Bâlci 2018: Fără cojocari și producători de hăini din blană și piele, dar cu gălăgie și multe chiciuri
Elisabeta Genoa
Bâlciul din Oltenița s-a încheiat anul acesta duminică, 26 august. Cu fiecare an ce trece, comercianții-producători de articole de îmbrăcăminte se împuținează. Producătorii de blănuri de la Orăștie nu mai vin de vreo doi ani, ca și alți comercianți din zona Aradului fabricanți de cojoace sau alte elemente din blană ori piele naturală, care de zeci de ani au bătut drumurile spre Oltenița cu sortimente diferite de produse, creații proprii. Motivul: nu se mai face vânzare iar taxele impuse de Primăria Oltenița sunt prea mari pentru un astfel de oraș. Doar un vânzător de căciuli din blană a fost prezent în bâlciul de anul acesta. Meșteșugari au fost puțini, ca de exemplu producătorii de obiecte de grădină din Târgu Neamț sau un comerciant cu obiecte personalizate. În schimb au fost cei cu utilaje de distractie, prețurile pentru distracția copiilor sau tinerilor destul de piperate. De exemplu pentru o plimbare de 3 minute în bazinul cu apă, părinții aveau de dat pentru copilul lor 10 lei.
Bâlcenii s-au plâns și anul acesta că tarifele la închirierea spațiilor sunt prea mari, mai mari chiar și decât la Călărași, municipiul reședință de județ. ”Acolo nu ni se ia atât și e capitala dumneavoastră. Aici în afară de cei 500 de lei pe 3 zile, am plătit 70 de lei pentru lumină, asta însemnând un bec pe care nu îl folosim decât două-trei ore seara. Apoi beznă să avem lanterne pe baterie. Ziua dacă avem nevoie să încărcăm telefonane ceva, trebuie să mergem prin oraș să ne rugăm pe la magazine să ne încarce și nouă telefonul. Foarte greu.” declară unul dintre vizitatorii Olteniței, de loc din zona Ardealului. Acesta spune că va mai veni, fiindcă asta face de zeci de ani, dar orașul ăsta este cel care le dă bătăi de cap. ”Mai venim ce să facem? Dar să știți că nicăieri nu sunt prețurile atât de mari la chirii. De-aia mulți vin doar pentru trei, maxim patru zile. Să vedeți cum unii dintre cei care s-au legat la case, cei din apropierea zonei cu utilaje, plătesc de două ori curent și primăriei și proprietarului. Nu sunt condiții, iar pentru atât de mică vânzare la atât de puțini locuitori și ce mai vine din afară, e prea mare chiria.” ne mai spune comerciantul din inima Ardealului.
Taxele percepute de primărie au variat între 200 și 500 sau și peste 500, pe trei zile în afara energiei electrice care a însemnat cam ce ne-a povestit omul din capătul târgului. Cei mai mulți au fost tot vânzătorii de chiciuri, de obiecte gălăgioase, cei care au pregătit Kurtos sau gogosile așa zis ”braziliene”, ori porumbul fiert și copt. Gălăgia produsă de muzica dată în unele locuri la maxim a invadat orașul. La fel vuvuzelele și fluierele. Nu au lipsit nici comercianții de mici și alte produse la grătar și bere, cărora Primăria le-a perceput o chirie variabilă, cel din centrul bâlciului fiind taxat cu 2800 de lei.
Traditia bâlciului, denumit uneori ”iarmaroc” sau ”obor”, vine de pe la jumãtatea sec. al XIX-lea, locul sãu de desfãsurare fiind cu ani în urmă zona stadionului din Oltenița, pe care comunistii l-au numit Obor, un maidan gol. Aceeași dată de desfășurare a rămas neschimbată și în memoria oltenițenilor ori a urmașilor lor: mijlocul spre finalul lunii august.
Bâlciul de astãzi aduce spre distracția celor care-l vizitează alte utilaje unde adrenalina este folosită la maxim, și totuși destul de nesigure, gândindu-ne că unele dintre ele nu arată chiar foarte bine, altele le auzeai scârțâind.
Vechile obiceiuri cu vânzarea zahărului transformat în vată pe băț au rămas. Diferă numai unealta cu care se transformă, vârtelnița sărăcăcioasă de ieri devenind o mașină electrică. De asemenea, s-au putut vedea printre bâlcenii și vânzătorii de înghețată la cornet cu micuțele cutiuțe unde zornăie ingredientele. La fel de veche a rămas roata cu surprize. Uneori mai vedem câte un bâlcean cu papagali care să îți tragă cu ciocul dintr-o cutie, un bilețel pe care să scrie viitorul tău.
Traditionalele circuri cu femei cu barbã si trupuri de sarpe, cu pitici bărbați și femei care îți prezentau diverse numere haioase ori iluzioniștii nu mai există. Iar altele ca iujurile de altădată sau bãrcile s-au transformat în poze la minut, tobogane din cauciuc, toate din ce în ce mai scumpe. Au dispãrut cei care altădatã mergeau cu bâlciul. Vhiviurile predomină astăzi, din păcate. Prea puține meșteșuguri sau obiecte de calitate. Cei care dețin acum mașinăriile sau care comercializează obiecte artizanale ori genți și portofele au ridicat și ei prețurile, în funcție de chirii și de alte prețuri alternative.
În urmă au rămas multe gunoaie, serile riscai să duci cu tine serii întregi de ambalaje.
Jandarmii si politistii au avut puncte fixe în bâlciul oltenițean, patrulând ori supraveghind zona pentru a fi evitate incidentele neplăcute.