Biserica a devenit o negustorie. Biruri prestabilite pe pomelnice și servicii religioase
Laura Suzeanu
Ultimele evenimente din interiorul bisericii au reușit să schimbe atât vechile credințe în tradiția cunoscută și ritualurile creștine, dar cel mai mult să creeze deznădejde în rândul enoriașilor. Schimbările acestea au venit odată cu schimbările în gândirea celor care conduc zone prin episcopii sau mitropolii și prin subalternii care fac banii de fapt, protopopii. Dacă te deranjează ceva în modul de abordare a unor situații sau dacă te opui deciziilor celor care își pierd controlul și se cred mai presus decât Dumnezeu, riști să ai probleme, rămâi printre puținii care mai sunt drepți, curați, dar marginalizați ori scoși din societatea deja bolnavă. Mulțimea se lasă destul de ușor manipulată în sens negativ.
Deși s-au făcut publice atâtea nedreptăți din interiorul bisericii, cei care conduc și despre care se vehiculează că sunt membrii în masonerie, continuă cu același sârg ori cu aceeași forți să rănească, să disprețuiască, să discrediteze și nedreptățească credincioșii ori preoții din subordine (toată lumea moare de șefie), impunându-și stilul dintr-un lanț care se leagă prin verigi puternice, exact ca într-un sistem mafiot.
Cunoaștem situația creată la Căscioarele, județul Călărași, cunoaștem și supărările mai marilor bisericii din cauza faptului că s-a făcut totul public, supărări pe care noi nu le-am înțeles. Aici a fost cu atât mai grav cu cât niște persoane a căror funcție le-a creat o oportunitate de forță uitând de omenie și de limite, au uneltit împotriva unor preoți iubiți și corecți din localitate, pe care șefii lor i-au caterisit în final, fără a le permite să se apere public, fără ca enoriașii ori persoane avizate să fie ascultate pentru a se demonstra o oarecare democrație în biserică, credința în Hristos, demnitatea unui mare prelat sau puterea acestuia de decizie legată de sentimente umane. Cruzimea cu care se fac și desfac situații în sânul bisericii este de neînțeles și ce este mai periculos că este de neoprit.
Abuzul de putere ajunge și în Biserică
Aceste destituiri din funcții de cele mai multe ori se fac prin abuz de putere, prin faptul că Parchetele de pe lângă Judecătorii nu-și fac treaba suficient ori nu se implică, sau pe motiv de înlănțuiri de interese, că episcopi sau protopopi se mânjesc politic pentru a-și menține puterea discreționară, pentru a menține un sistem bolnav în picioare, sistem care multora le place, căci păcatul este ”lepra sufletească” și este mai simplu să greșești decât să fii corect. Dar cele mai multe destituiri se fac din interese materiale, că nu se contribuie cu cât li se cere preoților de către cei ierarhic superior, pe principii de cumetrii, când nu se adună cheta suficientă să închege uiumul bisericesc. A fi OM cu acele calități superbe de creație a lui Dumnezeu costă, dar nu bani, costă caracter și omenie, noblețe sufletească și generozitate, iar omul este supus greșelii. Multora le place păcatul, pentru ei fiind cel dulce.
Îi vedem sfidându-ne din bolizi de lux, cunoaștem ”modestia” marilor conducători ai bisericii pe scară ierarhică, nu vorbim doar pentru zona noastră unde episcopul se prezintă cu mașini scumpe și supuși fără coloană vertebrală aranjându-i mitra ori mantia, cu mese regești sau covoare roșii întinse în calea șefului ori petale de trandafiri în drum. Dar îi vedem deranjați dacă îndrăznești să-i echilibrezi, să le atragi atenția că greșesc, tu, cel din punctul căruia de vedere totul ar fi mai simplu dacă ei ar respecta și dorințele enoriașilor care contribuie la bunăstarea bisericii și dacă mai marii instituției de cult ar mai coborî puțin cu picioarele pe pământ. Dar cel mai deranjați sunt când li se spune adevărul în față prin mijloacele mass media. Oare de ce? Adevărul supără? Adevărul lui Hristos supără atât de tare pe slujitorii Lui?
