Originea numelui Sfintei Fecioare Maria

Sfânta Fecioară Maria – Maica Sfântă, Maria din Nazaret – este adorată în mod deosebit în Biserica creştină, ortodoxă şi catolică.
Numele său, din punct de vedere etimologic, a fost interpretat în diverse feluri.
Originea numelui Maria pare a fi în cuvântul ebraic Myriam, în aramaică (limbă vorbită în vremea lui Iisus) Maryam, format din rădăcina egipteană “mry” (a iubi) şi “Amon” (numele zeului suprem la care se închinau preoţii din Teba).
În alte interpretări, Maryam vine din ebraicul mara(h) – “amărăciune” – şi mrit/merit(în egipteana veche – “iubită”). Din egipteană, numele a fost preluat şi în greacă, Maryamdevenind “Mariamne”/”Mariana” (însemnând “Aleasa lui Amon”), iar pentru creştini “Aleasa lui Dumnezeu”.
Alte etimologii insistă pe valoarea metaforică/simbolică a numelui, în ebraică “mar yam” semnificând şi “picătura din mare”, sintagmă pe care latinii au tradus-o “stilla maris”/”stella maris” (“Steaua mării”), nume metaforic atribuit, de asemenea, Fecioarei Maria.
Având legătură directă cu veneraţia faţă de Sfânta Fecioară, numele Maria a fost unul dintre cele mai răspândite şi continuă să fie aşa. În Franţa, de exemplu, în secolul al XX-lea, a fost cel mai preţuit prenume, cu atât mai mult cu cât Marie, în această limbă, se regăseşte şi în anagrama (obţinerea unui alt cuvânt prin schimbarea ordinii literelor) verbului aimer (a iubi).
La români, Maria (cu variantele Măriuca, Mariana, Mari, Marinela, Marioara etc.) este cel mai popular nume, purtându-l peste două milioane de cetăţeni (inclusiv variantele masculine Marian, Marin etc.).
Puţini ştiu, probabil, ca şi vestita capitală a Argentinei, Buenos Aires («Vânturi bune», în spaniolă), are legătură cu veneraţia faţă de Fecioara Maria, numele oraşului – Santa María del Buen Ayres („Sfânta Maria a vânturilor bune”, protectoarea navigatorilor) –   fiind dat de conchistadorul spaniol Pedro de Mendoza –  după denumirea unui lăcaş sfânt din Sardinia (Basilica minore di Nostra Signora di Bonaria).