Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Adevarata educaţie trebuie să fie în cele din urmă rezervată numai oamenilor care insista a cunoaşte, restul nereprezentând decât ducerea la păscut a unei turme de oi.

Adevarata educaţie trebuie să fie în cele din urmă rezervată numai oamenilor care insista a cunoaşte, restul nereprezentând decât ducerea la păscut a unei turme de oi.

Doar ce-ai iubit rămâne, restul e zgură.

Nu contează atât de mult ideea, cât mai ales puterea de a crede în ea.

Poţi să descoperi criticul prost când începe să discute poetul şi nu poezia.

Spitalul de boli mintale înghite fiecare pacient cu o consecvenţă de reguli, obiceiuri şi atitudini care îl izolează eficient de problemele mai puţin previzibile ale lumii de afară.

Poezia este un limbaj redus la esenţele lui.

Nu există blestem mai mare decât o idee propagată prin violenţă.

Actul baterii clopotelor este simbolic pentru toate religiile care propovăduiesc. El implică interferenţa inutilă cu liniştea altor oameni.

Diferenţa dintre o armă şi un copac este diferenţa de tempo. Copacii explodează în fiecare primăvară.

Un om nu poate înţelege profunzimea unei cărţi înainte de a fi văzut şi a fi trăit cel puţin o parte din conţinutul ei.

Nu există niciun motiv ca unui om să-i placă aceeaşi carte, atât la 18, cât si la 48 de ani.

Cu cât ştim mai puţin cu atât sunt mai lungi explicaţiile.

Omul citind ar trebui să fie un om trăind intens. Cartea ar trebui să fie o minge de foc în mâna cuiva.

Dacă cineva nu vrea să-şi ia vreun risc pentru propriile opinii, atunci, ori opiniile nu sunt bune, ori el nu e bun.

O adevărată clădire este una în care ochiul se luminează şi rămâne iluminat.

Important nu este că are cineva o idee, ci cât de profund crede în ea.

Muzica se veştejeşte atunci când ajunge prea departe de dans. Poezia se atrofiază atunci când se îndepărtează prea mult de muzică.

Lipsa de curiozitate ne amorţeşte.

Întăreşte-ţi visele pentru ca să nu-ţi pierzi curajul când se stinge lumina.

Frumuseţea este oftatul scurt dintre o închipuire şi alta.

Adevărata problemă cu războiul modern este că nu oferă posibilitatea de a ucide oamenii potriviți.

