajunge la un control mafiot al unei activități și atunci unul cu putere financiară sau de atac agresiv îl poate înghiți pe cel mai mic care, nu întotdeauna, dar poate fi și cel mai bun. Și totuși atunci când există un firicel de speranță, parcă viața se mai colorează.
Digi Energy a promis clienţilor din București facturi cu până la 19% mai mici decât cele ale Enel, care furnizează energie în sistem reglementat. Aceste calcule au fost făcute pe economica.net.
Și dacă lucrurile vor merge bine, de ce nu, așteptăm RCS & RDS și la Oltenița, cu toate că firma a mai vrut să pătrundă pe sectorul Internet, iar aici s-a lovit de stăpânirea fanariotă, nereușind nici măcar să împrăștie oferte. Mai avem încă o speranță: aceea ca băieții cu ochi albaștri să lucreze inteligent, cu instinct constructiv, cu dedicare pentru o cauză nobilă (aceea a stârpirii corupției), cu acea onoare remarcabilă de om. Și dacă vor reuși să decăpușeze toate aceste hățișuri create din minți bolnave și lacome, să desfacă noduri gordiene și să rupă sârme ghimpate pentru binele populației, al contribuabililor, atunci vom spune și noi că Oltenița, respectiv România, triumfă, au ales drumul cel bun prin acel discernământ sănătos.

Pachetul Enel Muntenia a fost preluat fără un acord de investiții. Dar de ce se minte?

Grupul italian Enel Energie are în România operaţiuni în sectorul distribuţiei şi furnizării de electricitate, dar şi al producţiei de energie electrică din surse regenerabile. Enel are pe plan local angajaţi şi clienţi din trei zone: Muntenia Sud (inclusiv Bucureşti), Banat şi Dobrogea, acoperind aproape o treime din piaţa locală de distribuţie.
Potrivit surselor media centrale, în 2014, DNA i-a reținut pe Claudiu Dumbrăvanu, vicepreședintele reglementatorului în energie (ANRE), Florin Gugu, director ENEL, și Gheorghe Ciubotaru, asociat Electroalfa. Cei trei au fost acuzați că ar fi distorsionat mecanismul de formare a prețului final al facturilor plătite de consumatori. În urma înțelegerilor dintre cei trei, ANRE a ajutat ENEL să înșele clienții la factură, iar firma Electroalfa s-a ales cu două contracte cu ENEL. În referatul procurorilor se făcea referire și asupra modului cum s-a făcut privatizarea unor companii ale Electrica, în urma căreia ENEL a ajuns acționar majoritar la Electrica Banat, Electrica Muntentia Sud și Electrica Dobrogea.
Pentru ENEL DOBROGEA a fost preluat un pachet de 24,62% din acțiuni cu preț total de subscriere de 13.612.390 Euro. Ulterior a avut loc o nouă emisie de acțiuni, respectiv 35%, cu prețul total de subscriere de 29.771.520 Euro, rezultând o participație de 59,62%. Pentru preluarea acestui pachet de acțiuni nu a fost stipulat nici un angajament de investiții. Cu toate astea, s-au vehiculat printre clienți (inclusiv la Oltenița) că se va investi în acest sector. Minciuna a devenit o modă în România și de regulă stă cu regele la masă, dar are și picioare scurte. Pentru ENEL MUNTENIA SUD nu au fost respectate obligațiile de investiții, cu acordul tacit al autorităților din cadrul A.N.R.E., investițiile parțiale raportate fiind acceptate, fără procedurile de verificare și control din partea reprezentanților ANRE, în schimbul unor sume de bani date cu titlu de mită persoanelor din comisiile de control și recepție. Neasumarea obligațiilor de investiții a fost constatată în anul 2012 de Curtea de Conturi a României.
Este simplu să dărâmi, după ce alții au construit. Și asta doar la un semn al unor indivizi puși pe căpătuit lejer și repede, care sunt capabili de orice compromis și orice rău să le fie lor bine. Dacă nu ucide deseori, în cel mai ”fericit” caz, corupția distruge. Și distruge iremediabil…