Metehnele comuniste se pare că nu se mai risipesc, nu mai dispar din gândirea și obiceiurile unor români. Oltenița este unul din micile orașe ale României, care nu doar că s-a lăsat subjugat de comunism în caruselul socialist ce s-a învârtit peste 40 de ani amețindu-ne, mai ales că un oraș așa de mic trebuia să se subordoneze, așa cum este obișnuit românașul nostru, altora mai sus ca el cum ar fi Călărașiul sau Bucureștiul, dar nici măcar nu a avut intenția nu spunem forța care lipsește cu desăvârșire și limpezimea, dar o mică intenție de a se ridica din punct de vedere al mentalității democratice și sănătoase deasupra principiilor comuniste, după ruptura din 1990. Pornind de la cele mai înalte funcții pe care le dețin persoane dubioase și de o credibilitate îndoielnică până la persoane cu funcții mai mici și chiar fără funcții de administrație cum ar fi profesori sau ingineri, chiar și muncitori, meșteri făurari în diverse meserii, pensionari, prin mai toate clasele sociale a rămas putrezit sau proaspăt microbul comunismului. Aceleași deprinderi de a umili pe celălalt, de a se crede unul mai presus decât alții când primește o numire într-o funcție prin intermediul căreia se operează diverse lucruri, de a nu respecta legi și reguli crezându-se el, cel numit mai presus de norme umane cu același tupeu de neînvins comunist cu nas pe sus, gen ”Nu faci ca mine, te aranjez eu, te distrug…îți arăt eu ce înseamnă să respecți ordine…nu mă interesează faci așa că altfel o încasezi”.
Nerespectarea celui de lângă el, de lângă comunistoidul, posesorul funcției, nerespectarea oamenilor din jurul lui reprezintă un mod de a trăi al acestui comunistoid.
În Piața Centrală din Oltenița, în dimineața zilei de duminică, 15 februarie a.c., mai mulți oltenițeni au asistat la o scenă unsă cu iz de pe vremea răposatului dictator, vremurile demult apuse făcându-se simțite printr-un lobby permanent în activitatea celor care reprezintă administrarea unor instituții din Oltenița. Făcându-se că lucrează, cei numiți pe funcțiile de care fac abuz, se strecoară printre ceilalți profitând de fapt de simplitatea oamenilor, uneori folosind tonuri arogante sau amenințătoare la adresa comercianților care vin să-și vândă marfa în piață, fie că vorbim de zarzavaturi, fructe și legume, fie de lapte, ouă, smântână sau brânză, comercianții la rândul lor fiind la mâna acestor persoane detestabile ce impun legile proprii și de care ajung să se teamă. Una dintre femeile care vând lactate în spațiul dedicat acestui tip de marfă, este foarte apreciată pentru produsele naturale cu care se prezintă la tarabă rezultate din creșterea vacilor din gospodărie, astfel că în fiecare duminică dimineață la ea este coadă mare. De obicei trebuie să te trezești mult în zori pentru ca în jurul orei 6,30 să fii în primele rânduri pentru a apuca din marfă : ouă, lapte, brânză dulce, smântână sau brânză felii.

Ca la orice țăran cu produse preparate în gospodăria proprie, ele nu sunt în cantități masive, dar femeia se străduiește să mulțumească cât se poate pe fiecare, dacă nu pe toți cei care se așează la rând, măcar pe o mare parte dintre ei. Un produs foarte căutat, de o calitate superioară, gustos și proaspăt este brânza dulce, cea care este cumpărată pentru consum în special de persoanele care țin regim sau de bolnavi. Dintr-o dată apare ordinul: ”Șeful pieții vrea 5 kg de brânză. Nu-l interesează că nu ajunge altora. El așa a comandat.” Imediat au apărut și reacțiile oamenilor așa cum era normal ”De ce nu a stat la rând…dar cine se crede…care șef…să-l mănânce copt cine l-a ales pe primar…cum adică noi am stat aici de la 6,00 și el vine și cere în față peste noi fără să întrebe și atât de multă cantitate…etc”
De cealaltă parte, fermierii din localitatea respectivă, victimele, și ei ca și alții, ale unui regim dezastruos, bolnav, victimele unei democrații greșit înțelese care numai democrație nu se numește, nu au avut puterea să refuze ori să-și impună un punct de vedere. Cerința formulată de unul dintre cei trei încasatori din piață pe nume Niculae Vasile, a venit sub forma ”ordin de la șefu ‘ ăl mare…comandă de la primărie” cam așa s-a strecurat cel ce a trecut peste răbdarea oamenilor, statul la coadă, supărarea celor care își doreau să prindă brânză dulce, ”ordin” care a fost îndeplinit de țărani tot din teamă de repercusiuni, de teama unor eventuale probleme ce s-ar putea ivi dacă i-ar fi refuzat cum de altfel ar fi fost normal. Aceste îndrăzneli ale mai marilor pieței se ivesc în fiecare duminică, însă de data aceasta cantitatea cerută a depășit orice limite, de parcă nu fusese suficient favoritismul ca reprezentanți ai ”staff”-ului pieței.