Ezra Pound

S-a înscris la Universitatea din Pennsylvania în 1901, dar a renunţat după doi ani. S-a transferat la Hamilton College din Clinton, statul New York, unde a obţinut o diplomă de licenţă în filosofie. În acest moment, ştia foarte bine că dorea să fie poet.
Autor a peste 70 de volume de poezie, una dintre cele mai influente voci în literatura americană şi engleză a secolului XX, Ezra Weston Loomis Pound s-a născut la 30 octombrie 1885 în micul oraş minier Hailey, statul american Idaho.
Singurul copil al lui Homer Loomis Pound, un oficial al Biroului Federal Funciar, şi al soţiei sale, Isabel, Ezra şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei lângă Philadelphia, unde familia s-a mutat după ce tatăl a acceptat un loc de muncă la Monetăria SUA. Tânărul Ezra a urmat Academia Militară Cheltenham timp de doi ani, terminându-şi studiile liceale la o şcoală publică locală, notează www.biography.com.
În 1907, după terminarea facultăţii, Ezra Pound a acceptat o slujbă de profesor la Wabash College din Indiana. În 1908, cu doar 80 de dolari în buzunar, a pornit spre Europa, cu destinaţia Veneţia, plin de încredere că în curând îşi va face un nume în lumea poeziei. Cu proprii bani, a plătit pentru publicarea primei sale cărţi de poezii, “A Lume Spento”. Cartea nu a avut succesul sperat însă i-a deschis câteva uşi importante.
La sfârşitul anului 1908, a călătorit la Londra, unde s-a împrietenit cu influentul scriitor şi editor Ford Madox Ford, precum şi cu poetul irlandez William Butler Yeats, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923.
A publicat în 1909, cu succes, volumele “Personae”, “Exultations” şi “The Spirit of Romance”, ultima bazată pe prelegerile pe care le ţinuse la Londra. A scris numeroase recenzii şi critici pentru mai multe publicaţii, precum “New Age”, “Egoist” şi “Poetry”. Prietenul său T.S. Eliot, observa mai târziu: “În decursul unui deceniu crucial în istoria literaturii moderne, aproximativ 1912-1922, Pound a fost cel mai influent şi, în anumite privinţe, cel mai bun critic din Anglia sau America”.
În 1912, a contribuit la crearea unei mişcări numite “Imagism”, ce dorea stabilirea unui curs mai direct cu limbajul, evitând emoţia, sentimentele, care au modelat atât de complet poezia victoriană şi romantică. Precizia şi economia de cuvinte au fost foarte apreciate de Pound şi de ceilalţi susţinători ai mişcării, care i-a inclus şi pe F.S. Flint, William Carlos Williams, Amy Lowell, Richard Aldington şi Hilda Doolittle. Un exemplu în acest sens este poezia “In a Station of the Metro” scrisă de Pound şi publicată în revista “Poetry”, în aprilie 1913. Dar legătura lui Pound cu imagismul a fost de scurtă durată. În 1914, s-a căsătorit cu Dorothy Shakespear.
Influenţa lui Pound s-a extins în alte direcţii. A promovat neobosit scriitori ale căror opere cereau atenţie, precum Robert Frost şi D.H. Lawrence, a fost editorul lui T.S. Eliot. De fapt, Pound a fost cel care a publicat poezia “The Waste Land” scrisă de Eliot, considerată una dintre cele mai importante poezii ale epocii moderniste. Mai multe poveşti din “The Dubliners” şi “A Portrait of the Artist as a Young Man” ale romancierului irlandez James Joyce au fost publicate în diverse reviste tot cu ajutorul său.
În anii ce au urmat Primului Război Mondial au fost publicate două dintre cele mai admirate lucrări ale sale, “Homage to Sextus Propertius” (1919) şi “Hugh Selwyn Mauberley” (1921, în 18 părţi), din care a abordat, mai târziu, o gamă largă de subiecte, de la artist şi societate la ororile producţiei de masă şi Primul Război Mondial.
La sfârşitul anului 1920, Pound a părăsit Anglia pentru un nou început la Paris. În 1924, obosit de viaţa pariziană, s-a mutat împreună cu soţia sa în oraşul italian Rapallo, unde au rămas pentru următoarele două decenii. Aici viaţa lui Pound s-a schimbat semnificativ. Şi-a îndreptat toată atenţia către “The Cantos”, un ambiţios poem, pe care îl începuse în 1915. Acesta a dezvăluit interesul lui Pound pentru economie şi pentru peisajul financiar în schimbare al lumii în urma Primului Război Mondial.
Prima secţiune a poemului a fost publicată în 1925, iar ediţiile ulterioare au apărut în 1934 – “Eleven New Cantos”; 1937 – “The Fifth Decade of Cantos”; 1940 – “Cantos LII-LXXI”. În 1925, s-a născut fiica sa, Maria, din relaţia cu violonista americană Olga Rudge, iar în anul următor, soţia sa, i-a dăruit un fiu, Omar. În această perioadă a vieţii sale a manifestat interes faţă de politica fascistă din Italia. A revenit în Statele Unite în 1945, când a fost arestat sub acuzaţia de trădare, pentru transmiterea propagandei fasciste la radio, în SUA, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost achitat în 1946, dar declarat bolnav psihic şi internat în Spitalul St. Elizabeths din Washington, D.C., unde a rămas până în 1958. Acolo a adus completări lungului său poem, publicând “Section: Rock-Drill” (1955) şi “Thrones” (1959). Un juriu format din autori de renume i-a acordat Premiul “Bollingen-Library of Congress” (1948). În 1958, Pound a ieşit din spital, în urma nenumăratelor apeluri făcute de personalităţi literare, potrivit poets.org.

Stilul lui vestimentar – sau lipsa de stil, mai degrabă – i-a pus mereu probleme. La Universitatea din Pennsylvania, unde el a mers să studieze în 1901,Ezra Pound încalcă una din convențiile colegiului, purtând șosete sclipitore, ceva ce unui student din anul întâi i-ar fi fost interzis să facă. Drept pedeapsă, a fost imediat aruncat într-un iaz cu lilieci de către studenții din anul doi (ceea ce i-a adus porecla ,Lily Pound’).
Și totuși, cu toată încrederea și vivacitatea lui extraordinară, Pound era un tânăr singuratic, care a fost evitat de colegii lui la Hamilton, colegiul din New York unde el și-a terminat studiile. Mai târziu,unul din profesorii săi și-a reamintit că îl văzuse pe Pound plimbându-se singur prin campus, niciodată cu prietenii săi. Într-un fel, el a fost mereu un singuratic și un străin: la colegiul din țara lui, apoi în străinătate la Londra, în Paris, în Italia – și apoi -urmându-și arestarea în 1945 – într-un spital psihiatric (a fost arestat din cauza unor acuzații de trădare împotriva Statelor Unite și a fost declarat, mai târziu, ca fiind un om „ciudat”; în anul 1930, Pound a devenit o portavoce a fascismului italian).
La scurt timp după ce Pound a ajuns în Londra, la începutul secolului 20, Ford Madox Ford i-a descris îmbrăcămintea tânărului poet: „Avea pantaloni confecționați din pânză de biliard, o haină roz, un tricou albastru, o cravată pictată de mână de un prieten japonez și un sombrero imens. Toate acestea erau acompaniate de o barbă flambată, tăiată într-un punct și de un singur mare cercel de culoare albastră.”

