“Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar principalul este: “A fost dimineața, a fost seara, ziua întîi” (Facerea 1, 5).

Usturător și dureros… La un eveniment dedicat copiilor, creațiilor lor artistice, proțăpiți în dreapta altarului, cu mentalitatea maidaneză de stânga, sufocați de încărcătura evenimentului dar îmbrăcați la țol oficial, dezbrăcați de elementele principiale de bun simț, patru personaje se chinuiesc să stea nemișcate în biserică până la încheierea reuniunii politizate. Îngerii s-au cărăbănit, nu s-a simțit nimic înălțător. Duhul Sfânt a încercat o apropiere, dar Întunericul așternut de ereul devenit sluga practicilor politice, l-a alungat. O biserică de centru, un lăcaș din zona câmpenească adăpostește personificarea supremă a malițiozității și sarcasmului, răzbunării prostești și josniciei. Câțiva heruvimi încearcă să fie mângâierea micuților artiști, dar săgeata beznei pornită din gândurile diforme ale prelatului măsluit se așează precum ostașii, formând batalion de luptă. Renunță. În drumul lor, îi prind de mână și pe serafimi și ies prin minaretul bisericii.
Subjugat de păcate și de urgia propriilor slăbiciuni, tiran al celorlalți preoți transformați în sclavii personali, stigmatizatul regiunii se desfată în satisfacția propriului egocentrism și gol sufletesc.
Părinții însoțitori ai copiilor, alți enoriași forfotesc, se întreabă ce se întâmplă, dacă se află în alt oraș, dacă e biserică sau sediu de partid politic, la vreun congres al stângii politice, ori cumva s-au teleportat în timpul comunismului, neagra perioadă care a smintit un întreg popor. Comunismul care l-a îngrozit și pe Sfântul Ardealului. ”Când cineva nu e liber de păcat, să nu pună vina pe altcineva. Să nu pună vina nici pe stat şi nici pe împrejurări, ci pe sine însuşi, pe lipsa tăriei sale în credinţă, pe lipsa dragostei sale faţă de Dumnezeu. Că întotdeauna, cei ce au trăit în păcat au pus vina pe alţii. Aceştia-s mereu cu cârteala pe buze.” spunea Părintele Arsenie Boca.
Știam despre credința în Dumnezeu și sfinți că înseamnă smerenie, dragoste, echilibru, bunătate, verticalitate, generozitate, frumos… Nu pupat în fund politicieni ai partidului roșu, președinți de consilii județene cu dosare penale dosite prin sertarele instituțiilor mânjite politic de foști milițieni sau securiști, lins degete de peticari și grosolani, gușați și găgăuți care au migrat de la un partid la altul, stătuți sau Statici în jungla propriei sălbăticii, în abjecție și infamie zilnică, ori alți burtoși, proaspăt încoronați șefi de partid, pericole sociale, hămesiți de putere, completați în incompetență și indolență de zarafii orașului, de lipitori și mulgătorii-caprelor ce-și cos petice din frăția stângii parazite.
Unii din capii bisericii se folosesc de diferite sărbători sau evenimente cu scopuri mojice: a-și păstra puterea asupra celor ușor de manipulat, a-și ascunde hoțiile, mizeria instituțională și umană, pentru a-și dosi bine făcăturile financiare din banii bisericii lui Dumnezeu, devenită întâmplător în mâinile lor haltă de tâlhari, luată cu asalt de dizgrațioși venetici sau emigranți din credință. Pesediști cu sutană? Apărători ai partidului mioritic, unde se păstrează cel mai usor non valorile evidente ale ținutului nostru? BOR ar trebui să fie neutră politic. Ce fac unii preoți în haine de arhipresbiteri? Campanie electorală neoficială? Se cimentează relația simbiotică dintre PSD și Biserică? Este o tâlhărie politică sub haina neagră până-n șoșonii lui de antihrist?
Nu vreau să speculez nimic. Este evident: nu este prima dată când ne lovim de ipocrizia, mârșăvia și aroganța de un cinism grosier a unuia dintre așa zișii slujitori ai Bisericii. Și cu siguranță nu este vorba despre o ”binecuvântată” coincidență la astfel de personaje funeste. BOR a mai colaborat cu securitatea altădată. Acum se dau pe față cu cei care le-au oferit niște avantaje materiale din pixul lor și banii contribuabililor, în schimbul unor voturi. Prostituție instituțională sau desfrâu cu bună știință? Terfelirea imaginii bisericii este terifiantă. Biserica are în palmares făcături, vechi reprobațiuni și blamări, nedreptăți, abateri de la normele corectitudinii sfinților, regretabile încălcări de învățături, fiindu-i pe undeva specifică mentalitatea hegemonică, radicală, tot dintr-o sete de putere a unora dintre capii ei. Funcționează o caracatiță persuasivă? Câte capete, câte tentacule se îmbată cu puterea zilnic, câte forme de leviathan se dezvoltă în vârfurile bisericilor de pe plaiurile noastre mioritice? Câți prelați sunt în total care se lingușesc pe lângă personaje politice fatidice, dezastruoase? Cât timp mai dansează la bară pe muzică contrafăcută, mistificatorii credinței? Cum își vor justifica ei faptele, deciziile, matrapazlâcurile ecleziastice și canonice în fața Domnului, cum își vor descrie gesturile murdare și fariseismul când vor răspunde la Judecata de Apoi, încercând de fapt să se scoată la liman? Pe Dumnezeu nu îl mai puteți păcăli. Probabil de-aia și trageți tare aici pe pământ la zoaiele păcatelor voastre. Când te faci frate cu dracul ca să treci puntea mizeriei din propria existență iar prietenul ți-l alegi din rândul celor care propovăduiesc și declanșează dezastrul civic, economic, politic, educațional, cam ești complice la rău. Contribui tu ca formă de sfârșit pământean. În termenii tăi, ești o parte din Apocalipsă.