Pomenirea morților din familie costă
Oltenițenii au avut de dat în această sâmbătă a morților dinainte de Rusalii câte 10 lei de pomelnic. Incredibil, dar adevărat și la Oltenița.
O fi ordin de sus în jos, nu contestăm, dar ecourile s-au produs, oltenițenii declarându-se foarte deranjați de aceste cerințe. În general, respectul față de biserică, față de sfinți, de credința întru Hristos, îi face pe oameni să se cotrobăie prin buzunare și să dea. Dar cei care nu au 10 lei de pomelnic, ce fac? Sunt puși la colț? Și-așa, desele situații neplăcute au concluzionat că mulți dintre supușii mai marilor bisericii din protoerii au atitudine de securiști, securiști de sorginte comunistă.
Dacă vrei pomenirea celor trecuți la cele veșnice, trebuie să plătești. Biserica cu toate serviciile acesteia ar trebui să fie la îndemâna tuturor, indiferent dacă plătesc 2 lei sau 5, 8 lei sau mai mult pentru un pomelnic. Despre celelalte servicii nu mai vorbim că dacă nu ai bani de o înmormântare, se petrec lucruri dintre cele mai urâte. Cui plătesc de fapt enoriașii și ce plătesc prin aceste pomelnice? Biserica are cheltuieli, suntem de acord, și totuși nu ni se pare că protopopiatele sau episcopiile, mitropoliile sau patriarhia ar suferi de sărăcie. Dimpotrivă. Mai marii bisericii o duc foarte bine, avem protopopi care se lăfăie în mai mult de două mașini (pentru toți membrii familiei) și case fără a se cunoaște proveniența banilor, fără a se face anchete pe marginea cheltuirii banului public. Vedem în presa centrală până unde ajunge lăcomia ”înalților” prelați.
Dar cum peștele de la cap se-mpute, cât timp aceste personaje se implică în politică chiar dacă nu fățiș, iar politicul în România decide aproape în orice situație, ei își păzesc cu atenție averile materiale pe care tot ei, în biserică la predici, le condamnă. De aici și vorba ”Să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa.”
Biserica a devenit din păcate un negoț, ritualurile acesteia o afacere. Banii nu trebuie să aibă legătură cu credința, iar enoriașul lăsat să decidă singur cât dă pentru serviciile oferite, dar mai ales cât poate, cât îl ține buzunarul.
Dumnezeu nu cere bani și tocmai de numele acestuia se folosesc cei care ne sfidează cu slujitori și mașini de lux, care decid soarta cuiva ori care se infiltrează în fel și fel de organizații, apoi încrengături politice ori sociale să le fie bine, să se apere de ceea ce cred ei că-i deranjează, transformându-se în niște mașinării, creaturi fără sentimente umane. Dar nu se pot apăra de dreptatea lui Dumnezeu, iar asta nu o afli din cărțile bisericești.
Mai marii bisericii nu mai au teamă de nimic în România zilelor noastre, nu mai au respect față de oameni, nu le mai pasă de supărări sau necazuri, de sărăcia celor din jur. În clipa când pui un anunț cu un tarif de pomelnic sau când impui un preț la alt gen de servicii fără să dai chitanțe, se cheamă evaziune fiscală în termeni economici, dar este mai ales dictatură, exploatare, se cheamă tupeu și un mod de a profita de necazul cuiva pentru a-l stoarce de bani. Iar dacă preotului, în acest caz protopop, i se pare o muncă de Sisif cititul unor nume pe o hârtie, atunci ce să mai spună călugării din vârf de munte care mănâncă ierburi și beau apă în timp ce se roagă pentru noi, ăștia plini de păcate și pentru ei mai ales, cei din funcțiile administrative bisericești care au pierdut legătura reală cu oamenii, cu tradiția, cu un cult creștin, cu nevoi spirituale, legătura bisericii cu credința.
Un SRL plătește taxe și impozite la stat. Biserica noastră ce face? Cu ce se ocupă?
Lasă un răspuns