Ezra Pound a inventat cuvântul „logopoeia”, pe care el l-a desemnat ca „dansul intelectului printre cuvinte”. De asemnea, el a inventat și cuvântul „periplu”, pentru un tur sau un voiaj care se termină  întorcându-se din același loc din care  s-a plecat. Potrivit Dicționarului De Engleză Oxford, cuvântul „whoops” a fost pentru prima oară înregistrat în 1937 într-o scrisoare scrisă de Ezra Pound.

În 1945, un ziar american punea întrebarea: „Ar trebui ca Ezra Pound să fie împușcat?” Din cauza adeziunii sale față de fascismul european, Pound a devenit din ce în ce mai controversat pe măsură ce prima jumătate a secolului 20 se scurgea. Anti-semitismul său afișat în anii 1930-1940 este, fără îndoială, unul dintre motivele pentru care munca lui nu se întindea pe o scară atât de largă ca și cea a lui Eliot, să zicem (asta, plus faptul că poezia lui este mult mai dificilă față de cea a lui Eliot—cu un efort mai mic din partea cititorilor– cum ar adăuga câțiva critici a lui Pound.). El a fost, de asemenea, un  adept al fascismului italian, după cum deja am menționat, și chiar l-a întâlnit și pe Mussolini în 1930.
În 1949, a primit Premiul Bollingen (Bollingen Prize) (primul care a primit acest premiu în poezie acordat de Fundaţia Bollingen şi Universitatea Yale) în Statele Unite ale Americii.
El a fost  eliberat din ospiciu în 1958, după o decizie a Curţii Federale de Justiţie în S.U.A., și a murit la 1 noiembrie 1972 la Veneția, în Italia.

Creaţia sa cuprinde poezie şi proză, dintre care amintim lucrările în versuri: “Provenca” (1910), “Canzoni” (1911), “Lustra and Other Poems” (1917), “Quia Pauper Amavi” (1919), “Umbra: Collected Poems” (1920), “Cantos I-XVI” (1925), “Cantos XVII-XXVII” (1928), “A Draft of XXX Cantos” (1930), “A Draft of Cantos XXXI-XLI” (1934), “Homage to Sextus”, “Propertius” (1934), “The Fifth Decade of Cantos” (1937), “Cantos LII-LXXI” (1940), “The Pisan Cantos” (1948), “Patria Mia” (1950), “The Cantos” (1972).

Ezra Pound publică prima sa colecție de poezii “With Tapers Quenched”, în 1908. Aceasta a fost urmată de “Personae and Exultations” (1909) și de volumul de eseuri critice, “Spirit of Romance” (1910). Prima antologie “Des Imagistes” a apărut în anul 1914, an în care Pound a devenit coeditor al revistei ”Blast”. Începând cu anul 1917 este redactor la revista ”Little Review” și corespondent la Paris pentru ”The Dial”.
Pound călătorește în Europa, stabilindu-se în cele din urmă la Londra. În această perioadă, Pound s-a implicat în politica fascistă și s-a întors în Statele Unite abia în 1945, când a fost arestat sub acuzația de trădare datorită difuzării propagandei fasciste la posturile de radio din Statele Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Considerat a fi nebun, a fost închis într-un azil timp de 12 ani. În această perioadă el a continuat să scrie poezie, publicând “The Pison Cantos” în 1948 și “Rock Drill: 85-95 de los Cantares” în 1956. După ce a fost eliberat, în 1958, Pound a revenit în Italia.

Din creația poetică a lui Ezra Pound mai fac parte următoarele volume: ”A Lume Spento” (1908), ”A Quinzaine for This Yule” (1908), ”Exultations” (1909), ”Canzoni” (1911), ”Ripostes” (1912), ”Cathay” (1915), ”Lustra” (ediția din 1916), ”Hugh Selwyn Mauberley” (1920).

Întreaga creație poetică a lui Ezra Pound a fost publicată în doar două volume: ”Collected Shorter Poems” (Londra,1984) – ediția americană fiind intitulată ”Personae: Collected Poems” (1971) și ”The Cantos of Ezra Pound” (1972).


Surse:
agerpres.ro
bel-esprit.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum se scrie corect Mall-ul sau Mallul Potrivit Dicţionarului ortografic, ortoepic …
Corespondenta la redactie