Elisabeta Genoa

Potrivit SEAP, Primăria Oltenița a achiziționat flori de peste 40.000 de euro în această primăvară. Însă ce avem nu suntem capabili să îngrijim. Angajații responsabili cu gospodărirea orașului nu au reușit să păstreze verzi speciile de foioase pitice, care anul acesta au fost scăpate de sub control. Premeditat sau din neștiință, câteva specii de arbuști gen tuia dar și alte foioase târâtoare s-au uscat, sub disperarea și ochii noștri, sub nesăbuința celor care trebuiau să întrețină aceste specii. Indiferent că vorbim de vreo boală sau că pur și simplu seceta lovește, nu există motivație normală și nici explicații pentru faptul că arborii pitici de foioase au fost lăsați fără intervenție umană.
Aceste specii se controlează periodic, iar menținerea lor vie se face analitic. Specialiștii în horticultură ne informează că dacă nu sunt udați corespunzător în perioadele de secetă și caniculă, genurile acestea de arbuștii încep să se usuce treptat, de la vârf, de la exterior spre interior, din partea superioară spre bază. În același timp, este foarte important să se îmbunătățească calitatea pământului prin aport de turbă.
Pentru aparențe și ca să scape formal de acuze, zilele trecute, autoritatea locală s-a încumetat să ude acești pomișori nevinovați, dar extrem de vii și darnici în contribuția lor la îngroșarea stratului de oxigen din natură. apa în cantități necon trolate nu avea cum să mai ajute pomișorii deja uscați. Mai mult decât atât probabil că le-a grăbit moartea, căci tulpina multora dintre ei era inundată de apă.
Guvernarea aceasta a țării pare certattă cu natura, dacă stăm și analizăm situația privind tăierile de copaci în capitală sau alte orașe, fie că vorbim de parcuri, dar și diferite zone montane. Ori, în acest caz, observăm altă formă de dispariție a speciilor de foioase.
Ne-ar fi plăcut să cunoaștem scopurile pentru care aceste bogății ale florei românești sunt lăsate de izbeliște sau distruse voit. Astea nu aduc bani în niște sertare sau ce să înțelegem? Le uscăm pentru a cumpăra altele? Curmăm vieți pentru a aduce altele la bunul plac al unora? Omorâm deliberat pentru a încăleca noi totul și a veni cu sămânța proprie?

Un alt exemplu sfâșietor este bradul care devenise simbolul Parcului Central. După ce acesta a fost mutat cu mare tam tam dintr-un loc în altul, cu metode ca-n filmele de comedie, bradul a început să se usuce.

Regretul tuturor este acela că lucrurile și situația administrativă și economică din Oltenița se agravează, iar degringolada se produce pe un fond de cult al personalității manifestat vehement și insistent de la cârmă. Fala și considerația personală din ce în ce mai des manifestate ale primarului urbei au devenit fundalul pe care se deapănă viața de zi cu zi a oltenițenilor. Incandescența și decadența orașului se face pe un fond de prețuire proprie, împletită cu tulburări bipolare în vremuri de bejanie.

Mulți dintre oltenițeni poate nu observă, dar toate aceste plante, foioase, vegetația orașului, arbuștii, în momente de cumpănă și stres provocat de nepăsare ori rea intenție, întind crengile lor către noi. Doar noi nu știm să le prindem, să le îngrijim, nu știm că fiecare pom are viața lui care trebuie păstrată și apărată. Pentru că nu mai avem timp. Iar alții aleargă neostoit după bani, uitând de viața adevărată.