Ajungem la sursă. Răspunsurile sunt evazive, obraznice, sfidătoare, agresive
Întrebați de ce nu au respectat rândul și au sfidat astfel pe ceilalți din jur, încasatorii prinși în piață, Gheorghe Negoi și Gheorghe Zamfir, dar și șeful pieței, Costel Popa, nu au recunoscut, ba chiar au abordat tonuri scandaloase. Cel de la care a venit comanda, Niculae Vasile, s-a pierdut printre oamenii din piață.
La scurt timp, a apărut și primarul Țone prin piață, după care acesta a dispărut, împreună cu cel care este folosit ca șef al pieței, la aprozarul din hală, la unul dintre apropiații primarului.
Am încercat un interviu cu Costel Popa, însă acesta a refuzat să ofere orice detalii în fața camerei, declarând că duminica este liber, deși se știe că cel care răspunde de piață trebuie să fie prezent în orice zi în care există activitate în mijlocul oamenilor. Mai mult decât atât, pe un ton asemănător cu cel abordat de foștii secretari de partid de pe timpul comuniștilor ceaușiști, a cerut legitimația de presă.

Într-un final, am reușit să smulgem câteva răspunsuri, cel pe post de șef al pieței declarând mai mult forțat că nu el l-a numit pe încasator să ceară brânză, sau că primarul Țone nu are amestec în acțiunea amintită, profitând de funcție și trimițând pe cei puși de el pe posturile din piață să-i facă în schimb favoruri.
Costel Popa se află pe postul de șef al pieței fără examen, ocupă funcția ca urmare a recompensei oferită de primar soției acestuia pentru munca depusă în campanii și dragostea față de partid, o îndârjită susținătoare a PSD-ului local, ceilalți încasatori fiind aduși acolo tot pe criterii de favoritism, de interese de grup. Astfel s-a creat nucleul. În mod normal un șef de piață trebuie să ocupe o funcție așa cum se cere în legislație, chiar dacă ar fi să vorbim de un examen de susținut pentru post ce s-ar putea și aranja pentru a fi setul complet, că doar nu ar fi asta o problemă. Dar oare în astfel de funcții nu ar fi nevoie și de oameni capabili, care știu ce au de făcut, respectând niște reguli și regulamente de ordine interioară, respectând clienții? Așteptăm să vedem ce măsuri vor fi luate…în mod democratic firește.

Nivelul scăzut de cultură și inexistența simțului civic generează o societate bolnavă
În cultura impunității, cei care au curajul de a vorbi tare, de a face public anumite abuzuri sau fapte ale oamenilor puternici ai vremurilor în care trăiesc, devin subiecții amenințărilor de tot felul chiar și victime ale asasinatelor politice, economice etc.
Aici nu vorbim de oameni puternici sau de vreo faptă etrem de gravă, însă la nivelul orașului Oltenița, se petrec alt gen de fapte necugetate, abuzive, oneroase, destabilizatoare, care, depistate pot genera neplăceri celorlalți, celor care iau atitudine.
Aici nivelul de cultură și simțul civic sunt slab dezvoltate ori în anumite cazuri inexistente, iar când unul dintre cei fuduli care ajunge într-o funcție de care depind alții, numit ca urmare a unor împrejurări defectuoase, gesturi făcute politic, drept recompense ale diverselor servicii oferite celui ales într-o funcție publică, întregul sistem democratic sau stadiu economic într-o comunitate se dă peste cap. Atâta vreme cât românului încă nu i-a dispărut teama aceea de ostracizare închipuită din mentalul stricat de comunism, cât timp oamenii nu dețin controlul legilor, cunoștințe despre ceea ce înseamnă ”libertatea de exprimare”, ”libertatea de a alege”, ”democrație”, ”respect față de cel de lângă ei”, înțelesul acestor stări de spirit și de fapte nu va fi acceptat, nu va dispărea nici tupeul unuia ca un încasator de piață sau șef de piață, nu va dispărea fenomenul acesta de a subjuga pe celălalt, a încălca niște demnități umane, niște reguli din societate sau de conviețuire, nu va dispărea teama de a trăi uman, de a spune puncte de vedere, nu vor dispărea minciuna și lașitatea mai apoi pentru ca totul să se îmbolnăvească devenind așadar o societate virusată. Când drepturile omului nu sunt respectate, demascarea vinovaților îmbracă forma unui act de mare curaj, deseori aducător de prejudicii de orice fel.
Legile proaste, multe sau excesiv de interpretabile, corupția și incompetența instituționalizată generează de cele mai multe ori resemnarea societății civile.

Laura Suzeanu